Închide

ANIVERSARE 98 de ani de la înființarea Universității Cluj. Mesajul emoționant transmis de Remus Câmpeanu, căpitanul de legendă al „Șepcilor roșii”

SportTop News by Catalin Suciu - nov. 23, 2017 0 1387

Tangourile lui Ion Vasilescu și Ionel Fernic rulează, la un pick-up, în salonul cel mare din Continental, unde, într-un colț întunecat de fumul din pipă, poetul Negoiță Irimie îi recită prietenului său Zoli câteva versuri care urmează să prindă tiparul.

-„Dor de infinit”,  ce spui, Zoli? Invansuc îl privește interesat, zâmbește fin și îi face un semn discret ospătarului, care apare imediat.

– Hai, câți suntem? Trei?  Trei nemțești, vă rugăm, stimabile domn. Rudeberger să fie!

Remus Câmpeanu e al treilea sosit la masă, a venit ultimul pentru că uitase acasă Potopul” lui Sienkiewicz, luat cu împrumut, din biblioteca lui Ivansuc, și-a fost nevoit să se întoarcă. „Zoli, imediat vin și restul”, îi spune Câmpeanu.

-Care?

– Marcu, Georgescu, Adam și Moguț. M-am văzut la 5 cu ei, treubie să apară.

Seara se prelungi până după închidere, pând când s-a oprit muzica, dar băiatul care servea la masă cunoștea un muzicant înzestrat, cu mâini aurite când atingea acordeonul. La un moment dat, și muzicianul s-a oprit din cântat. Nu că n-ar fi putut, pentru că lua bani frumoși de la masă, dar voia să tragă cu urechea la poveștile ce variau tematic, de la fotbal la cultură, înapoi la fotbal, medicină și poezie. A fost o seară de iarnă friguroasă din 1966.

„Mă uit acum în oglindă și nu-mi vine să cred. Universitatea are 98 de ani, iar eu, mai mult de jumătate i-am petrecut aici. Aș putea să-i spun celui din oglindă că mi-au fost date multe bucurii, suferință, dar bucuria vindecării suferinței este fantastică. Acum, dacă m-aș întâlni cu Zoli, nu ne-am vorbi, cred că ne-am înțelege din priviri. Probabil că în această societate de azi nu ne-am vedea cu lunile. Dar când ne-am da întâlnire, am avea telefoanele închise amândoi, ne-am lăuda unul pe celălalt, ne-am mulțumi reciproc, am depăna amintiri, am râde, ne-am îmbrățișa, am recita poezii. Eu când pun capul seara, în pernă, mă gândesc la recensământ. Ne gândim unii la alții. Noi, cei rămași aici, ne gândim de-aici, iar cei care s-au dus în cer, se gândesc și ei la noi. Sunt sentimente greu de explicat. Pentru mine asta a fost Universitatea Cluj. U nu e o simplă literă. U este o dovadă, dacă vreți, că sufletul există. Mie mi se pare că s-au alterat aceste sentimente care, odinioară, înconjurau Universitatea. Oamenii obișnuiau să gândească cu sufletul, nu cu mintea, iar sufletul e mai cuprinzător.  Îmi doresc să prind centenarul peste doi ani. Îmi doresc să mă sunați peste doi ani și să mă întrebați despre Universitatea. Eu voi fi la stadion. Dacă nu vă voi răspunde la telefon și dacă nu voi fi pe stadion, înseamnă că nu voi mai fi deloc, ci voi juca alături de Zoli, din nou”

Remus Câmpeanu

 foto: Thomas Câmpean

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.

Articole similare