Cum creşte noua generaţie a Clujului cinefil: incursiune în palatul EducaTIFF

Sâmbără dimineaţa, primul week-end de TIFF, Muzeul de Artă. Prin centru e încă destul de linişte (probabil cinefilii încă se refac după seara deschiderii de festival şi îşi pregătesc agenda de filme).

La etajul I al bătrânului palat Banffy din centrul oraşului e însă animaţie. La propriu şi la figurat. Printre picturile lui Bernhard Buhmann (jucăuşe, colorate şi intrigante) un grup de puşti stă pe nişte pouf-uri şi urmează indicaţii de regie. Se mişcă, ridică mâini, se privesc, joacă roluri, în timp ce sunt filmaţi. Mişcările lor sunt parte dintr-un viitor film de animaţie. În încăperea alăturată, alte grupuri de copii lucrează la desene. Pe mese sunt răspândite schiţe şi se munceşte – peste tot sunt eroi şi personaje colorate. Mai precis, suntem într-o zi de EducaTIFF, programul dedicat juniorilor în cadrul Festivalului de Film Transilvania, iar în această dimineaţă aici e program de atelier de animaţie. Am tras cu ochiul la pregătiri, iar despre „aripa tânără” a TIFF-ului ne-a povestit Ramona Sarbu, project manager EducaTIFF.

La Muzeul de Artă, EducaTIFF a revenit și cu o nouă serie de ateliere de animație pentru elevi (cu vârste între 11 și 14 ani), în zilele de 27- 29 mai. Pe parcursul fiecărui atelier, participanții primesc noţiunile necesare pentru realizarea unui scurt filmuleţ de animaţie. Şi chiar îl realizează. Trainerii de la această ediţie au fost clujenii Cecilia Felmeri, lector universitar la Universitatea Sapienţia – Facultatea de Ştiinţe și Arte, și Makkai Bence, fondator al Asociaţiei Centrul Regional pentru Cultură Audiovizuală, unde coordonează programe de educație media.

Aşa că sus, la muzeu, în una dintre încăperi se filmează, în cealaltă se desenează.

S-au pregătit şi poveşti. Cu ce e scenariul, aşadar? „E despre un erou care salvează animalele. Are costum albastru şi trebuie să stingă un incendiu, pornit fiindcă nişte oameni nu au stins focul, după ce au fost la picnic”, ne arată unul dintre participanţi. WaterMan, eroul din plastilină, e pregătit (deocamdată la orizontală) să salveze animalele pădurii, folosind apă din cascadă.

Animalele sunt şi ele pregătite: mai întâi apar schiţate pe hârtie, apoi „prind” viaţă în formă 3 D, plastilină.

Pe o altă măsuţă sunt alte personaje. Una dintre tinerele domnişoare care a lucrat la ele ne explică: Ghiţă e tigru, cu urechi de iepure şi cap de câine, mai e aici şi un fluture complex, iar personajul Gigel cu şapcă are aripi de Pegas – e echipa răilor.

Makkai Bence ne sintetizează parcursul zilei. „Programul începe cu venirea lor aici şi, la final, pleacă cu un film. În acest timp încercăm să le arătăm cum se construieşte un fim de animaţie, cum se face totul de la 0, de la idee la producţie, la înregistrarea unui film. Pornim de la poveste şi dezvoltarea poveştii şi ajungem la modalităţi prin care idea se adaptează pentru animaţie, pentru cameră, sunt idei foarte complicate. Ei propun aşa, tot felul de idei, dar să le pui în practică poate fi complicat. Încercăm să găsim soluţii pentu a ilustra acea idee”, arată trainerul. Ne impresionează entuziasmul de aici, dar se pare că entuziasmul nu e neaparat cel mai bun semn, dacă ne interesază şi eficienţa. „Anul trecut, cea mai entuziastă echipă a făcut cea mai proastă treabă. S-au distrat foarte mult şi când au ajuns să facă înregistrarea nu a mai ieşit atât de bine. Un film de animaţie se face cu răbdare, timp şi concentrate”, subliniază Bence.

Ramona Sârbu, project manager EducaTIFF: „E important ca filmul să ajungă în școală și să fie introdus în curricula școlară, să avem cursuri de educație cinematografică, că asta e miza cea mare. Dar e la fel de important ca ei să nu uite de mersul la cinema, o altă direcție bătătorită de TIFF”

Atelierul de animaţie e doar o secţiune din programul EducaTIFF – mai sunt şi alte ateliere, sunt şi proiecţii de filme dedicate vârstelor mici, iar pe toate acestea le coordonează Ramona Sarbu. Dimineaţa de sâmbătă e dedicată aşadar prezenţei la muzeu, cu scurte vizite la librărie, pentru completarea recuzitei de lucru. Datorită acestui fel de incursiuni aflăm, de pildă, că există lipiciul „magic”, care unește componente, dar lasă posibilitatea de mișcare între acestea. Ramona locuieşte în Bucureşti, dar, de câţiva ani, perioada aceasta din an e dedicată Clujului cu TIFF.

Cum ai ajuns la EducaTIFF?

Eu lucrez pentru Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc, organizatorii TIFF, din 2009 și trei ediții m-am ocupat de invitații români și de Zilele Filmului Românesc. Am lucrat la departamentul Guest. Tot în 2009 s-a inițiat și EducaTIFF-ul, care atunci nu se chema aşa şi nici nu era atât de amplu – a apărut inițial ca o secțiune cu filme pentru copii în cadrul TIFF, cu 3-4 filme. Era un start, voiam să dăm filme și pentru publicul tânăr, pentru că se cerea o extindere și dezvoltare a capitolului de filme pentru copii, se simţea potenţial şi nevoia de introducere a educației cinematografice. Echipa TIFF și-a dat seama că e momentul să dezvoltăm acest program educațional. După ediţia din 2011, colegul care s-a ocupat de această secţiune a anunțat că pleacă din țară cu alte proiecte, aşa că se căuta un alt coordonator pentru EducaTIFF. Eu fusesem trei ani la departamentul Guest şi voiam să fac altceva în festival, să învăț și alte lucruri.

Știai ce se întâmpla la EducaTIFF?

Știam din ce îmi povestiseră colegii și am zis că vreau să lucrez într-un proiect unde să mă bucur de la un capăt la altul, indiferent de câtă muncă e, pentru că l-am bănuit ca fiind unul dintre puținele proiecte unde te vei bucura și vei râde cot la cot cu participanții. S-a confirmat că așa e, nu îi mai dau drumul! M-am ocupat de acest proiect în cadrul festivalului, dar și în afara lui, pentru că l-am extins. Cam ăsta a fost traseul programului. A început cu filme, apoi s-au adăugat conferințe și traininguri pentru profesori și directori de școli, apoi am avut invitați care participau și stăteau de vorbă cu publicul, mai ales cu cel adult, cu profesorii, pentru a-i convinge de importanța acestor acțiuni pentru elevi. Şi, cumva, de la o ediție la alta am adăugat noi și noi componente și în momentul de față EducaTIFF ține pe tot parcursul TIFF, avem proiecte pe categorii de vârstă, cu discuții post-vizionare, cu critici de film, avem atelierele de film de animație, pentru copii de 7-14 ani. Mai avem seminarii de critică de film, care vin în sprijinul celor care sunt interesați să scrie o cronică de film și să participe în competiția Tineri Critici de Film, care deja e cu tradiţie lungă la EducaTIFF. E destinat copiilor între 7 – 18 ani. Seminariile îi ajută să înțeleagă mai bine cum să vizioneze filme, pe ce să pună accent când le analizează, cum poți să rezumi într-un paragraf povestea, cum să descrii povestea şi personajele. Practic, acestea sunt încercări ale lor de a scrie, dar ai să rămâi surprinsă de ce reușesc să producă, mai ales cei din clasele IX-XII. Au un limbaj foarte elevat, am rămas surprinsă, chiar și cei mici sunt foarte precoce, merită insistat pe subiect, să scoți de la ei cât mai mult și să îi pui în situații în care să îi determini să se exteriorizeze. Acum nu li se mai pare ceva ciudat ca după film să avem discuții. Dimpotrivă: imediat sunt cu mâinile sus şi vor să vorbească. Anul trecut era ceva… am zis „Doamne, cât de frumoși sunt!” Pe lângă atelierele astea de animație am adăugat și un atelier de desen ilustrativ unde îi așteptăm pe cei mai mici, de 6-10 ani. Vom lucra cu Adrian Barbu și un coleg de-al lui, ei sunt ilustratori, de aici din Cluj. Am adus foarte mulți artiști clujeni, ca să se construiască o comunitate în jurul EducaTIFF. Așa putem să îi atragem și pe cei mai mici, care nu reușesc să fie atenți 4 ore cât ține atelierul de animație. Iar acolo ei vor urmări o scurtă selecție de scurtmetraje de la Anim’Est după care vor învăța să își deseneze personaje și povești. Adrian e foarte cunoscut pe partea de ilustrații de carte, benzi desenate. Anul acesta avem şi foarte multe lecții de cinema pentru liceeni. Până acum, EducaTIFF-ul se centra pe clasele II-VIII și acum am reușit să aducem câțiva profesioniști de film care să facă lecții de cinema pentru liceeni. Avem un regizor străin care vine pentru un film, iar după proiecție va avea o lecție aici la Muzeul de Artă, îl avem pe Paul Negoescu, care e în cadrul TIFF cu „Două Lozuri”, avem lecție de regie, avem directori de imagine, care vor ține seminar. În 4 iunie va fi lecție de actorie cu Dragoș Bucur, Alexandru Papadopol și Dorian Boguță și terminăm cu atelierele de desen ilustrativ.

Sursa foto: EducaTIFF

Care e cea mai populară secțiune?

Până acum au fost atelierele de animație, aici am avut cel mai mare entuziasm când am lansat comunicatul și programul pentru înscrieri. Şi la filme, în special la filmele pentru cei mai mici, de la 6 ani la 11 ani. Pe segmentul acesta sunt și foarte mulți profesori interesați care vin cu elevi. Am dat startul vineri, cu sala arhiplină, a fost nevoie de locuri în plus.

Sursa foto: EducaTIFF

Câți participanți aveți?

La ateliere ai o capacitate maximă și trebuie să te încadrezi în aceste limite. Pentru animație, ca să te poți concentra și lucra în echipă și pentru ca toţi să intre în joc trebuie să fie maxim 25 de participanţi. Ne-am trezit o dată cu 40 și a fost foarte foarte greu. Nu poți să le zici să vină la anul sau la alt atelier. O parte dintre ei revin an de an, cei care au fost impresionați și pe care chiar i-a interesat subiectul revin. Asta e foarte bine legat de continuitatea unui proiect, că vin de la o vârstă la alta cu noi cunoștințe. La lecții de cinema putem acomoda și 50 de participanți, la proiecții în funcție de capacităţii săli. Joi aveam 2040 de înscrieri pentru EducaTIFF, dar ţinând cont şi de cei care vin direct, sper să ajungem la 3000.

Vorbind de participare și entuziasm, cum au evoluat lucrurile în anii aceștia de EducaTIFF?

E o comunitate a profesorilor foarte activă pe zona asta – imediat reacționează, conving alți profesori, îi conving pe părinți să vină cu copiii în weekend.

De unde vine cel mai adesea inițiativa de participare? De la părinți, profesori, copii?

Cred că din toate cele trei direcții, dar mai ales prin școală se mobilizează lumea, fiindcă sunt și activităţi care se desfăşoară în timpul săptămânii sau activităţi unde se participă în grup organizat de la școală.

Vorbim despre cum Clujul a crescut cu TIFF și TIFF-ul cu orașul. Se simte asta și la educaTIFF? Aveți părinți fani TIFF care își aduc copiii aici? Se simte cum a evoluat Clujul cinefil?

Da, da, clar! De asta se adaugă noi participanți de la o ediție la alta și chiar reacționează foarte repede și dacă am reușit să strâng 2000 de rezervări asta înseamnă și o super-mobilizare din partea lor și a înțelegerii mecanismului de înscriere

Deja festivalul e foarte cunoscut, iar EducaTIFF e parte a TIFF.

Da și nu. El beneficiază de umbrela TIFF și de promovarea asta, dar se promovează și separat prin școli și aici e munca cea mai complexă pentru că trebuie constant să informezi școlile, profesorii, să identifici profesorii care pot să promoveze și pot convinge mai departe.

Cât de interesați sunt de partea asta de film, de cinema?

Sunt foarte interesați, am găsit o comunitate destul de mare și sunt destui cei care cer programe în școală, adică, dacă am putea, vor să ne ducem și noi la ei și să facem proiecții de film. E important ca filmul să ajungă în școală și să fie introdus în curricula școlară, să avem cursuri de educație cinematografică, că asta e miza cea mare. Dar e la fel de important ca ei să nu uită de mersul la cinema, o altă direcție bătătorită de TIFF: reatragerea publicului în cinema, importanța de a vedea un film în sala de cinema, de a fi alături de invitați din industrie, de a vorbi despre film.

Se simte asta? În momentul în care sunt introduși în lumea filmului, se creează și cultura asta a mersului la cinema? Monitorizați direcţia asta, vorbiți cu ei?

EducaTIFF-ul se desfăşoară și în afara TIFF, din ianuarie în martie avem de pildă program special la cinema Victoria, dedicat publicului tânăr, vrem să avem activități pe tot parcursul anului.

Sursa foto: EducaTIFF

Cum alegeți filmele, proiectele, programele? E ofertă pe domeniul acesta? Ce căutați?

În special sunt filme cu tematici care favorizează discuțiile de după vizionare, care le pun mintea la contribuție, care te poziționează în rolul personajelor, în aşa fel încât copiii să poată asocia teme din desen cu teme din realitate. Căutăm filme din care ai ce învăța, unde ai ce dezbate. Sunt stabilite pe categorii de vârstă pentru ca ei să poată înțelege tematica abordată și se alege un mix – sunt și drame, și aventuri, filme documentare și animații. Desenele animate sunt animații cu tematici puternice, cu personaje bine conturate, cu mesaje foarte clare, din care ei au ce învăța.

Ce aștepți de la programul acesta? O să vedem viitori regizori, actori, „şcoliţi” de aici?

Parte din ei ar putea ajunge în lumea asta – da. Adică sper ca asta să facă cei care s-au convins și și-au dat seama că asta îi interesează de când erau mici. De fapt, asta e foarte important: să știi încă de la vârstă fragedă ce ți-ai dori să faci când vei fi mare, să îți canalizezi efortul spre ce simți tu că e potrivit pentru tine, să nu dai rateuri din cauza faptului că sistemul de învățământ nu e racordat la profesiile actuale și nu avem acele întâlniri între profesioniști în diverse domenii cu liceeni. Sper să vină cât mai mulți la întâlnirile cu profesioniști din cinema, să vadă ce înseamnă să fii regizor pe bune, ce presupune această meserie, ce înseamnă să fii actor, care sunt provocările, riscurile, la ce te poți aștepta, ce înseamnă să nu ai succes, ce înseamnă imaginea de film. Sper ca profesorii și elevii să înțeleagă tot mai mult importanța educației cinematografice de la vârste mici, sper ca ei să devină tot mai selectivi, să fie publicul avizat al TIFF-ului viitor, să aprecieze mersul la cinema și meseriile celor care încă lucrează în domeniu, să aprecieze acest capitol de cultură și artă, să preia din ce facem noi și să ducă mai departe. Mi-ar plăcea ca actualii liceeni să fie viitorii traineri de film, cumva să ne extindem și să fim o comunitate din ce în ce mai mare.

Nici un comentariu

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.