Bancă obligată la Cluj să restituie comisioane și dobânzi percepute abuziv dintr-un contract de credit din 2002
Economie by Mihai Prodan - iun. 27, 2026 0 20
Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte acțiunea unui consumator împotriva unei bănci, constatând caracterul abuziv al două clauze dintr-un contract de credit încheiat în urmă cu peste două decenii și obligând instituția financiară la restituirea sumelor încasate nelegal, actualizate cu rata inflației și însoțite de dobânda legală penalizatoare.
Prin cererea depusă în iunie 2024, reclamantul a solicitat instanței să constate că în contractul de credit încheiat la data de 13 noiembrie 2002 cu o bancă pentru un împrumut de 12.000 de dolari, pe o perioadă de 120 de luni, au fost inserate mai multe clauze abuzive. Acestea vizau posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda contractuală, perceperea unui comision bancar de 3% din valoarea totală a facilității și aplicarea unei dobânzi penalizatoare de 10% pe an peste dobânda curentă în caz de neplată la scadență. Reclamantul a solicitat și restituirea sumelor plătite în baza acestor clauze, actualizate cu rata inflației, precum și plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data fiecărei plăți.
Banca, devenită între timp continuatoarea societății cu care fusese încheiat contractul inițial, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că reclamantul a fost informat cu privire la toate clauzele contractului, că piața bancară era concurențială și că acesta avusese posibilitatea de a alege între mai mulți creditori. Cu privire la clauza privind dobânda variabilă, banca a invocat și excepția lipsei de interes, argumentând că dobânda nu fusese modificată față de valoarea inițială de 8,80% pe an.
Instanța a respins excepția lipsei de interes, reținând că simplul fapt că dobânda nu ar fi suferit modificări semnificative nu poate constitui temei pentru a înlătura dreptul reclamantului de a contesta o clauză al cărei mecanism de aplicare este, prin natura sa, susceptibil de a produce un dezechilibru contractual.
Pe fondul cauzei, judecătorul a analizat mai întâi dacă clauzele fuseseră negociate cu consumatorul. Instanța a constatat că, în lipsa oricărei dovezi contrare din partea băncii, contractul de credit este unul preformulat, iar posibilitatea reclamantului de a se informa sau de a alege între mai mulți creditori nu echivalează cu o negociere efectivă a clauzelor. Puterea de negociere a consumatorului nu derivă din posibilitatea de a formula o contraofertă, ci din echilibrul economic dintre părți, echilibru care este în mod evident absent în relația dintre un client individual și o instituție bancară.
În ceea ce privește clauza privind modificarea unilaterală a dobânzii, instanța a constatat că aceasta permite băncii să acționeze discreționat, fără ca în contract să fie precizate criterii clare și obiective în funcție de care dobânda ar putea varia. Consumatorul nu putea anticipa evoluția costurilor creditului, iar clauza nu îi oferea nici măcar posibilitatea de a rezilia contractul în cazul unei modificări. Instanța a reținut că nu existența dobânzii variabile în sine conferă clauzei caracter abuziv, ci tocmai absența unor repere obiective verificabile, care lasă modificarea la latitudinea exclusivă a băncii. În consecință, a constatat nulitatea absolută a clauzei și a stabilit că în raporturile dintre părți se va aplica în continuare rata dobânzii de 8,80% pe an, convenită inițial. Banca a fost obligată să restituie reclamantului sumele percepute peste această valoare, actualizate cu rata inflației, alături de dobânda legală penalizatoare calculată de la data fiecărei plăți.
Referitor la comisionul bancar de 3% din valoarea creditului, instanța a reținut că acesta nu are o justificare contractuală clară, nu este definit în contract și nu îi corespunde nicio contraprestație identificabilă a băncii față de client. Verificarea bonității unui solicitant de credit este o obligație proprie a instituției de credit, nu un serviciu prestat în favoarea clientului. Dezechilibrul contractual rezultă tocmai din faptul că reclamantul a achitat suma fără a putea verifica dacă banca a executat vreun serviciu concret în schimbul acesteia. Clauza a fost declarată abuzivă și nulă, iar banca a fost obligată să restituie suma de 360 de dolari, echivalentul celor 3% aplicate asupra celor 12.000 de dolari împrumutați, actualizată cu rata inflației și însoțită de dobânda legală penalizatoare.
Cererea privind dobânda penalizatoare de 10% pe an a fost respinsă. Instanța a reținut că această clauză este clară și inteligibilă, că reclamantul putea înțelege de la bun început costurile pe care le-ar fi suportat în cazul neachitării ratelor la scadență și că, mai mult, clauza reflectă dispozițiile legale din Ordonanța de urgență nr. 50 din 2010, ceea ce o exclude de la controlul privind caracterul abuziv.
Banca a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.570 de lei, reprezentând onorariul avocațial al reclamantului. Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
