Cum s-a văzut la Cluj filmul propus de România pentru premiile Oscar
ActualitateCulturăTop NewsUncategorized by Kristina Reştea - sept. 10, 2016 0 375
E aproape week-end, dar nu chiar, după zi de muncă, e trecut de 22.00 și un grup mic de oameni zăbovește încă câteva minute în fața cinematografului. Se mai trage un fum de țigară, se mai respiră un pic, se aruncă câte un “of”. Trei ore de film nu e puțin lucru. La Cinema Florin Piersic tocmai s-a încheiat proiecția de gală a celui mai nou fillm al lui Cristi Puiu, Sieranevada, propunerea României la Oscaruri. “Foarte fain! Cel mai bun film pe care l-a făcut Puiu!”, zice o voce încântată, încă din hol. Cu câteva secunde înainte să întâlnească o “ușă trântită” afară, în grupul de la țigară, înainte să fi apucat să zică altceva. “Ăsta nu e film! Nu e film. De ce trebuie să adunăm toate clișeele, toate frustrările, absolut toate lucrurile în același film? Și să mai și țină 3 ore… Nu mai scăpăm o dată de aceleași probleme. Tot comunism, tot filmul de apartament”. “Ei, rău nu a fost. Dar dacă mergeam eu acasă cu o cameră de filmat, la parastas la bunicu, scoteam un film și mai bun și mai amuzant”,răspunde altcineva. “Păi vezi? E cel mai mare compliment pe care poți să îl faci unui film realist. Fiindcă Puiu asta face – film realist. Nu tre să te aștepți la fantezii. Da’ recunoști situații de la tine de acasă, te revoltă o replică sau o comentezi, ți se face poftă de sarmale (după câteva scene cu sarmale din film). Asta înseamnă că a fost bun”, vine replica. “Nu aș zice că e cel mai tare film pe care l-am văzut vreodată, dar chiar mi-a plăcut mult. Să nu te plictisești 3 ore la un film deja e ceva. Și personajele… ți se pare antipatic unul, apoi descoperi de ce e așa sâcâit și parcă nu îl mai judeci la fel de aspru… personajele ălea sunt ca în viața reală. Ca noi”. “A fost slab și plin de clișee”. “Nu e adevărat! E un film care te pune pe gânduri, te face să te gândești la tot felul de lucruri”. “Nu am înțeles. Ce a vrut, de fapt, să transmită autorul?”. „E un film cu ironii și mesaje fine, un film construit minuțios, cu multe personaje bune. E un film deştept, greu de făcut”.
E doar una din conversațiile prinse în prejma “Republicii”, joi seară, și e foarte probabil să fi fost multe asemenea, fiindcă reacțiile au fost de toate felurile: unii au râs mai tot timpul și au aplaudat sincer la final, alții nu au rezistat decât la prima din cele 3 ore de film. Dincolo de ce au decretat criticii de film sau cinefilii veterani (de la “de neratat”, “ceva unic în cinematografia românească”, „substanțial” la “Puiu care nu inovează”, Puiu comod în postura de “clasic în viață”), un lucru e cert: lumea a venit la cinema și povestește pe marginea filmului românesc. Filmul scoate, de ceva ani, România în lume, iar Puiu e vârf de lance în echipa noului val, așa că pare cel puțin subiect bun de conversație. Iar Sieranevada e cu miză: e propunerea României la Premiile Oscar pentru cel mai bun film străin.
După ce a deschis competiția oficială a celei de-a 69-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Cannes (11-22 mai 2016), cel mai nou lungmetraj semnat de regizorul Cristi Puiu, „Sieranevada” deschide și sezonul de toamnă al premierelor cinematografice românești. Pelicula, care îi are în distribuție pe actorii Mimi Brănescu, Dana Dogaru, Sorin Medeleni, Ana Ciontea, Judith State, Marin Grigore, Rolando Matsangos, Bogdan Dumitrache, Cătălina Moga, Ilona Brezoianu, rulează pe marile ecrane din România din 9 septembrie. Acțiunea din „Sieranevada” are loc la trei zile de la atentatul din redacția hebdomadarului parizian Charlie Hebdo și la patruzeci de zile de la moartea tatălui personajului principal, când Lary, un medic trecut de 40 de ani, urmează să își petreacă ziua însoțit de soție, alături de famila reunită pentru parastas. Un întreg clan îți trece prin fața ochilor. În grupuri mai mari sau mai mici, discută în bucătărie, la masă, trec prin holul întunecat, trântesc, închid și deschid uși. Ți se arată, treptat, preocupări, frustrări, spaime, se discută (iar) despre comunism, dar, de data asta apare și tema atentatelor. E așteptat și un preot, dar se pregătesc și serbări cu temă Disney și, între timp, se presară de toate: discuții despre boli sau infidelități, teorii conspiraționiste, atentate teroriste, politică mare sau viață de apartament.
Nu o să comentăm filmul, vă lăsăm să îl vedeți și să citiți cronicile specialiștilor, dar, între timp, vă împărtășim câte ceva din impresiile a două dintre „personaje” – după proiecția de la Cluj, Judith State și Cătălina Moga (care joacă în film rolul surorii, respectiv soției personajului principal) au rămas în sala de cinema să discute cu publicul.
Cum s-a reușit crearea unui film atât de dens, care adună, cu umor, atâtea clișee ale vieții românești? vrea să știe un spectator. “Cum am făcut? Am fost noi. Cred că asta e valabil pentru toată lumea: ne regăsim în ceea ce am văzut pe ecran. Ne regăsim pe noi, familiile noastre, vecinii noștri rudele. (În Sieranevada) e cum e în viață. Dacă ne adunăm în familie, iese așa ceva, ceva de genul ăsta. La mine, cel puțin, așa e”, spune Judith State. „Filmul a ieșit așa datorită lui Cristi Puiu. Eu am fost mic membru în echipă, am încercat să fiu eu”, completează Cătălina Moga. “Povestea asta e a lui Cristi Puiu, dar, după cum ne spunea la filmări, încercam să spunem povestea lui, raportându-ne la ce avem noi. Am regăsit multe aspecte din viața reală. Nu mă refer acum la poveștile de acolo, ci la genul acesta de raportare – suntem cumva absenți, departe unii de alții, am impresia. Asta chiar și într-un context pozitiv. Suntem fiecare cu poveștile noastre, purtăm fiecare poveștile noastre. Nu cred că realmente ne conectăm așa cum credem că o facem. Ne adunăm și ne facem că suntem într-un fel. Filmul m-a făcut să mă gândesc la asta”, a amintit Judith, în fața spectatorilor rămași în sala de cinema de la Cluj. “Atâta timp cât reușim să ne strângem la un loc… asta arată că ne iubim. Membrii familiei din film chiar se iubesc, cu toate interesele, fricile și așa mai departe”, consideră Cătălina Moga.
Cele două actrițe au răspuns și întrebării clasice care urmează după câte un film românesc: vor putea trece spectatorii străini peste barierele culturale? Se poate pricepe filmul, dacă nu știi limba și tradițiile de aici?
Cele două actrițe au lansat și câte un ipotetic mesaj de transmis familiilor, la cererea publicului. “Să fim mai atenți unii la ceilalți, pentru început”, a recomandat „Laura”. “Poate să ne ascultăm mai mult, pe noi și pe ceilalți”, a completat “Sandra”.
Cel de-al 4-lea lungmetraj regizat de Cristi Puiu are imaginea semnată de Barbu Bălășoiu; Jean Paul Bernard, Filip Muresan și Christophe Vintrignier au realizat sunetul, Maria Pitea s-a ocupat de costume în timp ce Mojca Gorogranc Petrushevska a realizat machiajul. Letiția Ștefănescu și Ciprian Cimpoi au semnat montajul iar Cristina Barbu scenografia, Anca Puiu –producător. „SIERANEVADA” este o producție Mandragora în coproducție cu Produkcija 2006 Sarajevo (BIH), Studioul de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, Sisters and Brother Mitevski, Spiritus Movens, Alcatraz Films.
