Cum reprezintă Clujul România la Bienala de la Veneția
Actualitate by Actual de Cluj - mai 05, 2015 0 523
România participă la a 56-a ediție a Expoziției Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia cu o contribuție semnificativă a artiștilor clujeni la standul național.
România perticipă la cea de-a 56-a ediție a Expoziției Internaționale de Artă — la Biennale di Venezia, cu două proiecte, ambele semnate de artistul clujean Adrian Ghenie: „Darwin’s Room” și „Inventing the Truth. On Fiction and Reality”. Curator e un alt clujean, Mihai Pop, fondatorul galeriei Plan B și unul dintre reprezentanții curentului Școlii de la Cluj, alături de Ghenie. De altfel cele două proiecte au fost inițiate de Fabrica de Pensule, spațiul artistic înființat la Cluj într-o fostă întreprindere.
„Adrian Ghenie aparține unei generații care a demonstrat capacitatea sa de a reflecta cu luciditate asupra fundamentelor dificile și adesea traumatice ale istoriilor locale. Cercetarea sa se dizolvă în cum contemporaneitatea este modelată de memorie și de dorință, de convulsie și de spectacol, găsind un rol fundamental în operă sa. Ghenie este, alături de alți reprezentanți ai aceleiași comunități artistice, unul din fondatorii Fabricii de Pensule din Cluj, un centru cultural care reunește câteva din cele mai dinamice inițiative artistice ale României”, spun despre el reprezentanții Institutului Cultural Român.
În pavilionul României din Giardini va fi prezentată expoziția Darwin’s Room, îngrijită de Mihai Pop. Expoziția va prezenta o selecție de picturi expuse în trei camere — conform arhitecturii interne originare a Pavilionului (din 1938) — și va include o temă specifică pentru fiecare dintre aceste camere: ‘furtuna’, ‘galeria de portrete’ (Autoportret ca Charles Darwin) și ‘disonanțele istoriei’.
Iată cum explică ICR proiectul lui Ghenie:
Dezvoltând ‘laboratorul’ lui Darwin, Ghenie propune o cale interpretativă a noțiunii de supraviețuire. De aceea cercetează lectura teoriei evoluționismului biologic și modalitățile în care a fost deformat pentru a transforma societatea. De asemenea, utilizează și alte izvoare istorice în aducerea la zi a imaginii (fundamentală pentru auto — Percepția noastră), ‘contaminând-o’ cu o reflexie incisivă asupra competitivității neoliberale, care se extinde în toate zonele și meandrele vieții sociale și afective. Atelierul lui Darwin lărgește domeniul de aplicare și devine un incubator, unde ideile viitoare cresc și se dezvoltă. Este vorba de o împletire de istorii trăite și viitoare, care nu deține probele sau speculațiile asupra evoluției speciei, care nu alterează și nu idealizează, ci deschide o cale spre o reformulare a valorilor sociale care compun existența contemporană. În același mod, revine la un moment esențial, când tabelele epistemologice au fost transformate, folosind tabula rasa științifică a lui Darwin pentru a proiecta sau a înscrie o nouă imagine a viitorului nostru. Privirea spre viitor devine o acțiune ce se bazează pe revizitarea trecutului cu privire lucidă, examinând traseul și miturile care reprezintă fundamentul pentru scrierea istoriei, povestirile care definesc națiuni, narațiunile fabricare ce fragmentează istoria în centre și periferii ocupate de învingători și învinși.
În ce privește expoziția „Inventând adevărul. Despre ficțiune și realitate”, aceasta se raportează la contextul cultural actual, răspunzând temei enunțate de curatorul bienalei, Okwui Enwezor, prin apelul la ficțiune ca instrument de înțelegere a lumii, explică ICR: „Imposibilitatea de a identifica unde începe povestea și unde se termină realitatea pune spectatorul în ipostaza de a oscila între cât de convingătoare sau cât de stridentă e înscenarea. Proiectul fotografic Consuming History al artistei Carmen Dobre-Hametner se apropie de experiența extremă de a descoperi istoria ‘pe viu’, prin reenactement. Ștefan Sava propune un video-eseu despre potențialul, dar și limitele interpretării unei arhive personale de fotografii, problematizând reprezentarea unui trecut traumatic prin imagine. Larisa Sitar prezintă un proiect despre ideologie și istorie, propunând o nouă viziune asupra ‘grădinii dezordinii’ prin aproprierea unor gravuri din diferite perioade care vorbesc despre violență, ruină și personajele anonime care au influențat parcursul umanității. Michele Bressan se folosește de eroarea fixării temporale a unui eveniment pentru a abstractiza acel gest, suspendându-l în afara convențiilor cronologice. Lea Rasovszky compune o poveste din fragmente ale unor întâmplări reale, amintiri personale și citate din cărți, ficțiunea devenind o parte integrantă a vieții naratorului. Alex Mirutziu apelează la conceptele de ‘obiect birocratic’ și ‘design ontologic’ în relația pe care o stabilește între cuvânt și spațiu sau corp și obiect”.
