Actorul Marius Manole, reacție la protestele actorilor și magistraților după spectacol cu politicieni și corupție la Cluj: „Suntem pe marginea unei aşa de mari prăpăstii, încât nu ştim dacă ne mai putem întoarce vreodată sau nu la ceea ce trebuia să fie o Românie liberă şi democrată”
Cultură by Actual de Cluj - mart. 06, 2019 0 248
Actorul Marius Manole, prezent pe scena Casei de Cultură a Studenților din Cluj pentru spectacolul „Demnitate”, critică și el clasa politică după controversatele modificări la legile Justiției și se raliază astfel protestului actorilor din București și Cluj-Napoca, ce au manifestat fără precedent în solidar cu magistrații.
„Suntem la Cluj, suntem într-un oraş în care, ne-am fi dorit să ne întrebăm „Oare aşa se întâmplă în alte ţări?”. Asta ne-am fi dorit. Din păcate recunoaştem situaţia din ţara noastră. Suntem la Cluj, unde magistraţii dumneavoastră au avut o reacţie impecabilă iar noi am hotărât să fim de partea lor, să-i susţinem pe magistraţi”, a spus Manole la sfârșitul piesei, pe scena Casei de Cultură a Studenților. „Este o perioadă, credem noi, extrem de periculoasă pentru ţara noastră, o perioadă nici nouă nu ne place să ieşim şi să vorbim ca nişte nebuni în faţa dumneavoastră. Mi-ar fi plăcut să plecăm acum acasă, să nu ne vedeţi pe noi aşa cum suntem. Suntem, din păcate, pe marginea unei aşa de mari prăpăstii, încât nu ştim, dacă pierdem acest moment, dacă ne mai putem întoarce vreodată sau nu la ceea ce trebuia să fie o Românie liberă şi democrată, aşa că noi cel puţin, actorii, vă îndemn şi pe dumneavoastră, să luptăm pentru libertatea Justiţiei şi pentru ca guvernul acestei ţări să ne reprezinte, să nu avem un guvern de analfabeţi şi de oameni incompetenţi, îmi cer scuze”.
Sala CCS a fost plină la reprezentația spectacolului „Demnitate” de Ignasi Vidal, susținut de Marius Manole alături de Șerban Pavlu.
Spectacolul vorbește chiar despre doi politicieni, foarte buni prieteni încă din adolescență, care au pornit împreună la drum, uniți de aceleași idealuri, într-un partid care promova schimbarea într-o societate din ce în ce mai dezamăgită de clasa politică. Pe parcurs însă, cei doi au ales căi diferite pentru a-și atinge obiectivele: Francisco, liderul partidului, și-a construit o imagine publică de cetățean onest și este candidatul favorit la funcția de prim ministru; Alejandro, cel răspunzător cu organizarea în cadrul partidului, vizează postul de vice prim ministru, iar companiile listate la bursă sprijină candidaturile celor doi. Spectacolul vorbește despre corupție ca un element al condiției umane. Din prezentarea spectacolului: „Cei doi politicieni și prieteni se întâlnesc cu puțin timp înainte de alegerile interne într-un birou la sediul partidului la un pahar, la sfârșitul unei zile de lucru. Conversația, începută în cheie amicală, lejeră, devine treptat tensionată, deoarece Alejandro nu și-a îndeplinit îndatoririle. Sau, mai bine zis, le-a îndeplinit în stilul lui. „Știi că pentru mine organizarea este pe primul plan și, uneori, asta înseamnă să sari peste anumite reguli“, spune el, lăsând spectatorul uimit să suspecteze că aceste discuții au loc de-adevăratelea în spatele ușilor birourilor în care se iau decizii care ne afectează pe toți. Francisco ascultă și lasă ca, între explicații și bâlbâieli, să se țeasă un nod gordian în jurul ambilor protagoniști, nod gordian care, mai degrabă decât frică, produce dezamăgire. El nu a intrat în politică pentru asta, dar de-a lungul drumului, trebuie să se fi întâmplat ceva; ceva apărut ca un accesoriu al luptei pentru putere. „Am muncit pe brânci ca să ajung sus pentru că am crezut că am ceva de oferit, însă acum ne petrecem mai mult timp vorbind despre ce se întâmplă în acest loc și între noi la nivel intern, decât despre ceea ce se întâmplă în societate“, spune la un moment dat personajul. Un alt fior al realității scutură coloana vertebrală a spectatorului. Treptat, atmosfera se încinge într-un crescendo din ce în ce mai amețitor, ies la iveală secrete bine păzite, cărțile încep să fie date pe față, măștile cad, și fiecare își delimitează din ce în ce mai clar poziția și își marchează intențiile până întru-un punct în care, după câteva răsturnări de situație de-a dreptul imprevizibile și perturbatoare, situația devine explozivă și se îndreaptă spre un final feroce și neașteptat (sau nu?). Avem senzația că ne aflăm într-un ring de lupte în care unul dintre combatanți (care este, de asemenea, cel care deține frâiele) mânuiește subtil o spadă, iar celălalt un cuțit rudimentar. Protagoniștii trebuie să decidă într-un moment critic în viața lor, ce este mai important pentru ei. Loialitatea față de prieten, sau demnitatea individuală? Ce să trădeze – prietenul care i-a însoțit până în acel moment sau ideea care a stat la baza celor mai adânci convingeri ale lor? Practic, spectacolul este o dezbatere față în față în crescendo între cei doi prieteni, inseparabili când au intrat în politică, și care acum, învăluiți de mrejele puterii se situează pe poziții morale divergente”.
Mai jos momentul:
