Închide

Clujean încurajează elevi să sară gardurile cu care sunt împrejmuite parcurile, îi cere lui Boc să le dărâme

ActualitateTop News by Actual de Cluj - apr. 09, 2015 0 643

Un clujean îi încurajează pe elevi să sară garduri în semn de protest pentru îngrădirea acestora și accesul dificil al publicului. A făcut aceasta cu un grup de elevi de clasa a VI-a în parcul „Iuliu Prodan” din Zorilor.

E vorba de cunoscutul protestatar Adrian Dohotaru – cunoscut pentru numeroasele proteste, sau „happening”-uri așa cum le spune el – la adrese diverse.

Iată ce relatează acesta:

La Festivalul „Școala Altfel” organizat de Asociația Mânuțe Pricepute am propus un atelier de eco-civism despre nesupunere civică, cu exerciții practice, nu doar teorie. Înițial, nu s-a înscris nimeni, în ciuda faptului că m-am prezentat respectabil din partea Centrului Rațiu pentru Democrație pentru ca acest concept de nesupunere civică să nu pară excesiv de straniu pentru un profesor neinițiat. Dar organizatoarea festivalului Carmen Deac a ținut ca atelierul să se desfășoare și a găsit până la urmă o clasă de a VI-a, de la germană matern, Colegiul Național „George Coșbuc”, școală pe care am absolvit-o cu mândrie și eu, în ciuda notelor scăzute la purtare.

Cum nu am experiență de lucru cu elevi de gimnaziu aveam emoții la întâlnire. Profesoara nu a venit din cauza unei viroze, niște părinți i-au adus la întâlnire, dar apoi mergeau la lucru. La telefonul fără fir s-a ajuns că vom strânge gunoaie (asocierea care se face cu ecologia la nivel de școală din cauza activităților propuse de profesori ori a evenimentului Lets Do It, Romania). Deci sunt lăsați pe mâna mea și a unei cunoștințe proaspete interesată de parc, Paula Deji, care stă în apropierea campusului și face fotografii cu noi.

Intrăm în campusul Universității de Științe Agricole și de Medicină Veterinară (USAMV). Încerc să povestesc la 18 copii care zbiară în toate direcțiile istoria conceptului de nesupunere civică, trecând prin Thoreau, Gandhi ori ML King. Mi se pare că nimeni nu ascultă în ciripeala generală, mă enervez ușor și schimb placa:

  • Bă, știți ce facem? Sărim garduri!
  • … (pauză, le-am atras atenția, se gândesc,dar ce urmează…)
  • Ok, dar știți de ce sărim garduri azi? Că nu o facem de teribilism…
  • Pentru revoluție, răspunde un băiat.
  • Pentru libertate, sare altă fată.
  • Ca să intrăm mai mulți în parc. Dar de ce nu îi lasă pe oameni să intre?, completează altul.

Încep scurte explicații despre regulamentele universitare actuale care pot să prevadă accesul strict al studenților și profesorilor în campus, dar și despre faptul că din campus s-a format un parc, însă care e relativ necunoscut pentru că are o singură intrare.

Copiii se grăbesc să sar3ă gardurile, în parc se joacă. Sunt mai interesați acum de nesupunere civică. O parte, căci majoritatea aleargă și explorează zona în care nu au mai intrat, mai ales o clădire veche ruinată, unde își imaginează că ar fi tuneluri (vezi petiția). Le povestesc de Thoreau care a refuzat să își plătească impozitele pentru că SUA s-a angajat într-un război cu care el era în dezacord și pentru că era un stat care permitea deținerea de sclavi. Ori de King care a luptat împotriva segregării rasiale și fac paralele cu romii dar îmi dau seama din privirile lor că nu sunt acceptate întru totul. Povestim despre legi juste și legi injuste, a căror legitimitate trebuie chestionată și că e povara instituțiilor publice să își dovedească autoritatea, altfel ea putând fi chestionată.

415 minute desenează, nu mai mult că e frig, așa că trebuie să fim în mișcare. Percutanța desenelor îmi amintește de „Școala de Pictură Activistă”, inițiată de artistul Laurențiu Ridiche în școlile în care lucra.

La final ne pictăm în indieni eco în război cu establishmentul de cowboy. Avem un strigăt de luptă și sărim din nou gardurile, mergem spre primărie, unde depunem o petiție scrisă colaborativ, prima lor depusă la o autoritate a statului. Unii au mai semnat on-line, altul îmi spune că tata lui e avocat și că trebuie să citească atent petiția că nu trebuie semnat ce nu e citit atent că așa a zis tata. Le pove diferența între petițiile on-line și cele care sunt depuse oficial unde autoritățile sunt obligate de lege să dea un răspuns oficial. „Strigăm, facemși aici ca indienii?”. „Strigăm”.

5Mai multe foto aici. Mai jos e o scrisoare deschisă scrisă cu ceva vreme în urmă către rectorul USAMV, azi voi depune oficial la universitate  atât petiția elevilor, cât și câteva desene, dar și fotografii, planșe și scrisoarea deschisă. Scrisoarea e mai moale ca ton decât exercițiile de nesupunere civică. Dacă în scrisoare fac apel la posibilitatea unui dar pentru clujeni, deja cred că este un drept al nostru să traversăm o proprietate publică pentru a ocoli traficul auto și poluarea la care suntem supuși zilnic într-un oraș mai congestionat decât Bucureștiul. Este prima petiție la care participă Matei, fiul meu de nici două luni, pe care o depunem în plimbarea noastră zilnică prin cartier și împrejurimi:

6Stimate rector Doru Pamfil,

deși campusul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV), instituție prestigioasă pe care o păstoriți, este probabil cel mai impresionant din țară, accesul pietonal al vizitatorilor pare a fi interzis. USAMV a realizat unul dintre cele mai frumoase gesturi de deschidere universitară către comunitate la care am asistat când la propunerea mea primăria s-a înțeles cu universitatea să deschidă un parc de 6 hectare în apropierea campusului. Deși s-au deschis deocamdată doar 3 hectare publicului larg, este cel mai mare spațiu verde al cartierului Zorilor, un cartier cu zeci de mii de locuitori, dar fără nici un parc în care cetățenii să socializeze și să se relaxeze.

7Scrisoarea deschisă este prilejuită de interzicerea intrării în data de 12.02.2012 în campusul USAMV de către portarii universității. Am descoperit cu câteva săptămâni înaintea incidentului, în timpul unui ambuteiaj auto la o oră de vârf, că un pieton sau un biciclist poate intra pe lângă bariera auto în campus, ajungând  din cartierul Mănăștur până în zona fabricii de bere. În loc să îmi continui drumul pe străzi poluate și aglomerate ca str. Câmpului și Calea Mănăștur, am tăiat-o pe str. Urcușului, apoi pe str. Govora. După care am luat o pauză de respiro printre copaci, verdeață și chipuri de tineri frumoși într-un campus admirabil. Dar cunoscut de atât de puțini clujeni, poate viitori studenți ai USAMV, din cauza zidurilor, gardurilor și porților care înconjoară facultățile și institutele de cercetare. Se pare că după câteva treceri prin campus, portarii m-au reperat ca nefăcând parte din USAMV și nu m-au mai lăsat. Recunosc, am alergat de câteva ori prin campus și poate că păream ciudat în ochii unora, mai ales că spre deosebire de campusurile occidentale, aici nu am văzut pe nimeni alergând pe alei.

8Propunerea pe care v-o fac, pe baza planșei atașate, este să permiteți accesul pietonal și biciclist pe axa Mănăștur – fabrica de bere, dar și pe axele Mănăștur – campus Hașdeu – Centru și Zorilor – Hașdeu – Centru, așa cum prieteni clujeni îmi spuneau că făceau în anii antedecembriști și imediat postdecembriști. Propunerea vine în întâmpinarea anunțului USAMV de a deschide parcul publicului larg și  proiectata grădină botanică, investiții generoase dar pentru care e nevoie de accese din toate zonele adiacente.

Orașul Cluj este sufocat în ultimii ani de trafic auto, construcții de clădiri și un stil de viață sedentar și stresant din cauza competiției pe care supraviețuirea de zi cu zi ne-o impune. USAMV prin natura sa este cea mai ecologistă dintre universitățile orașului, de aceea poate oferi un exemplu, așa cum a oferit în destule alte ocazii, pentru o organizare socială mai sustenabilă, în acord cu ciclurile naturale și cu un trai sănătos. Deschiderea ar permite și ca spațiul campusului, cu clădiri elegante mai vechi și mai noi, să facă parte din atracțiile de top ale Clujului, inclusiv pentru viitori studenți, din cauza arealului care poate rivaliza oricând cu mult mai cunoscuta zonă universitară din jurul str. Kogălniceanu.

Parcul Iuliu Prodan_PropunereParcurgerea campusului oferă obișnuiților ce ies din huruitul traficului auto senzația de meditație și de regăsire, dar și de admirație a gospodăririi eficiente a unor bunuri publice, motiv pentru care vă propun să oferiți și altor clujeni acest dar nesperat.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu