Cum a scăpat un medic șpăgar din Cluj de pedeapsa cu închisoarea, transformată în pedeapsă cu suspendare
SănătateTop News by Mihai Prodan - iul. 12, 2021 0 743
Sunt rari medicii condamnați la închisoare pentru luare de șpagă și și mai rari cei care primesc închisoare cu executare. Pentru o vreme acesta a fost cazul medicului șpăgar de la Spitalul de Recuperare din Cluj-Napoca, Florin Mihai Răcășan, condamnat de Tribunalul Cluj la închisoare cu executare pentru luare de mită, dar unde Curtea de Apel a schimbat pedeapsa în una cu suspendare, săptămâna trecută.
actualdecluj.ro a consultat motivarea deciziei instanței. Redăm fără comentarii din argumentele instanței, cu mențiunea că sublinierile ne aparțin. Înainte de aceasta, citește și:
Curtea observă că starea de fapt reținută în rechizitoriu, rezultând din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, a fost asumată de inculpat, care a solicitat judecarea sa în procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției, în acord cu prevederile art. 374 alin. 4 C.proc.pen., cererea sa fiind încuviințată de instanța de fond potrivit art. 375 C.proc.pen.
În mod corect, prin raportare la piesele probatorii ale cauzei s-a constatat că starea de fapt reținută în cuprinsul actului de sesizare este susceptibilă de a primi o calificare juridică în sensul celor expuse anterior.
De altfel, ca urmare a poziției procesuale adoptate de inculpat la primul termen de judecată cu procedura completă, conform art. 374 alin. 4 C.proc.pen., cu prilejul soluționării cauzei, s-a angajat răspunderea penală a acestuia, fiind pronunțată o hotărâre de condamnare a inculpatului apelant la o pedeapsă principală de 2 ani și 10 luni închisoare, cu executare în regim de detenție. De asemenea, cu titlu de pedeapsă complementară, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea dreptului de a profesa ca medic pe o durată de 2 ani, fiindu-i aplicată și pedeapsa accesorie având același conținut.
Apelul promovat în cauză de inculpatul Răcășan vizează cuantumul pedepsei principale aplicate, modul de individualizare a răspunderii penale, în contextul în care, prin opțiune irevocabilă, a recunoscut acuzația penală formulată împotriva sa, solicitând să fie judecat în procedura abreviată de recunoaștere a vinovăției.
Examinându-se cauza sub toate aspectele, în cadrul controlului efectuat distinct și autonom, în limitele învestirii sale, Curtea reține că demersul procesual al inculpatului apelant este parțial fondat în ceea ce privește modul de individualizare a executării pedepsei principale și conținutul pedepselor complementare și accesorii ce i-au fost aplicate inculpatului de prima instanță.
Astfel, Curtea constată că instanța de fond a stabilit și aplicat o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 2 ani și 10 luni închisoare, prin orientare la minimul special al pedepsei închisorii, cel de 2 ani închisoare, obținut prin valorificarea în cauză a dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen. (reducerea cu 1/3 a minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, cel de 3 ani închisoare), în contextul în care maximul special al pedepsei aplicabile este de 6 ani și 8 luni închisoare (și el obținut prin reducerea cu 1/3 a maximului special prev. de art. 289 alin. 1 C.pen., cel de 10 ani închisoare).
Natura și cuantumul pedepsei principale au fost corect stabilite de prima instanță în cadrul examenului efectuat conform art. 74 C.pen.
Astfel, în deplin consens cu instanța de fond, Curtea reține că inculpatul, deși a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii comise și deține un loc de muncă în prezent, nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat în societate și este un medic de excepție, cu vaste competențe profesionale, fiind un reper în domeniul său de activitate, a comis o infracțiune de pericol ridicat, percepând sume de bani de la pacienții tratați, fapt ce, în mod evident, a afectat serios prestigiul profesiei sale și a pus sub semnul îndoielii încrederea pe care cetățenii trebuie să o aibă în sistemul public de sănătate.
Sub acest aspect, Curtea reține, pe bază de probe, corect analizate de prima instanță, că inculpatul a fost cel care, în unele situații, a solicitat sume de bani de la pacienți sau aparținătorii acestora, după prestarea serviciilor medicale, iar aceste sume, dat fiind caracterul fix al acestora pe categorii de intervenții chirurgicale, au natura unui „tarif” practicat într-o unitate medicală publică, fără nicio legătură cu codul etic al profesiei și cu caracterul gratuit al asistenței medicale într-o astfel de unitate. Fapta inculpatului este una gravă atât prin conținut, cât și în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă, cu referire și la perioada infracțională relativ îndelungată.
Conform normei de incriminare, unica pedeapsa aplicabilă inculpatului este cea a închisorii, care a fost corect dozată de prima instanță, cu observarea și valorificarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen.
Astfel, primul motiv de apel furnizat de inculpatul-apelant și care se referă la cuantumul pedepsei aplicabile este nefondat.
Sub acest aspect, Curtea reține că atât natura, cât și cuantumul concret al pedepsei pe care instanța o stabilește în sarcina inculpatului trebuie privită și din perspectiva art. 3 din Legea nr. 254/2013, referitor la pedeapsă și scopul acesteia. Potrivit textului legal indicat, scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie să se realizeze nu doar pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă care este menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpatului (așa numita “prevenție specială”), ci și pentru ceilalți destinatari ai legii penale – care sub amenințarea cu pedeapsa prevăzută în norma penală își conformează conduita socială la exigențele acesteia (așa numita “prevenție generală”).
Scopul imediat al pedepsei se realizează prin funcția de constrângere a pedepsei (care implică o privațiune de drepturi la adresa inculpatului), funcția de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar și prin funcția de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecți de drept penal să evite săvârșirea de noi infracțiuni, datorită consecințelor la care se expun. Or, pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definit de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Prin urmare este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ și preventiv al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind instanței de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei și periculozitatea infractorului.
Dincolo de acest aspect, așa cum s-a arătat anterior, împrejurările concrete de comitere a ilicitului penal și datele care caracterizează persoana inculpatului nu justifică aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum egal cu minimul special obținut conform art. 396 alin. 10 C.proc.pen., fapta inculpatului fiind una gravă. Relativ la gravitatea infracțiunii comise, instanța de control judiciar reține că, deși inculpatul nu a condiționat propriu-zis actul medical de remiterea unor sume de bani de către pacienții săi ori aparținătorii lor, acesta, prin modalitatea concretă în care a acționat, a lăsat să se înțeleagă și/sau a precizat că procesul de recuperare a acestor pacienți post intervenție este indeniabil legat de modul de recompensare a sa cu sume semnificative de bani. De altfel, conform declarațiilor concordante ale matorilor audiați în cauză, erau cunoscute în rândul pacienților sumele de bani percepute de inculpat pentru fiecare tip de intervenție chirurgicală realizată, având natura unor „tarife” practicate în cadrul unității medicale de stat.
Plecând de la locul și rolul ocupat de sistemul medical în cadrul statului și reținând importanța vitală a serviciilor furnizate către public, în strânsă legătură cu drepturile fundamentale ale indivizilor la viață, integritate corporală și sănătate, este firesc ca acordarea asistenței medicale în cadrul sistemului de sănătate să aibă loc, nu doar pe bază de calificare/pregătire profesională corespunzătoare, ci în condiții de deplină legalitate și transparență.
Inculpatul era pe deplin conștient de competența sa profesională și de notorietatea de care se bucura în cadrul sistemului public de sănătate, date fiind reușitele intervențiilor chirugicale realizate și metodele medicale inovative utilizate. Astfel, inculpatul și-a folosit funcția în mod vădit în scopul obținerii de venituri ilicite, activitatea curentă a acestuia fiind strâns legată de colectarea sumelor de bani de la pacienți după efectuarea intervențiilor chirugicale, care, așa cum s-a arătat deja, aveau natura unor tarife percepute de la toți beneficiarii serviciilor sale medicale, în limitele surprinse de ancheta penală din cauză.
Instanța de control judiciar apreciază ca fiind de neprimit susținerile inculpatului că în sensul că nu a avut reprezentarea gravității faptelor sale și, implicit, a valorilor lezate, în contextul în care, pe de-o parte, inculpatul are o vechime considerabilă în sistemul medical și, pe de altă parte, inculpatul are studii superioare, fiind un reputat specialist în domeniul său de activitate.
Instanța reține că, în România, profesia de medic se exercită în condițiile Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănățății, și a Codului deontologic aferent acestei profesii, conform pregătirii profesionale, în sistem public sau privat.
Plecând de la faptul că pacientul pe care îl tratează, indiferent de vârstă, este o persoană aflată într-o poziție vulnerabilă, care face apel la știință și la calitatea specialistului, este imperios necesar ca, în cadrul profesiilor medicale, să se dea dovadă, în mod vital, de profesionalism deplin, conștiință și responsabilitate profesională. Este știut faptul că medicii sunt verigile esențiale ale echipei medicale, acțiunile acestora asigurând calitatea actului medical. În concret, munca desfășurată de un medic specialist într-o unitate medicală publică presupune, pe lângă competențe profesionale corespunzătoare, și o dedicare valorilor profesiei, prin manifestare de grijă, responsabilitate, transparență și obiectivitate.
În cauză, toate aceste valori au fost aruncate în derizoriu prin activitatea inculpatului, care, în mod evident, a înțeles să se folosească de partea sistemului medical în care activa pentru a obține venituri ilicite.
De asemenea, susținerile inculpatului în sensul că actele sale infracționale sunt accidentale, fiind motivate, mai degrabă, de bunăvoință și compasiune față de pacienți, nu pot fi primite și, în niciun caz, nu pot justifica activitatea infracțională a acestuia. Din probele de la dosar (declarațiile concordante ale tuturor cumpărătorilor de servicii și ale martorilor audiați în faza de urmărire penală) rezultă că inculpatul era acel specialist la care se putea apela fără rezerve pentru obținerea unor tratamente medicale de excepție, contra cost, în cadrul instituției.
Curtea reține caracterul repetitiv al activității infracționale, perioada infracțională relativ îndelungată. Instanța găsește deosebit de semnificativ și faptul că inculpatul a implicat în activitatea sa și pe alte persoane, care aveau cunoștință de sumele de bani obținute de acesta în modalitatea relevată de anchetă.
Procedând în acest mod, inculpatul nu doar că și-a sporit sursele de venit pe căi oculte, dar a promovat un adevărat sistem de acordare a asistenței medicale cu titlu oneros, cu aruncarea în derizoriu a criteriului de performanță și profesionalism ce ar trebui să domine întreg sistemul public medical, baza oricărei societăți moderne. Cu siguranță s-a creat o stare de pericol în ceea ce privește funcționarea normală, în condiții optime și eficace la nivelul instituțiilor medicale din sistemul public de sănătate.
Aprecierea pericolului social se efectuează, în prezenta speță, raportat strict la activitatea infracțională a inculpatului, care este una de amploare. De asemenea, așa cum s-a reținut în paragrafele ce preced, Curtea are în vedere conținutul concret al faptelor săvârșite de inculpat și urmările concrete ale acestora, precum și starea de pericol creată prin comiterea lor.
Tocmai împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pun în evidență un grad de pericol social deosebit de ridicat, consecințele faptelor săvârșite fiind mult mai ample decât cele referitoare la urmarea socialmente periculoasă a infracțiunii de luare de mită.
Referitor la scopul săvârșirii infracțiunilor de către inculpat, în speță rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, că activitatea derulată de inculpat a fost menită a spori resursele financiare ale acestuia, nefiind motivată nicidecum de acte de caritate, generozitate, astfel cum a încercat inculpatul să acrediteze în speță. Că este așa rezultă cu ușurință din faptul primirii/acceptării/solicitării unor sume de bani pentru serviciile oferite. Deopotrivă, inculpatul a arătat că acceptarea foloaselor materiale s-a realizat la dorința pacienților, care au dorit să îl recompenseze. Dincolo de susținerile inculpatului, este greu de crezut că sumele percepute, care aveau un cuantum fix pe categorii de intervenții chirurgicale, reprezentau doar expresia recunoștinței unor pacienți care, de altfel, nu se cunoșteau și care au înțeles să îl recompenseze pe inculpat în aceeași modalitate.
În ceea ce privesc criteriile de individualizare referitoare la persoana inculpatului și la conduita procesuală a acestuia, se observă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este un reputat medic specialist, manifestând preocupare pentru desăvârșirea pregătirii sale profesionale, fiind chiar un veritabil pionier în domeniul său de activitate, pe linia elaborării de noi tehnici și metode de intervenție chirurgicală.
În ceea ce privește conduita procesuală, inculpatul a recunoscut în întregime, încă din faza de urmărire penală, activitatea infracțională desfășurată, colaborând cu organele judiciare, optând și pentru judecarea în procedura abreviată de recunoaștere a învinuirii, sens în care va beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, conform prevederilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Cu toate acestea, instanța are în vedere și împrejurarea că, la dosarul cauzei, au fost administrate probe suficiente de vinovăție, actele materiale de luare de mită fiind în atenția organelor de urmărire penală înainte să opereze recunoașterea inculpatului, astfel că nu se impune acordarea unei valori deosebite atitudinii sale procesuale.
Din această perspectivă, toate criteriile de individualizare prev. de art. 74 C.pen. și care au legătură cu persoana inculpatului nu trebuie valorificare suplimentar prin intermediul art. 75 alin. 2 C.pen. Se reține aici că lipsa antecedentelor penale și integrarea unei persoane în societate constituie toate o stare de normalitate pentru orice cetățean al acestei țări. Faptul că inculpatul nu a condiționat actul medical de remiterea unor sume de bani nu imprimă faptelor un caracter mai puțin grav în contextul în care, așa cum s-a arătat deja, acesta a instituit o veritabilă „listă de tarife” la nivelul instituției în care activa, despre care aveau cunoștință toți pacienții ascultați în prezenta cauză.
Deopotrivă, faptul că inculpatul este un profesionist de excepție nu face ca activitatea sa ilicită să aibă un caracter mai puțin grav tocmai prin raportare la pregătirea sa profesională și la capacitatea sa de a înțelege și evalua critic consecințele faptelor sale.
Prin urmare, în cadrul examenului efectuat conform art. 74 C.pen., pedeapsa a fost corect dozată de prima instanță prin raportare la limitele speciale prev. de lege și reduse conform art. 396 alin. 10 C.proc.pen. Inexistența antecedentelor penale pe teritoriul României nu este și nu are cum să constituie un impediment legal la stabilirea și aplicarea unei pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă.
În cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 75 alin. 2 C.pen. pentru a fi valorificate efectele circumstanțelor atenuante judiciare în favoarea inculpatului. De altfel, poziției procesuale de recunoaștere a faptelor i s-a acordat eficiență din perspectiva prevederilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
În schimb, contrar statuărilor primei instanțe Curtea reține că o soluție de condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în condițiile art. 91 și urm. C.pen., prin prisma utilizării conjugate a criteriilor prev. de art. 74 C.pen., este de natură a contribui mai bine la atingerea scopului răspunderii penale și sancțiunii penale.
În legătură cu previzibilitatea pedepselor aplicabile și modalitatea acestora de executare într-o anumită speță, Curtea învederează că, deși previzibilitatea sancțiunii penale poate constitui un deziderat din punct de vedere al politicii statale, datorită caracterului personal al răspunderii penale, dar și particularității faptelor deduse judecății, precum și individualității persoanelor acuzate de comiterea infracțiunilor, procesul de stabilire a pedepsei are un pronunțat caracter de specificitate, așa încât, deși se poate discuta despre o similaritate a spețelor, nu se poate solicita aplicarea unor sancțiuni identice cu cele date în alte cazuri, pentru același tip de infracțiune.
În plus, practica judiciară nu este statică, ci este supusă în timp unui proces de modificare, datorită evoluției relațiilor sociale, dar și schimbării formelor de comitere a infracțiunilor, a frecvenței anumitor tipuri de fapte și a consecințelor sociale ale acestora.
Din aceste motive, în sistemul de drept românesc, care nu atribuie precedentului judiciar valoare de lege și obligativitate, invocarea unei anumite practici judiciare are doar o valoare orientativă.
Din altă perspectivă, Curtea consideră că durata procedurii, calculată de la data epuizării activității infracționale (iulie 2019), trebuie să se reflecte în modul de individualizare a pedepselor și orientarea spre o modalitate de executare a lor, mai puțin severă.
Astfel, inculpatul este un medic primar în specialitatea ortopedie – traumatologie cu competențe și realizări profesionale remarcabile, acesta bucurându-se de o recunoaștere a acestor merite profesionale nu doar în rândul pacienților săi, dar și în cadrul corpului profesional al medicilor din județul Cluj și din România. Inculpatul are o vastă experiență profesională, este integrat în societate, are o familie legal constituită și se află la primul conflict cu legea penală. De asemenea, inculpatul a colaborat cu organele judiciare încă de la debitul anchetei penale, recunoscând și regretând comiterea tuturor acuzațiilor penale formulate împotriva sa. De altfel, acesta a încercat să diminueze consecințele activității sale ilicite, consemnând sume de bani la dispoziția organelor judiciare în vederea confiscării speciale.
Totodată, se are în vedere și împrejurarea că, după comiterea faptelor, în cursul procesului penal, inculpatul Răcășan a fost detașat pe Secția de Neurologie II din cadrul Spitalului de Recuperare Cluj (spital suport Covid-19) începând cu luna martie 2020, reprezentând un vector esențial în lupta cu pandemia de SARS-CoV-2, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei. Potrivit Adresei nr. 3545/12.04.2021 a Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, inculpatul-apelant activează și în prezent în cadrul secției Covid-19, desfășurând toate activitățile de supraveghere și tratament a pacienților infectați.
Nu în ultimul rând, se are în vedere și situația familială a inculpatului Răcășan. Sub acest aspect, se constată, pe baza înscrisurilor cauzei, că soția inculpatului, numita S_____ R______ (medic), a fost supusa unor intervenții chirurgicale de masectomie radicală modificată stânga și masectomie simplă dreapta profilactică, în vederea tratării cancerului mamar. Actualmente, se află în perioada de recuperare post-operatorie, urmând un tratament hormonal cu multiple reacții adverse: febră, căldură, transpirație, osteoporoză. Din această cauză, în cursul lunii decembrie 2019, a depus o cerere privind pensionarea anticipată, cerere admisă prin Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 3792 din 11.12.2019. Recent la data de 22.01.2021/aceasta a suferit o nouă intervenție chirurgicală în vederea tratării cancerului/dat fiind faptul că starea sa de sănătate s-a agravat. Potrivit Certificatului medico-legal nr. 121S/II/292 din 08.04:2021 (Anexa nr. 1) potrivit cărora „2, Afecțiunile de care suferă numita nu permit efectuarea de activități lucrative și nici exercitarea vreunei profesii; 3. Afecțiunile de care suferă numita necesită îngrijire și supraveghere permanentă din partea aparținătorilor și controale medicale periodice la indicația medicilor specialiști oncologi. De dată recentă, ca urmare a investigațiilor medicale realizate în cursul anului 2020, s-a constatat că boala (cancerul) a recidivat, fapt ce a impus o nouă intervenție chirurgicală la nivelul plămânilor în anul 2021, iar concluziile medicilor curanți sunt nefavorabile privind șanșele de recuperare a stării de sănătate și durata de viață a pacientei.
În ceea ce privește familia extinsă a inculpatului-apelant, se reține, pe bază de înscrisuri, că numitul L____ V_____, socrul inculpatului, a decedat la data de 14.09.2020, după îndelungi suferințe cauzate de _______________ (Anexa nr. 2). Soacra acestuia, E_____ L____, este diagnosticată cu demență mixtă și se află în îngrijirea exclusivă a familiei R______. Potrivit Certificatului medico-legal psihiatric nr. 5143/I/e/25/14.04.2021, aceasta nu este competentă psihic și se recomandă demararea procedurilor de punere sub interdicție.
Ca atare, inculpatul este unicul susținător al familiei sale, atât din perspectiva veniturilor realizate din muncă, cât și din cea a sprijinului moral și emoțional acordat acesteia.
Curtea are în vedere și concluziile raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Cluj, din care rezultă că inculpatul a avut, cu excepția faptelor comise, o evoluție comportamentală bună în familie și în comunitate, care se menține și în prezent datorită resurselor de care inculpatul dispune. Inculpatul conștientizează repercursiunile faptelor comise, iar datele care caracterizează favorabil persoana acestuia sunt factori inhibitori pentru săvârșirea unor noi infracțiuni similare.
Comportamentul corespunzător avut de apelant anterior săvârșirii prezentelor fapte, eforturile materiale depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, posibilitățile sale de îndreptare relevate de raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Cluj, îndreptățesc Curtea să dea eficiență prevederilor art. 91 lit. d) C.pen. vizând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și să aprecieze că aplicarea pedepsei este suficientă chiar și fără executarea acesteia, neexistând riscul ca apelantul să mai comită și alte infracțiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Trecerea unei perioade de 2 ani de la momentul comiterii infracțiunilor și până în prezent, justifică concluzia Curții că aceasta este de natură a diminua rezonanța socială a activității ilicite derulate de către inculpat și a pune sub semnul întrebării eficiența constrângerii penale, cu referire la funcția de exemplaritate a pedepsei, respectiv de izolare temporară a apelantului din societate, prin executarea efectivă a pedepsei stabilite de către instanța de apel.
Pedeapsa astfel individualizată, sub aspectul cuantumului și al modalității de executare neprivative de libertate, este îndestulătoare raportat și la vârsta inculpatului și la starea sa profesională și, mai ales, familială, pentru a îl determina să conștientizeze consecințele conduitei sale ilicite și să adopte, pe viitor, o atitudine de respect, față de valorile sociale ocrotite de lege.
Astfel, prin cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, neprivative de libertate, se poate concluziona că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție, cu respectarea tuturor garanțiilor conferite atât de dispozițiile legale procesuale penale, cât și de cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a cărui finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului, corespunde și caracterului disuasiv al pedepsei.
În raport de datele care caracterizează persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale în România; competențele profesionale deosebite; situația socială și familială, inculpatul fiind integrat în societate; conduita acestuia ulterior momentului comiterii infracțiunii reținute în sarcina sa (tradusă prin : conduită constantă și corectă în raport cu organele judiciare, asumarea și conștientizarea gravității activității infracționale derulate), gravitatea concretă a infracțiunii comise (una ridicată), în speță este judicioasă condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, în condițiile art. 91-93 C.pen.
Referitor la pedeapsă și la modalitatea acesteia de executare, se mai reține că, prin antrenarea răspunderii penale, rezolvarea raportului penal de conflict și aplicarea unei pedepse, nu se urmărește sancționarea inculpatului pe toate planurile, atât pe cel juridic – penal, cât și pe cel personal (familial și profesional), ci se urmărește, în principal, reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și de către alte persoane aflate într-o situație similară.
Justiția trebuie să furnizeze un act de justiție corect, prompt și transparent, iar soluția pronunțată trebuie să fie nu doar una legală, ci și una temeinică, care trebuie să răspundă complet și principiului umanismului care caracterizează activitatea judiciară. Clemența de care pot da dovadă organele judiciare în anumite situații este tocmai reflexia acestui proces complex de deferire a actului de justiție în beneficiul cetățenilor. Scopul procesului penal și al aplicării pedepselor nu este doar unul represiv, ci, în mod esențial, este legat de reintegrarea socială a persoanei condamnate și de prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
Astfel fiind, pornindu-se de la examenul cerut de art. 74 C.pen. și art. 396 C.proc.pen., respectiv de la procesul de individualizare a răspunderii penale (ce cuprinde trei faze – individualizarea judiciară a pedepsei în sens restrâns; individualizarea judiciară a aplicării pedepsei; individualizarea judiciară a executării pedepsei), în raport de criteriile și elementele reale și personale, amintite mai-sus, Curtea reține că, în speță, o soluție de de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere constituie o soluție adecvată situației actuale a inculpatului și răspunde scopului pedepsei.
Relativ la pedeapsa complementară aplicată, se reține că, în raport de prevederile art. 289 alin. 1 Cod penal, infracțiunea de luare de mită se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia s-a săvârșit fapta. Ca atare, în lumina acestor dispoziții legale, odată cu aplicarea unei pedepse principale a închisorii, este obligatorie și aplicarea unei pedepse accesorii potrivit art. 55 lit. a) C.pen., art. 66 alin. 1 lit. a), b) și/sau g) C.pen.
Din examinarea hotărârii apelate, se constată că prima instanță, alături de pedeapsa principală de 2 ani și 10 luni închisoare, i-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de medic de care s-a folosit pentru comiterea faptei, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii. A fost aplicată și pedeapsa accesorie având același conținut. Astfel, dintre pedepsele complementare avute în vedere de dispozițiile art. 289 alin. 1 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 C.pen., instanța de fond s-a orientat spre interzicerea dreptului de a profesa ca medic, avându-se în vedere, în esență, împrejurarea că inculpatul a devenit nedemn să exercite profesia de medic pe viitor.
Apelul inculpatului vizează și temeinicia soluției de aplicare a pedepselor complementară și accesorie, având același conținut, argumentând-se că, raportat la vasta experiență profesională a inculpatului și la caracterul accidental al activității infracționale derulate, nu se justifică interdicția amintită. Tot sub acest aspect, s-a susținut că la nivelul Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-N_____, intervențiile chirurgicale efectuate de inculpat au cunoscut o reală diminuare, iar contribuția acestuia în procesul de vindecare a pacienților cu afecțiuni ortopedice este esențială. Cu alte cuvinte, interzicerea dreptului de a profesa constituie, în fapt, un deserviciu adus societății, prin privarea potențialilor pacienți de abilitățile și cunoștințele aprofundate ale medicului A______ A_____ A____, dat fiind parcursul profesional și academic ascendent al acestuia.
Instanța de control judiciar apreciază parțial fondate susținerile inculpatului, în sensul că pedepsele complementară și accesorie aplicate, în raport de conținutul lor concret, sunt disproporționate față de scopul instituirii lor, potrivit art. 67 C.pen.
Astfel, în acord cu prevederile art. 67 C.pen., (1) pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. (2) Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. (…)
Or, așa cum s-a arătat deja, în speță este obligatorie aplicarea unei pedepse complementare, potrivit art. 289 alin. 1 C.pen., însă la alegerea pedepsei complementare (natură și conținut), instanța trebuie să țină de criteriile de la art. 67 alin. 1 C.pen., chiar dacă aplicarea unei pedepse complementare este obligatorie în virtutea legii.
În dezacord cu statuările primei instanțe, Curtea reține că, deși faptele inculpatului au un caracter grav, iar atingerea adusă valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare are un caracter serios, tocmai prin raportare la datele care caracterizează persoana inculpatului, așa cum ele au fost expuse în paragrafele ce preced, pedeapsa complementară stabilită, deși adecvată prin natura sa, este disproporționată cu scopul acesteia în raport de conținutul său concret.
Se constată că inculpatul a comis infracțiunea de luare de mită, în formă continuată (15 acte materiale), profitând de calitatea sa de medic primar în specializarea ortopedie – traumatologie în cadrul Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-N_____. Din această perspectivă, aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 289 alin. 1 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. g) C.pen. are caracter justificat.
În schimb, în ceea ce privește conținutul concret ale acestei pedepse complementare, Curtea reține că inculpatul a comis infracțiunea de corupție profitând de calitatea sa de medic în cadrul unei unități medicale de stat, unde, așa cum se știe, serviciile medicale și/sau asistența medicală sunt prestate în mod gratuit. În raport de datele care caracterizează favorabil persoana inculpatului, cu referire directă la expertiza / experiența profesională excepțională a inculpatului, scopul răspunderii penale, nevoia statului de a rezolva raportul penal de conflict, posibilitățile inculpatului de reinserție socială, este suficientă stabilirea în sarcina inculpatului a interdicției a exercita profesia de medic în cadrul sistemului public de sănătate. Ca atare, pentru a răspunde nevoii sociale de asistență medicală calificată, expertiza și cunoștințele profesionale ale inculpatului pot fi valorificate în cadrul sistemului privat de sănătate.
Deși este reală susținerea Ministerului Public că, în anumite condiții, lăsat să lucreze într-o unitate medicală privată, ar putea să comită infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 alin. 1 C.pen., este de observat că, pe de-o parte, prin aplicarea unor pedepse la finele procesului penal se urmărește, printre altele, tocmai prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar pe de altă parte, în speță, inculpatul, prin modul în care a acționat, a instituit un set de tarife pentru intervențiile chirurgicale efectuate, care, în mod firesc, erau gratuite. Or, într-o unitate medicală privată toate serviciile medicale se prestează cu titlu oneros.
Curtea reține că stabilirea drepturilor al căror exercițiu este interzis trebuie să decurgă din natura faptei comise, iar orice limitare a exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Tot sub acest aspect, se mai are în vedere și împrejurarea că, raportat la vârsta și calificarea profesională, inculpatul s-ar afla în dificultate să profeseze în prezent în orice alt domeniu în ipoteza în care exercitarea profesiei de medic ar fi interzisă de plano. Inculpatul este unicul susținător al familiei sale și, așa cum s-a arătat, membrii de familie se confruntă cu grave și serioase probleme de sănătate, care îi pun în imposibilitate să desfășoare activități lucrative.
În aceste condiții, se impune modificarea conținutului pedepsei complementare aplicate de prima instanță conform art. 289 alin. 1 C.pen. rap. la art. 67 alin. 2 și art. 66 alin. 1 lit. g) C.pen. și stabilirea interdicției ca inculpatul să exercite profesia de medic în cadrul sistemului public de sănătate.
Pentru aceleși motive și în același sens, se impune și modificarea conținutului pedepsei accesorii aplicate inculpatului de prima instanță conform art. 65 alin. 1, art. 66 alin. 1 lit. g) C.pen.
Ca urmare a controlului autonom și independent efectuat de instanța de apel, în limitele învestirii sale prin apelul inculpatului, nu au fost identificate alte motive de netemeinicie și/sau nelegalitate a hotărârii apelate.
În lumina considerentelor care preced și reținând că prima instanță a pronunțat o hotărâre parțial netemeinică, Curtea, procedând conform art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de către apelantul – inculpat A______ A_____-M____ (fiul lui Ș_____ – Eugeniu și M____, născut la data de 07.04.1963 în mun. Cluj-N_____, jud. Cluj, cetățean român, căsătorit, studii superioare – medic primar, cu loc de muncă, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. Cluj-N_____, __________________________. 8, _________________, C.N.P. _____________) împotriva Sentinței penale nr. 210/2020, pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 09 iulie 2020, în dosarul penal nr. _____________, pe care o va desființa în parte cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale și conținutul pedepselor complementară și accesorie aplicate și, în consecință, soluționând cauza în aceste limite:
Va menține pedeapsa principală de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată inculpatului A______ A_____-M____ pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 5 și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Va modifica conținutul pedepsei complementare aplicate conform art. 289 alin. 1 C.pen. rap. la art. 67 alin. 1 și 2 C.pen., art. 66 alin. 1 lit. g) C.pen., și va interzice inculpatului exercitarea dreptului de a profesa ca medic în cadrul sistemului public de sănătate, pe o perioadă de 2 ani.
Va modifica conținutul pedepsei accesorii aplicate conform art. 65 alin. 1 C.pen. și art. 66 alin. 1 lit. g) C.pen., și va interzice inculpatului exercitarea dreptului de a profesa ca medic în cadrul sistemului public de sănătate, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 91 și 92 C.pen., va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului și va fixa termenul de supraveghere de 3 ani, ce se va calcula potrivit art. 92 alin. 2 C.pen.
În baza art. 93 alin. 1 lit. a)-e), 2 lit. b) și 3 din C.pen., va dispune ca inculpatul să respecte următoarele obligații și măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere:
– să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj la datele fixate în acest sens;
– să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea acestuia;
– să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
– să comunice schimbarea locului de muncă;
– să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență;
– să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate împreună cu instituții din comunitate;
– să presteze 90 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Cluj-N_____ sau în orice lăcaș de cult din localitate, în condițiile stabilite de Serviciul de Probațiune Cluj.
În temeiul art. 94 alin. (1) C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) – e) se vor comunica Serviciului de Probațiune Cluj.
În baza art. 404 alin. (3) C.proc.pen. corob. cu art. 96 C.pen., va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În conformitate cu prevederile art. 68 alin. 1 b) C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. 1 lit. g) C.pen., cu conținutul de mai-sus, se va executa de la data pronunțării prezentei decizii.
Pedeapsa accesorie cu aceeași natură și conținut se va executa doar în ipoteza în care pedeapsa principală a închisorii se va executa efectiv, ca urmare a anulării sau revocării beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 96 și art. 97 C.pen.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, admite apelul declarat de către apelantul – inculpat A______ A_____-M____ (fiul lui Ș_____ – Eugeniu și M____, născut la data de 07.04.1963 în mun. Cluj-N_____, jud. Cluj, cetățean român, căsătorit, studii superioare – medic primar, cu loc de muncă, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. Cluj-N_____, __________________________. 8, _________________, C.N.P. _____________) împotriva Sentinței penale nr. 210/2020, pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 09 iulie 2020, în dosarul penal nr. _____________, pe care o desființează în parte cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale și conținutul pedepselor complementară și accesorie aplicate și, în consecință, soluționând cauza în aceste limite:
Menține pedeapsa principală de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată inculpatului A______ A_____-M____ pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 5 și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Modifică conținutul pedepsei complementare aplicate conform art. 289 alin. 1 C.pen. rap. la art. 67 alin. 1 și 2 C.pen., art. 66 alin. 1 lit. g) C.pen., și interzice inculpatului exercitarea dreptului de a profesa ca medic în cadrul sistemului public de sănătate, pe o perioadă de 2 ani.
Modifică conținutul pedepsei accesorii aplicate conform art. 65 alin. 1 C.pen. și art. 66 alin. 1 lit. g) C.pen., și interzice inculpatului exercitarea dreptului de a profesa ca medic în cadrul sistemului public de sănătate, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 91 și 92 C.pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului și fixează termenul de supraveghere de 3 ani, ce calculează potrivit art. 92 alin. 2 C.pen.
În baza art. 93 alin. 1 lit. a)-e), 2 lit. b) și 3 din C.pen., dispune ca inculpatul să respecte următoarele obligații și măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere:
– să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj la datele fixate în acest sens;
– să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea acestuia;
– să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
– să comunice schimbarea locului de muncă;
– să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență;
– să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate împreună cu instituții din comunitate;
– să presteze 90 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Cluj-N_____ sau în orice lăcaș de cult din localitate, în condițiile stabilite de Serviciul de Probațiune Cluj.
În temeiul art. 94 alin. (1) C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) – e) se vor comunica Serviciului de Probațiune Cluj.
În baza art. 404 alin. (3) C.proc.pen. corob. cu art. 96 C.pen., atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În conformitate cu prevederile art. 68 alin. 1 b) C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. 1 lit. g) C.pen., cu conținutul de mai-sus, se execută de la data pronunțării prezentei decizii.
Pedeapsa accesorie cu aceeași natură și conținut se va executa doar în ipoteza în care pedeapsa principală a închisorii se va executa efectiv, ca urmare a anulării sau revocării beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 96 și art. 97 C.pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
