Cum a intrat curentul electric în Cluj la decenii după restul orașelor mari din România

Alimentarea cu energie electrică a orașului s-a făcut printr-o uzină la Someșul Rece, în amonte de Cluj, unde a fost construită o hidrocentrală, funcțională și acum, chiar dacă închisă și transformată în muzeu cu circuit închis.

Hidrocentrala a fost construită după două concursuri succesive organizate de municipalitate, al doilea fiind câștigat de compania austro-ungară Ganz & Co, ale cărei echipamente pot fi inspectate și acum. Conform documentelor oficiale care atestă începuturile centralei, la data de 5 iulie 1905 a fost semnată o convenție între Primăria Clujului și firma Ganz, prin care aceasta primea în concesiune, pentru o perioadă de 25 de ani, un teren destinat înființării Regiei Electrice Cluj de la Someșul Rece. Un an mai târziu, centrala era deja operațională. Inițial, era echipată cu două hidroagregate. Două văi importante din apropiere au fost captate, apa fiind condusă printr-un tunel și prin conducte forțate până la cele două generatoare. De la Someșul Rece curentul electric ajungea în Cluj prin cabluri aeriene, până la stația de transformare de lângă actuala clădire a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, acum dispărută.

În imagine stația de transformare în 1908:

Hidrocentrala a continuat să producă energie electrică până în anii ’70, când a fost înlocuită cu un sistem de baraje și hidrocentrale la Beliș, Mărișel, Tarnița și Gilău, cel folosit și acum, iar clădirea a intrat în conservare împreună cu echipamentele, care sunt funcționale și acum.

Cablurile de alimentare din Someșul Rece până la Cluj:

Substațiunea de transformare din actuala piață Mihai Viteazu în 1936:

Pe 5 iulie 1905, între Primărie și firma Ganz a fost semnat un contract de concesiune pe o durată de 25 de ani, care prevedea construirea uzinei electrice și înființarea Regiei Electrice Cluj. Locația aleasă, Someșul Rece, oferea condiții ideale pentru exploatarea potențialului hidroelectric al apei. Astfel, în 1906, centrala era deja funcțională, dotată cu două hidroagregate Francis de câte 1200 de cai putere fiecare. Această investiție a permis orașului Cluj să beneficieze pentru prima dată de iluminat electric, marcând începutul electrificării urbane.

Spre comparație Clujul era înapoiat față de alte orașe mari din Transilvania din acest punct de vedere: Sibiu a fost unul dintre primele orașe din Transilvania și chiar din întregul spațiu românesc care a introdus iluminatul electric. Prima centrală electrică a fost pusă în funcțiune în 1896, marcând o etapă importantă în modernizarea orașului. În Brașov electricitatea a fost introdusă în 1898, în Arad – în 1897, în Timișoara încă din 1884, Timișoara fiind primul oraș din Europa continentală cu iluminat public electric, începând cu 12 noiembrie 1884.

De ce acest decalaj, mai ales față de orașe mai mici, ca Dej și Turda? Orașele mai mici ca Dej și Turda au beneficiat de apropierea de râuri și de resurse naturale — de exemplu lemn și cărbune – care au permis instalarea mai devreme a unor hidrocentrale sau termocentrale mici. Turda, de exemplu, avea industrie minieră și chimică, care necesita energie electrică, deci infrastructura a fost implementată mai devreme. Budapesta și alte orașe din vestul Ungariei erau prioritare în politicile de modernizare ale guvernului central. Clujul nu era văzut ca un centru industrial major în comparație cu orașe din Ungaria propriu-zisă. În 1905, Clujul introduce electricitatea în contextul unui val mai larg de modernizare urbană – iluminat public, tramvai și altele. Acest moment a marcat intrarea orașului în era tehnologică modernă, dar a venit cu o întârziere față de alte orașe comparabile.