Închide

„Academie de mafioți” condusă de la Cluj, cu prejudiciu de 8 milioane de euro și jafuri în toată Europa, trimisă în judecată

Actualitate by Actual de Cluj - oct. 16, 2015 0 931

O „academie a infractorilor”, unde „cursanții” erau învățați cum să fenteze legea și să comită infracțiuni cu cât mai puține urme, era coordonată de la Cluj iar liderul acesteia a fost într-un final trimis în judecată, în urmă cu trei zile.

Liderul „Academiei infractorilor”, o structură pe sistem mafiot, e Marin Botez, zis „Țâță”, dar gruparea trimisă în judecată numără în total 18 persoane – toate trimise în judecată pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, aderare și sprijinire a unui grup criminal organizat, instigare și complicitate la tâlhărie calificată, instigare la furt calificat, favorizarea făptuitorului și tăinuire. Aceștia ar fi furat buuri de milioane de euro.

Câteva dintre jafurile grupării:

în 8 mai 2012în Rotterdam, Olanda

În 15 februarie 2013 în Milano

În 4 octombrie 2013 la Paris:
https://www.youtube.com/watch?v=-wb50phXYKs
În 28 martie 2012 în Londra

Procurorii DIICOT descriu într-un amplu rechizitoriu modul în care membrii grupării infracționale procedau – și cum aceasta a fost coordonată, la un moment dat, de la Cluj:


Prin actul de sesizare s-a reținut că începând cu anul 2011, rețeaua criminală autointitulată ‘ACADEMIA INFRACTORILOR ROMÂNI’, a fost concepută, inițiată și organizată pe criterii militare, având o structură piramidală, cu un lider = comandant suprem, identificat în persoana inculpatului MARIN BOTEZ (fost Lazăr) Adrian zis ,,Țâță’ și mai multe eșaloane de conducere, subordonate acestuia, fiecare palier fiind specializat și condus de anumite persoane de încredere, ce au grad de ‘ofițer’, ultimul eșalon fiind cel de execuție, în cadrul acestuia fiind recrutați tineri, atât minori, cât și majori, din tot județul NEAMȚ, de regulă provenind din familii fără posibilități financiare, unii din orfelinate, alții cu antecedente penale, dispuși să se alăture grupării și să comită jafuri armate la magazine de lux din vestul Europei, primind sume modice în raport de sumele de bani câștigate prin comiterea infracțiunilor.

Inculpatul MARIN BOTEZ ADRIAN a pus bazele acestei organizații criminale de această manieră în anul 2011, când odată cu punerea sa sub acuzare pentru instigare la tentativă de omor calificat (dosarul Bariera), ceilalți co-inculpați au fost arestați, pe numele său fiind emis mandat de arestare preventivă în lipsă la data de 09 mai 2011, dată de la care a și fost dat în urmărire generală. Inițial, inculpatul și persoanele din apropierea sa, aveau drept preocupări comiterea de infracțiuni de furt calificat pe timp de noapte, prin efracție din diverse centre comerciale din țările vest europene.

Ulterior, inculpatul a regândit strategia infracțională și modurile de atac asupra magazinelor de comercializare a ceasurilor și bijuteriilor de lux, prin folosirea de tineri nou recrutați în grupare pe care îi instruia pentru comiterea de jafuri în plină zi, imitând metodele folosite de celebra grupare infracțională Pink Panthers, apărută în spațiul fostei Iugoslavii, respectiv prin violență și amenințare, bazat pe șocul celor atacați, reușind ca în câteva zeci de secunde să fure bijuterii, pietre prețioase și ceasuri scumpe, de ordinul milioanelor de euro.

Această grupare s-a structurat și s-a cristalizat de-a lungul timpului, ajungând chiar la ‘codificarea’ regulilor și a modului de organizare și funcționare, într-un așa numit ‘Regulament al Academiei’, având capitole distincte cu privire la profilul viitorului membru al academiei, un model de ‘contract secret de muncă’, precum și capitole referitoare la pregătirea fizică, psihică, teoretică, practică și de anchetă, prin care trebuia să treacă fiecare recrut, precum și un capitol distinct referitor la ‘judecata’ la care trebuie să se supună cel care greșește ori trădează.

De asemenea, fiecare nou membru era dator să accepte deciziile luate ca urmare a judecății efectuate în ‘Comisia Membrilor’ — comisia fiind compusă din ‘comandatul suprem’, ‘avocatul’ celui acuzat, ‘contabilul Academiei’, precum și ‘ofițer în rezervă, peste 50 ani’, ‘ofițer care a executat peste 10 ani’, ‘ofițer activ cu vechime de 5 ani’.

Tot acest regulament, stabilea că membrii cu gradul de ‘ofițer’, care au acționat în cadrul acestei grupări pentru o anumită perioadă de timp, în speță 5 ani, se pot desprinde și ‘își pot întemeia o mică Academie’, pe care s-o controleze singuri dar cu acordul și cu susținerea ‘grupării mamă’, probele existente demonstrând că acest lucru este veridic, din gruparea inițială, desprindu-se două fracțiuni, respectiv una care s-a cristalizat în jurul fratelui liderului, acesta și membrii grupării sale fiind deja cercetați și condamnați în Croația pentru o faptă de tâlhărie, iar membrii grupării sale fiind de asemenea condamnați pentru infracțiuni de furt calificat în CROAȚIA, iar o alta ce a acționat independent și ai cărei o parte dintre membri sunt cercetați în stare de arest preventiv în Marea Britanie.

Ambele celule infracționale au folosit ca mod de operare comiterea de infracțiunii fără violență, respectiv infracțiuni de furt prin efracție, pe timp de noapte, din magazine de bijuterii și ceasuri scumpe.

Gruparea criminală avea următorul ‘modus operandi’:

Într-o primă fază, membrii din eșaloanele superioare punctau potențiali membrii executanți, tineri, cu sau fără antecedente penale, din mediul urban ori rural al întregului județ Neamț, pe care sub imperiul notorietății obținute de liderul Marin Botez zis ‘Țâță’ în zonă, dar și inoculând ideea unui câștig material substanțial, îi convingeau să se alăture acestei grupări, dându-le ulterior chiar posibilitatea de a alege să rămână în cadrul grupării după o perioadă de probă. Conform regulamentului această perioadă putea dura în funcție de aptitudini între o lună și un an.

Imediat după recrutare, noii membrii erau transportați de pe raza județului Neamț, de către inculpatul Vasile Huțuleanu ori de către inculpatele Andreea Niță sau Ilinca Chirilă în alte județe din țară, unde de la un anumit punct erau legați la ochi/li se puneau saci pe cap ori în mijloace de transport care nu permiteau observarea traseului ori locului, fiind conduși conspirat în diverse ‘case de antrenament’, special închiriate în acest scop, dar și pentru a asigura ascunderea liderului Marin Botez, aflat în urmărire generală din data de 9 mai 2011, până la data prinderii lui inițiale din 20.05.2014, ca urmare a mandatului de arestare emis în lipsă, după care din nou în perioada 01.07.2014 — 16.01.2015, ca urmare a emiterii mandatului de executare a pedepsei de 12 ani închisoare.

Din probele administrate a rezultat că aceste ‘case de antrenament’ aveau ferestrele acoperite pe interior cu folie neagră, lipită cu bandă adezivă, pentru a asigura deplina conspirativitate, iar înainte de a începe, în primele zile, fiecare membru era amprentat cu o tușieră conform procedurilor polițienești, îi erau făcute fotografii, față/profil, i se luau probe biologice din cavitatea bucală și fire de păr (recoltare ADN), toate acestea fiind sigilate în punguțe de plastic și anexate unui dosar complet deschis pentru fiecare nou membru, în care erau trecute toate datele fiecăruia, rudele, prietenii, persoanele iubite, cazierul, comportamentul avut în eventualele anchete penale anterioare, liderul grupării MARIN BOTEZ ADRIAN zis ‘ȚÂȚĂ’ notând ulterior în dosarul fiecăruia, impresia generală pe care i-o dădea noul membru. Toate acestea se derulau de față cu toți membrii, nu separat cu fiecare.

‘Casele de antrenament’ erau închiriate cu banii grupării, în diverse orașe din țară – în București și județul Ilfov, dar și în Cluj-Napoca și Constanța. Un apartament fusese închiriat în ianuarie 2015 în Timișoara, dar intervenția autorităților și prinderea lui Botez a dus la nefolosirea acestuia.

Programul de pregătire” se desfășura pe o perioadă de circa o lună de zile într-o ,,casa de antrenament”, timp în care personal liderul Botez se ocupa personal de antrenamentul fizic și psihic al noilor membri, aplicându-le acestora ‘corecții fizice’ în caz de insubordonare, neexecutare, încălcarea ordinelor primite ori regulilor grupării ori pur și simplu pentru a le testa rezistența membrilor.

De asemenea, noii recruți erau instruiți în amănunt cum trebuie să se comporte și ce să declare pe parcursul unei anchete penale ori în timpul interogatoriilor în cazul celor prinși de poliție după comiterea jafurilor, să nu folosească mijloace de comunicare (telefoane, internet) în ‘casele de antrenament’ și nici atunci când comit faptele pentru a nu putea fi localizați ori interceptați, să rețină date de identificare false și să declare că sunt cetățeni din Republica Moldova, pentru a îngreuna stabilirea identității de către autoritățile judiciare, să nu dea declarații în caz de depistare, să poarte două rânduri de haine la fapte, de un anumit fel și să își modifice semnalmentele pentru a nu putea fi depistați după comiterea jafurilor, etc.

În funcție de aptitudinile fiecărui membru, i se atribuia un rol în cadrul ‘echipei/brigăzii’ ce urma să comită jaful. Antrenamentul presupunea activități practice, spre exemplu într-un interval scurt de timp, noii membri trebuiau să învețe să se echipeze și să se dezechipeze de ‘hainele de muncă’ (salopete, treninguri de culoare închisă, fără semne distinctive), să învețe să spargă ușile și vitrinele, folosind instrumente adecvate, să învețe să adune/culeagă din vitrinele sparte obiectele fără a lăsa nici un fel de urme ADN, papilare, etc., antrenamentul fiind menit să dezvolte atât abilitățile membrilor ,,culegători’ (cei anume stabiliți să adune din vitrinele sparte bijuteriile/ceasurile în timpul jafurilor) de a sustrage bunurile în timpul jafului, cât și a tuturor celor implicați, inclusiv modalitatea de părăsire a locului faptei.

Mai mult decât atât, pregătirea viza antrenament fizic susținut și sport, întrucât deplasările din taberele improvizate în păduri, parcuri, zone cu vegetație din apropierea orașelor, se efectuau obligatoriu mergând pe jos ori folosind mijloace de transport în comun schimbate des, ceea ce presupunea rezistență fizică mărită, cu atât mai mult cu cât și fuga de la locul faptei se realiza în același mod, pe rute diferite.

Tot în cadrul antrenamentului, liderul era cel care explica și aplica sancțiunile și stabilea rangul și poziția fiecărui nou recrut. În unele cazuri, antrenamentele se derulau nu numai în casele și apartamentele închiriate în acest scop ori în orașele unde se aflau acestea, ci și la Marea Neagră ori chiar în străinătate de pildă Strasbourg, Franța ori Torino, Italia.

După pregătirea de rigoare, în condițiile mai sus expuse, membrii executanți recrutați și antrenați pe teritoriul României de către lider, primeau mici sume de bani cu care efectuau deplasarea în țara stabilită, în cursul urmăririi penale stabilindu-se că deplasarea se realiza în mai multe moduri, cu autoturismele grupării, cu diverse curse de persoane, cu avionul, etc. în grupuri mici sau separați, ulterior ‘brigada’ reunindu-se într-un anume loc prestabilit.

De regulă, membrii executanți se îndreptau spre periferia orașelor de destinație, în locuri cu vegetație abundentă, păduri, parcuri, zone industriale, campând în corturi cumpărate din orașele respective ori dormind direct sub cerul liber, tabăra improvizată fiind denumită codificat ‘stup’, fără a utiliza telefoane sau alte aparaturi electronice, doar șeful ‘brigăzii’ având un telefon mobil cât mai puțin sofisticat, cu care ținea legătura cu liderul din România, pentru a-i comunica întreaga operațiune și a primi acceptul acestuia cu privire la modul de comitere a faptei. De cele mai multe aceste comunicații erau de tip sms, tocmai pentru a face imposibilă identificarea după voce a persoanei care poartă comunicația.

După ce erau punctate de către ‘ofițerul’ = șef al grupului/brigăzii, magazinele de bijuterii și ceasuri de lux ce urmau a fi atacate, erau vizualizate măsurile de protecție/securitate ale magazinelor, se stabileau posibilitățile de atac, traseele de fugă și locul/locurile în care vor fi lăsate temporar bunurile sustrase, gropi special săpate pe rutele de fugă, pubele de gunoi manevrate de alți membri ai grupării, etc.

Trebuie menționat că hotărârea finală de atac asupra unui magazin țintă nu se lua exclusiv de ofițerul respectiv, acesta anunțându-l în modul prestabilit pe liderul Botez de fiecare dată despre intenția sa și primind dispozițiile acestuia.

Odată stabilite țintele, denumite codificat ‘fente’, membrii grupului se organizau în așa fel încât să poată avea acces în magazinele de bijuterii vizate, acestea fiind de obicei protejate prin două uși securizate (sistem double doors), astfel că la intrare se prezentau unul/doi dintre membrii grupului, îmbrăcați elegant, uneori deghizați în femei, pentru a-i determina pe proprietari să deschidă prima ușă de acces, sistemele cu două uși de acces având tocmai rol de securitate.

La momentul în care prima ușa se deschidea, din spatele celor menționați anterior, pătrundeau în forță ceilalți membrii ai grupului, purtând cagule, eșarfe, șepci, căciuli, etc., primul forțând cea de-a doua ușă de acces cu barosul sau toporul, după care, odată intrați cu forța în magazin, prin utilizarea violențelor și sub amenințare cu diverse arme (de la arme de jucărie, la șurubelnițe și cuțite), spărgând vitrinele, cu ciocane și alte obiecte contondente, sustrăgeau rapid ceasurile de mare valoare și bijuterii metale și pietre prețioase, după care dispăreau pe rute diferite, abandonând la locul faptei uneltele folosite și aruncând în locurile (gropile) prestabilite sacii cu bunurile sustrase.

De menționat faptul că, fiecare dintre executanți, avea un rol bine stabilit, pentru care de altfel fusese și antrenat specific, unii determinând personalul magazinului să deschidă prima ușă, un altul spărgând-o pe cea de-a doua cu ajutorul unui baros/topor, alții exercitând amenințarea cu arme reale/false sau obiecte contondente asupra vânzătorului și personalului de pază, alții spărgând efectiv vitrinele, în modalitatea descrisă anterior, în urma acestora venind ‘culegătorii’, cei care efectiv adunau din vitrinele sparte ceasurile și bijuteriile pe care le introduceau în rucsaci special achiziționați și purtați invers, respectiv în față.

Pe tot timpul derulării faptei, care de obicei nu dura mai mult de 60 de secunde, o altă persoană din grup ‘ținea de șase’, respectiv asigura perimetrul din exteriorul magazinului, pentru a le putea permite scăparea cu prada celor din interior, în acest scop, având și rolul de a împiedica închiderea și blocarea ușilor de acces, fiind totodată pregătiți să creeze diversiune, în sensul aruncării de sticle incendiare (cocktail Molotov), care să distragă atenția publică și să facă posibilă scăparea celor implicați.

Ulterior, odată ce jaful era realizat, toți executanții părăseau în fugă magazinul, de cele mai multe ori pe jos, uneori folosind biciclete închiriate, culegătorii mergând spre locurile prestabilite, unde au fost săpate în prealabil gropi, în care lăsau ‘prada’, acoperind-o cu pământ, pentru ca, după câteva zile în care rămâneau ascunși și așteptau să vadă reacțiile autorităților, ofițerul revenea să o dezgroape pentru a o transfera persoanei de încredere a liderului, trimisă special din România pentru a o prelua și a o transporta în țară, unde era și valorificată.

În pofida prinderii membrilor executanți, de cele mai multe ori asupra acestora nu au fost găsite bunurile sustrase, ceea ce demonstrează că marfa furată ajungea de cele mai multe ori în țara noastră.

Din probe a reieșit că o metodă de aducere a bunurilor sustrase în România, era aceea a ascunderii acestora în autovehicule uzate cumpărate din diferite țări europene și aduse pe platformă în România, evitându-se în acest fel un control mai amănunțit asupra autoturismelor în cauză.

Odată ajunsă în siguranță în țară marfa furată, după evaluarea preliminară făcută de către lider personal, aceasta era înmânată persoanei de încredere cu atribuții pe linia valorificării bunurilor, în speță inculpatului Florin Savu, iar acesta prin legături personale, cum ar fi inculpatul Adolf Gliga, dar și alte legături stabilite cu diverși patroni de case de amanet sau magazine de ceasuri, o valorificau, existând suspiciuni rezonabile că aceste persoane cunoșteau proveniența ilicită a bunurilor, dată fiind valoarea mare de piață a acestor și prețul relativ mic solicitat, coroborat cu lipsa documentelor de proveniență.

Rezultă din probele dosarului că gruparea era una de o periculozitate deosebită, constituită pe criterii clare, extrem de bine organizată, cu un număr impresionant de membri, ce dispune de reguli clare stabilite de lider, ‘codificate’, în care ‘brigăzile’ formate aveau capacitatea de a acționa independent unele de altele, regrupându-se și reconfigurându-se din mers, pentru a ataca alte țări și a îngreuna în acest mod cercetările organelor judiciare, acestea acționând chiar și în lipsa liderului ori a membrilor din primul eșalon, ‘ofițerii’ și executanții = ‘soldații’, beneficiind de instrucție, pregătire și antrenament suficient, cunoscându-și rolul și sarcinile extrem de bine.

Cu toate acestea, permanent inculpatul Botez și-a exercitat controlul și coordonarea prin intermediul corespondenței scrise, purtate cu cei ‘căzuți la faptă’, comunicând într-un limbaj codat, pe care fiecare membru a fost instruit să îl descifreze, sugerându-le necooperarea inculpaților cu organele de anchetă — procurori și polițiști — în cursul urmăririi penale și afirmarea nevinovăției doar în fața magistratului judecător și transmiterea unor mesaje de ‘încurajare’ ce se regăsesc în multe din probele dosarului.

Autorii jafurilor, în marea lor majoritate, au aplicat regulile învățate în Academie, așa încât au refuzat orice fel de colaborare cu organele judiciare atât străine, parțial și cu cele române, susținând ‘poezia’ = ‘sunt minor, orfan, drogat, îmi pare rău etc.’. Acest comportament generalizat adoptat de toți membrii grupării arestați în străinătate, are la bază perioadele de pregătire anterioare comiterii faptelor la care au luat parte, în care au fost instruiți ca în cazul în care sunt arestați să nu dea niciun fel de declarații, să-și declare alte identități decât cele reale, cu precădere datele unor persoane din Republica Moldova, să se declare minori etc.

Inculpatul Botez a fost urmărit general între 9 mai 2011 și 20 mai 2014, dar și între 1 iulie 2014 și 16 ianuarie 2015, când în urma unei erori a angajaților centrului de arest preventiv nr. 1 București, acesta a fost eliberat în chiar ziua condamnării definitive la pedeapsa închisorii prin interpretarea eronată a minutei de ședință.

De-a lungul celor două perioade în care acesta a fost urmărit general, a beneficiat constant și susținut de sprijinul membrilor grupării sale, care i-au asigurat scăparea, astfel că acesta a continuat să plănuiască, să instruiască și să instige noi membrii executanți, proaspăt recrutați.

S-a dovedit faptic în cauză, că gruparea a avut capacitatea de a se reconstitui și acționa în continuare pentru scopul pentru care a luat ființă, atât în prezența dar și în lipsa inculpatului MARIN BOTEZ ADRIAN, care în fiecare moment cât s-a sustras rigorilor legii, și-a reluat activitatea infracțională fiind în permanentă legătură cu membrii importanți ai grupării.

Astfel, imediat după eliberarea sa eronată din arest în noaptea de 30.06.2014 — 01.07.2014, acesta s-a îndreptat spre mun. Constanța și a luat legătura cu membrii grupării sale pentru a-și asigura scăparea. Metodele de investigare speciale utilizate au relevat în mod clar, capacitatea de reacție rapidă a membrilor grupării, ermeticitatea acesteia, limbajul codat, coordonarea, controlul și capacitatea financiară ridicată a rețelei, capabile să se organizeze în câteva ore pentru a asigura protecție liderului său în fața autorităților.

Liderul nu numai că a continuat să se sustragă executării pedepsei dar și-a refăcut gruparea criminală prin recrutarea de noi membrii, antrenarea acestora și instigarea la comiterea de infracțiuni de tâlhărie, într-o casă închiriată din Cluj-Napoca.

Chiar și după cea de-a doua prindere a lui Botez în 16 ianuarie 2015, în Cluj-Napoca, după încarcerare, acesta a continuat coordonarea activității prin intermediul celor care îl vizitau în arest.
Grupul infracțional își plănuia minuțios loviturile, bazate pe antrenamente riguroase, pe studiu de cataloage cu mărci renumite de ceasuri, pe vizionare de clipuri pe internet ale unor fapte similare comise de cunoscuta grupare criminală Pink Panthers, până la studierea topografiei locurilor din țările unde urmau să atace, urmând pas cu pas regulile stabilite, arată DIICOT.

În cursul urmăririi penale s-au administrat probatorii care au demonstrat legătura între un număr de 29 de infracțiuni, din care 27 infracțiuni de tâlhărie (fapt consumat și tentative) comise în Marea BRitanie, Belgia, Italia, Franța, Germania, Austria, Danemarca, ba chiar și ANdora.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Tags