Au cerut blocarea a 13 imobile și a banilor din contul vânzătorilor după ce au descoperit probleme la o casă din Cluj
Actualitate by Dan Andrei - sept. 24, 2026 0 6
Un cuplu care a cumpărat în urmă cu doi ani o casă în Suceagu și susține că a descoperit ulterior probleme grave la instalația de încălzire în pardoseală a cerut instanței să instituie sechestru pe 13 imobile ale vânzătorului și pe banii aflați într-un cont bancar al soției acestuia. Judecătoria a respins cererea, considerând că bunurile vizate nu au nicio legătură cu litigiul privind casa și că măsura solicitată urmărea, în realitate, garantarea unei eventuale creanțe de aproximativ 100.000 de lei, nu conservarea unor bunuri aflate în litigiu.
Cererea a fost depusă în aprilie 2026, după ce cumpărătorii au susținut că au constatat în cursul anului 2025 pierderi de presiune și defecțiuni la circuitele instalației de încălzire în pardoseală a casei cumpărate în martie 2024. Potrivit acestora, problemele ar fi fost provocate de utilizarea unor țevi de proastă calitate, iar remedierea ar presupune înlocuirea tuturor celor zece circuite.
Lucrarea ar necesita, potrivit estimărilor prezentate instanței, spargerea șapei pe aproximativ 90 de metri pătrați, mutarea mobilierului și părăsirea locuinței pentru cel puțin trei luni. Cumpărătorii au evaluat prejudiciul la aproximativ 100.000 de lei și au anunțat că intenționează să deschidă un proces separat, prin care să solicite despăgubiri pentru vicii ascunse.
Până la soluționarea acelui eventual litigiu, care ar putea dura o perioadă îndelungată, aceștia au cerut instituirea sechestrului judiciar asupra a 13 imobile ale unuia dintre vânzători, situate în Feleacu și într-o altă localitate, precum și asupra sumelor de bani din contul bancar al celeilalte persoane chemate în judecată.
Cumpărătorii au susținut că măsura era necesară pentru a preveni înstrăinarea, deteriorarea sau „ascunderea” bunurilor și pentru a evita situația în care vânzătorii ar deveni insolvabili înainte de finalizarea procesului privind despăgubirile.
Vânzătorii s-au opus cererii și au susținut că reclamanții nu au în acest moment o creanță stabilită printr-un titlu, ci doar un eventual drept la despăgubiri care ar urma să fie stabilit într-un proces viitor. Ei au arătat că pentru instituirea unei măsuri atât de restrictive este necesară existența unui pericol real și actual, nu doar o temere ipotetică privind posibilitatea ca bunurile să fie înstrăinate.
Dosarul a trecut inclusiv printr-un conflict de competență între instanțe. Inițial, Judecătoria a admis excepția invocată de vânzători și a trimis cauza la Tribunal, apreciind că acesta este competent să soluționeze cererea. Curtea de Apel a stabilit ulterior că dosarul trebuie soluționat de Judecătorie, astfel că acesta a fost reînregistrat la instanța inițial sesizată.
Judecătoria a analizat apoi fondul cererii și a făcut o distincție esențială între sechestrul judiciar și sechestrul asigurător.
Instanța a arătat că sechestrul judiciar are ca scop conservarea unui bun care formează obiectul litigiului, pe durata procesului. În cazul de față însă, cei 13 de imobile și banii din contul bancar nu fac obiectul viitorului litigiu privind casa din Suceagu.
„Or, imobilele asupra cărora se solicită instituirea sechestrului – cele treisprezece bunuri situate în Feleacu şi (…) – nu prezintă nicio legătură cu raportul juridic invocat”, a reținut instanța.
Cumpărătorii nu pretindeau niciun drept de proprietate, posesie sau folosință asupra acelor imobile. Acestea erau vizate doar pentru că se află în patrimoniul vânzătorului și ar putea constitui, eventual, bunuri urmărite pentru recuperarea unei viitoare creanțe.
Aceeași problemă exista, în opinia instanței, în cazul banilor din contul bancar. Sumele de bani nu pot fi conservate în materialitatea lor printr-un sechestru judiciar, iar indisponibilizarea lor ar avea, în realitate, scopul de a garanta o creanță.
„Prin urmare, ceea ce urmăresc reclamanţii nu este conservarea unor bunuri litigioase, ci garantarea realizării unei creanţe eventuale, viitoare şi nestabilite încă printr-un titlu”, a concluzionat instanța.
Judecătoria a apreciat că un asemenea scop ține de instituția sechestrului asigurător, reglementată distinct de Codul de procedură civilă. Instanța nu a putut însă transforma din proprie inițiativă cererea într-o solicitare de sechestru asigurător, deoarece cele două măsuri au condiții diferite de admisibilitate, iar reclamanții au insistat pe tot parcursul procesului că solicită sechestru judiciar.
Instanța a analizat și argumentul privind riscul ca imobilele să fie înstrăinate. Cumpărătorii au depus extrase de pe OLX care indicau că unele dintre imobile erau oferite spre vânzare. Problema a fost că, potrivit propriilor susțineri ale reclamanților, respectivele anunțuri existau încă din 2021.
Judecătoria a considerat că acest fapt nu dovedește un pericol actual generat de existența litigiului.
„Expunerea spre vânzare este anterioară cu aproximativ trei ani încheierii contractului din martie 2024 şi cu peste patru ani naşterii pretinsului diferend”, se arată în hotărâre.
Prin urmare, instanța a apreciat că anunțurile indică mai degrabă o conduită anterioară și constantă a proprietarului în administrarea patrimoniului său decât o tentativă de a-și ascunde sau sustrage bunurile ca reacție la proces.
Un alt argument reținut de instanță a fost că o parte importantă dintre imobile ar fi deținute în coproprietate, în urma unei moșteniri, împreună cu frații și mama proprietarului, fapt care îi limitează acestuia posibilitatea de dispoziție asupra lor.
Judecătoria a remarcat și o situație considerată contradictorie în cererea cumpărătorilor: aceștia au solicitat ca administrator-sechestru să fie desemnat chiar proprietarul bunurilor, adică persoana de a cărei conduită susțineau că se tem.
„O asemenea configuraţie goleşte măsura de conţinutul său conservator, întrucât paza bunului ar fi încredinţată tocmai celui presupus a-l sustrage, distruge ori altera”, a arătat instanța.
Judecătorul a mai constatat că între momentul în care cumpărătorii au spus că au descoperit problemele, în cursul anului 2025, și depunerea cererii de sechestru, la 7 aprilie 2026, a trecut o perioadă considerabilă. În aceste condiții, instanța a apreciat că nu a fost demonstrat caracterul urgent al măsurii.
Cererea a fost considerată și disproporționată în raport cu valoarea pretenției. Pentru un prejudiciu estimat la circa 100.000 de lei, cumpărătorii au solicitat indisponibilizarea a 13 imobile și a disponibilului unui cont bancar, fără să indice un criteriu prin care au selectat bunurile sau să explice de ce era necesară blocarea unei asemenea părți din patrimoniul vânzătorului.
„Chiar dacă temeiul juridic ar fi fost cel corect, întinderea măsurii solicitate ar fi vădit disproporţionată în raport cu valoarea pretenţiei invocate”, a reținut instanța.
Judecătoria nu a luat în calcul nici susținerile bazate pe un raport de expertiză despre instalația de încălzire, deoarece documentul fusese întocmit într-un alt dosar, nu fusese depus în cauza analizată și nu fusese supus dezbaterii contradictorii a părților.
În final, Judecătoria a respins ca neîntemeiată cererea de instituire a sechestrului judiciar.
Cumpărătorii au fost obligați, în solidar, să le achite vânzătorilor 4.500 de lei, reprezentând onorariul avocatului acestora.
Hotărârea a fost pronunțată la 24 iulie 2026 și poate fi atacată cu apel în termen de cinci zile de la comunicare.
