„Cea mai mare parte a avocaților trăiește în criză și în mizerie” / Drama unui stagiar din Cluj care a deschis acum aproape 100 de ani o criză a profesiei / În jurul tragediei, presa a descoperit „proletariatul avocaților”

Actualitate by Dan Andrei - sept. 20, 2026 0 16

La aproape un secol distanță, cazul lui Viorel Braica oferă o imagine asupra crizei materiale cu care se confrunta o parte a avocaturii clujene în perioada interbelică. În 1929, moartea unui tânăr avocat stagiar a determinat presa locală să discute despre numărul mare de juriști, lipsa locurilor de muncă și situația financiară precară a stagiarilor și avocaților aflați la început de carieră.

În noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1929, pe Calea Gheorgheni din Cluj, actuala stradă Constantin Brâncuși, Viorel Braica, în vârstă de 27 de ani, s-a împușcat de două ori cu un revolver Browning. Arma îi aparținea unuia dintre cei doi prieteni cu care își petrecuse seara și pe care Braica o luase din buzunar fără ca aceștia să observe.

Potrivit relatării publicate de Új Kelet, tânărul era absolvent al Universității din Cluj și lucra ca stagiar într-un birou de avocatură. Își întreținea mama văduvă și sora, iar presa scria că avea un salariu lunar de 5.000 de lei. În buzunar i-au fost găsiți, după moarte, patru lei.

Când prietenii au ajuns la el, Braica ar fi rostit: „Biata, nefericită mamă, iartă-ți fiul…”. Poliția și procurorul s-au deplasat la locul incidentului, iar trupul a fost transportat la Institutul de Medicină Legală.Presa clujeană de peste câteva zile nu a lăsat cazul să se stingă ca simplu fapt divers. Într-un interviu publicat în Ellenzék, decanul baroului clujean, dr. Sucin Iános, a rostit expresia care, înțelegem, circula deja prin culoarele tribunalelor: proletariatul avocățesc. „Astăzi mai mult ca oricând viața avocatului tânăr este cea a unui proletar”, declara decanul, adăugând că aproximativ jumătate dintre stagiarii clujeni nu desfășurau o activitate regulată, mulți lucrând ani întregi fără plată doar pentru a-și îndeplini stagiatura obligatorie și a obține diploma.

Cazul nu a rămas însă doar o știre despre o sinucidere. La câteva zile după incident, ziarul Ellenzék a publicat un interviu cu dr. Suciu János, decanul Camerei Avocaților din Cluj, despre situația stagiarilor și a avocaților tineri.

Decanul vorbea despre ceea ce numea „proletariatul stagiarilor avocați”, într-un context în care numărul absolvenților de drept crescuse semnificativ. Potrivit declarațiilor sale, la Cluj existau cel puțin o sută de stagiari, iar numărul avocaților ajunsese la aproximativ 200, în condițiile în care, în opinia sa, piața locală ar fi putut susține aproximativ jumătate.

Problema nu era doar numărul lor. O parte dintre stagiari lucrau fără remunerație sau cu venituri foarte mici, în timp ce accesul la profesie presupunea un stagiu obligatoriu pe lângă un avocat definitiv.

Suciu afirma că încercase să introducă reguli privind remunerarea și timpul de lucru al stagiarilor. Propunerea prevedea salarii lunare de 4.000, 6.000 și 8.000 de lei, în funcție de situație, în schimbul unei activități regulate de șase ore pe zi.

În același interviu, decanul susținea că problema îi afecta și pe avocații definitivi. „Astăzi, cea mai mare parte a avocaților trăiește în criză și în mizerie și, din practica avocațială, nu își poate câștiga nici măcar pâinea cea de toate zilele”, declara acesta.

O problemă mai veche decât cazul Braica

Situația descrisă în presa din 1929 nu era un episod izolat. Volumul „Istoria Baroului Cluj”, semnat de Mirel Ionescu și Greta-Monica Miron și publicat în 2012, tratează separat fenomenul „proletarizării avocaturii”.

Problemele apăruseră încă din anii de după Marea Unire, pe fondul creșterii numărului de studenți și absolvenți de drept. Monografia citează observațiile rectorilor Universității din Cluj privind schimbarea profilului studenților și creșterea rapidă a numărului acestora.

În 1927, la Cluj era deja semnalată o criză materială a avocaților. Potrivit monografiei, noua legislație privind timbrul era acuzată că favorizează „proletarizarea avocatului”, iar accesul avocaților ardeleni și bucovineni la anumite funcții era considerat insuficient.

Problema a reapărut câțiva ani mai târziu. În 1935, avocatul clujean Ioan Tăpălaga a prezentat, la Consfătuirea Barourilor din Ardeal și Banat, un raport privind situația avocaților din regiune. Potrivit calculelor sale, între 80 și 85% dintre avocați trăiau în condiții materiale dificile. Tăpălaga vorbea despre o problemă socială care putea duce la șomajul avocaților și la „proletarizarea” profesiei.

Astfel, cazul lui Viorel Braica a apărut într-un moment în care accesul la profesia de avocat devenise mult mai competitiv, iar veniturile unei părți a celor care o practicau nu mai corespundeau statutului social asociat profesiei.

Relatarea despre moartea lui Braica a generat și o dispută în presa clujeană. Primul articol sugera că situația financiară a tânărului ar fi fost legată direct de tragedie și menționa faptul că acesta lucrase ca stagiar în biroul avocatului Joachim Tolciu. Ulterior, publicația a revenit cu o precizare după ce Tolciu s-a considerat nedreptățit de impresia creată. Redacția a precizat că situația lui Braica era legată mai degrabă de o problemă sentimentală decât de relația sa profesională sau de salariul primit.

Rezultatul, la câțiva ani distanță: sute de tineri licențiați în drept ajungeau să concureze pentru un stagiu de trei ani pe lângă un avocat definitiv – condiție obligatorie pentru admiterea în barou – într-un oraș unde, potrivit decanului Suciu, existau deja „două sute de avocați” pentru o piață care ar fi putut susține confortabil doar o sută. Mulți stagiari lucrau gratuit. Alții, ca Braica, primeau salarii de mizerie. Presa vremii nota fără menajamente: „cea mai mare parte a avocaților trăiește în criză și în mizerie și, din practica avocațială, nu își poate câștiga nici măcar pâinea cea de toate zilele.”.

Interesant – și rar întâlnit în arhiva presei românești interbelice – este că relatarea inițială a sinuciderii lui Braica a stârnit ea însăși o controversă. La câteva zile după publicarea articolului „Megrenditő öngyilkosság a Györgyfalvi-uton” ([Sinucidere zguduitoare pe strada Györgyfalvi]), ziarul a fost nevoit să publice o rectificare: avocatul Joachim Tolciu, la care Braica era stagiar, s-a simțit nedreptățit de impresia lăsată de primul articol, care sugera implicit că salariul mic oferit de biroul său ar fi fost cauza principală a tragediei. Redacția a clarificat atunci că stagiul lui Braica se afla „mai degrabă în urma unei chestiuni sentimentale” decât financiare – o precizare pe care istoria ulterioară, și chiar propriul discurs public al lui Tolciu, o contrazic parțial: același avocat declarase că își va asuma personal, din propriii bani, cheltuielile de înmormântare ale stagiarului său.

Acest episod – un patron care se apără public de acuzația implicită de exploatare, într-un moment în care presa discuta deschis „proletariatul togat” – este el însuși un document social: arată că, deja în 1929, mecanismul exploatării stagiarilor era vizibil, discutat, sensibil politic, dar fără soluție instituțională.

Interviul din Ellenzék este relevant tocmai prin faptul că discuția despre precaritatea avocaților nu apare retrospectiv, în interpretarea istoricilor, ci era purtată public în 1929 chiar de conducerea profesională a baroului.

Decanul Suciu vorbea despre prea mulți avocați și stagiari pentru dimensiunea pieței locale, despre stagii fără remunerație și despre dificultatea avocaților de a-și asigura veniturile din profesie.

Câțiva ani mai târziu, problema era descrisă în termeni similari în documentele profesionale ale avocaților ardeleni și bănățeni.

Cazul lui Viorel Braica rămâne astfel un episod individual care a devenit, în presa clujeană din 1929, punctul de plecare pentru o discuție mai largă despre numărul de avocați, accesul în profesie și condițiile materiale ale celor aflați la început de carieră. Iar termenul folosit atunci pentru această situație era „proletarizarea avocaturii”.

„Bietă, nefericită mamă, iartă-ți fiul…”
Braica Viorel, absolvent de drept în vârstă de 27 de ani, a fugit în moarte din cauza mizeriei de neîndurat
(Cluj-Kolozsvár, 16 ianuarie. Corespondența Új Kelet) Împrejurările tragice ale vieții l-au împins la sinucidere pe Viorel Braica, absolvent de drept din Cluj, care azi-noapte, la ora trei, pe Calea Gheorgheni, s-a împușcat de două ori în inimă și a murit pe loc.
Viorel Braica a fost un student excelent al Universității din Cluj și un angajat harnic și de încredere al birourilor de avocatură din Cluj. Trebuia să își întrețină mama văduvă și o soră, însă din salariul său de doar 5000 de lei nu putea decât să vegeteze alături de familia sa în cea mai mare mizerie, lucru care a apăsat extrem de greu asupra stării de spirit a tânărului. Toată lumea îl cunoștea pe Viorel Braica ca fiind un om tăcut și trist, pe care cel din urmă l-a adus într-o stare de melancolie în sensul cel mai strict al cuvântului, după ce avocatul Tolciu, la care fusese stagiar timp de câțiva ani, i-a reziliat contractul de muncă cu câteva săptămâni în urmă.
Viorel Braica, care acum era dat pradă neajutorat unei mizerii extreme, s-a hotărât atunci să își curme viața. În noaptea trecută a petrecut-o împreună cu doi prieteni într-un restaurant de pe Calea Gheorgheni, iar în timp ce cei doi însoțitori ai săi beau vin în liniște, el a luat parte la petrecere tăcut, fără să consume nicio picătură de alcool. Din buzunarul unuia dintre prieteni i-a luat în secret revolverul Browning. Văzându-i proasta dispoziție bătătoare la ochi și tristețea, prietenii l-au întrebat de mai multe ori care este motivul tăcerii sale, însă Braica a dat mereu răspunsuri evazive, iar pe chip i se citea doar o stare de nervozitate neobișnuită. După miezul nopții, la ora trei, mica companie a părăsit restaurantul. Mergeau în sus pe Calea Gheorgheni când Braica s-a despărțit de ei și a trecut pe celălalt trotuar. S-a oprit în fața unei case și s-a împușcat de două ori la rând în inimă. Până când prietenii săi au alergat repede la el, din pieptul lui deja curgea sângele, iar în timp ce se prăbușea la pământ, a rostit următoarele câteva cuvinte:
— Biată, nefericită mamă, iartă-ți fiul…
Medicii de pe ambulanța chemată imediat au sosit la fața locului câteva minute mai târziu. Conform constatărilor medicului de pe ambulanță, ambele gloanțe au trecut prin inima sinucigașului, însă unul dintre gloanțe i-a rănit grav și plămânul, iar din această cauză lui Braica a început să-i curgă sânge pe nas și pe gură. Procurorul regal Țiplea și un echipaj al poliției au sosit curând la fața locului, unde i-au interogat pe prietenii tânărului sinucigaș. Aceștia au putut spune doar că Braica a luat revolverul din buzunarul unuia dintre ei, dar că pe parcursul întregii nopți nu a scos niciun cuvânt despre faptul că ar intenționa să se sinucidă. Era extrem de trist și abătut, lucru căruia însă, cunoscând împrejurările vieții tânărului, nu i-au acordat o mare importanță. Când l-au percheziționat pe Braica, au găsit asupra lui doar 4 lei. Trupul său neînsuflețit a fost transportat la Institutul de Medicină Legală în cursul aceleiași nopți.
Moartea acestui tânăr nefericit, cu o viață ce ar fi meritat o soartă mai bună, a provocat o consternare și un regret general în rândul avocaților și al comunității juridice din Cluj.

---

Sinuciderea stagiarului a ridicat întrebări serioase cu privire la statutul pe care îl aveau atunci ucenicii de avocat. Iată un articol care intră în profunzimea subiectului – și traducerea mai jos.

Sunt mulți avocați stagiari , dar și mai mulți avocați la Cluj

Femei pe jumătate dezbrăcate, șarlatani și proletariatul stagiarilor avocați. – Interviu cu decanul Suciu în jurul celor două gloanțe de revolver.

Cluj. (De la corespondentul „Ellenzék”.)

Luni, în zori, pe Calea Gheorgheni (actuala stradă Constantin Brâncuși-n.red.), două gloanțe de revolver l-au rănit mortal pe talentatul tânăr stagiar avocat Braca Viorel, vrednic de o soartă mai bună.

Cronicarul evenimentelor zilei se oprește întotdeauna cu ezitare în fața vieții tânărului.

În mod firesc se ridică întrebarea: Ce i-a pus revolverul în mână?

Și lângă catafalcul lui Braca Viorel se ridică puțin vălul și devin vizibile toate bolile unei categorii sociale.

Este vorba despre stagiarii avocați, care în prezent, la Cluj, ca și în celelalte orașe mari ale Ardealului, sunt complet neorganizați. Care este cauza acestui lucru, se ridică întrebarea, la care am primit explicația din partea celei mai competente persoane, dr. Suciu János, decanul Camerei Avocaților din Cluj.

Decanul Suciu, prin câteva afirmații sugestive, pune degetul pe problema pe care o putem numi proletariatul stagiarilor avocați, dar și mai ales al avocaților.

---

Sunt prea mulți eschimoși

– Este de netăgăduit că situația stagiarilor avocați din Cluj nu este deloc roz – a spus decanul Suciu –, însă cauza ei trebuie căutată și se găsește în parte în criza economică generală, în parte în mizeria nemăsurată, iar în parte chiar în stagiarii avocați înșiși.

Înainte de a trece la tragedia lui Braca, trebuie să arăt că la Cluj sunt foarte mulți stagiari avocați.

Actuala generație de juriști s-a revărsat asupra Clujului ca eschimoșii și prețuiește distracția și petrecerile chiar mai mult decât reușita socială.

Pe chipul decanului, de altfel sever, trăsăturile se înăspresc și exclamă cu o voce neliniștită și nervoasă:

– Pentru tineretul de astăzi și mai ales pentru domnii stagiari avocați sunt mai importante decât orice femeile pe jumătate dezbrăcate, care au invadat ștrandurile, și șarlatanii (cabaretele), unde se poate petrece și chefui.

Iată cazul lui Braca Viorel – spune el mai liniștit.

Acest tânăr, altminteri talentat, nu a reușit să-și găsească un loc la Cluj și a acceptat slujbe mărunte. De trei ori i-am făcut o ofertă avantajoasă, să plece în provincie ca stagiar avocat, cu un salariu lunar de 12.000 de lei. Nu a acceptat-o. Mai importante pentru el au fost femeia și localul de noapte, ceea ce, în cele din urmă, i-a pus revolverul în mână.

---

„Considerăm că munca este prea multă”

La Cluj trăiesc astăzi cel puțin o sută de stagiari avocați. Este un număr îngrozitor. Și jumătate din acest număr ar fi prea mult. Mai degrabă trăiesc în mizerie, fac datorii, eventual ajung pe panta decăderii, dar fiecare vrea să rămână în capitala Ardealului.

– De ce nu sunt organizați stagiarii avocați? – am pus întrebarea.

Decanul sever spune, însoțindu-și cuvintele de un gest nervos:

– Nu a depins de mine. Ei își caută necazul cu lumânarea. Nu demult am elaborat un întreg proiect, în care am stabilit salariile avocaților stagiari, dar am stabilit și munca regulată și timpul de lucru. Am stabilit 4.000, 6.000 și 8.000 de lei ca salariu lunar, dar, în același timp, am cerut ca domnii stagiari să lucreze în mod regulat șase ore pe zi. Avocații au fost de acord cu aceasta, însă practica avocaturii continuă după obiceiuri vechi de două sute de ani, deși chiar și o sută de avocați ar fi prea mulți pentru Cluj.

Câți sunt aceia care ar trăi mai bine dintr-un salariu de avocat de 10–12.000 de lei decât dintr-o practică avocațială care abia le asigură existența? Astăzi, cea mai mare parte a avocaților trăiește în criză și în mizerie și, din practica avocațială, nu își poate câștiga nici măcar pâinea cea de toate zilele. Consecința este că astăzi procesele durează până aproape de prescripție și avocații sunt nevoiți să facă investiții mari până când obțin o hotărâre definitivă, iar nici atunci nu este sigur că își vor încasa integral onorariul. Astăzi adevărații juriști cu greu reușesc să se descurce, în timp ce alții se descurcă mai ușor.

---

Cei care strigă și factorii politici, care, cu puține cunoștințe juridice, dar cu atât mai multe relații, ajung la averi mari

Și aceasta contribuie, în parte, la faptul că astăzi tânăra generație de avocați nu răsfoiește atât cărțile de drept, cât încearcă mai degrabă să-și câștige lauri pe scena politică și să umble după relații, din care, în cele din urmă, se va naște tristul faliment al administrării noastre a justiției.

Acestea au fost spusele decanului Suciu. Cuvintele bătrânului, sever în privința principiilor morale, merită toată atenția. În cuvintele sale simple se află mult adevăr, deoarece proletariatul stagiarilor avocați și al avocaților este într-adevăr un fenomen apăsător al societății noastre și trebuie să i se găsească grabnic un remediu.

Nici un comentariu