Fostul pictor ceramist care avea să devină omul care a vânat-o pe Doina Cornea / Folosea ”combinații originale și unele jocuri operative”

ActualitateIstorie by Dan Andrei - sept. 19, 2026 0 96

Un fost pictor ceramist, transformat în supraveghetorul artiștilor din Cluj: cum se scria propaganda internă a Ministerului de Interne

La rubrica „Profiluri” a revistei interne „Securitatea” – buletinul „Strict Secret” al Ministerului de Interne, destinat exclusiv ofițerilor – numărul din 1973 publică un portret de câteva pagini, semnat doar cu inițialele M.V. și intitulat, fără nicio ironie, „Un om obișnuit”. Subiectul: locotenent-majorul Velea Eugen, ofițer la Inspectoratul județean Cluj. Întrebat de ce alesese meseria de ofițer de securitate, Velea răspunde într-un singur cuvânt, notat de reporter drept „lapidar”: „necunoscutul”.

Articolul insistă mult pe traseul neobișnuit al lui Velea. Înainte de a deveni ofițer activ al Ministerului de Interne – la momentul interviului, împlinea aproape șapte ani în această funcție -, fusese pictor ceramist. Originar din Moldova, se stabilise în Ardeal din 1953, angajat inițial într-o întreprindere de ceramică.

La 1973, Velea lucra chiar pe linia „artă și cultură” a Inspectoratului județean Cluj – adică pe supravegherea mediului artistic local – și descrie el însuși, în interviu, cum fosta meserie îi servea drept instrument profesional: spune că păstrează contactul cu lumea artei prin vizitarea expozițiilor și prin discuții cu artiști, tocmai pentru a se apropia de oamenii pe care îi are „in rețea” – eufemismul din epocă pentru sursele și informatorii recrutați din preajma persoanelor urmărite. „Să lucrezi printre oamenii de artă este dificil”, spune el, ”pentru că artistul are ochi pentru tot”.

Articolul consemnează și rezultate concrete: Velea ar fi depistat, într-un timp foarte scurt, doi elevi fugiți de acasă care urmau să formeze, împreună cu alți tineri, o „așa-zisă grupare de rezistență” – acțiune încheiată, potrivit textului, cu expunerea publică a șapte persoane. I se mai atribuie și readucerea în țară a unui cetățean român rămas în străinătate, prin „combinații originale și jocuri operative”.

Restul portretului urmează tiparul clasic al genului din epocă: superiorii îl apreciază pentru „calitățile moral-politice”, e membru al biroului de partid din serviciul unde lucrează, e student la Universitatea serală de partid.

Articolul atrage atenția prin faptul că a fost publicat intern, de Securitate pentru Securitate, ca exercițiu de construire a unui model de ofițer: cineva care își pune sensibilitatea artistică în slujba supravegherii artiștilor, prezentat drept exemplu de urmat pentru colegii lui.

Cine a devenit, de fapt, Velea Eugen

Documentele desecretizate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) arată ce s-a întâmplat cu acest „om obișnuit” în anii următori. Eugen Velea (1940–2002) a condus, între 1976 și 1988, Serviciul 1/A al Securității județului Cluj – structura însărcinată exact cu urmărirea disidenței. Printre persoanele aflate sub supravegherea sa directă s-au numărat Doina Cornea, cea mai cunoscută disidentă anticomunistă din Cluj, monahul-scriitor Nicolae Steinhardt, precum și scriitorii Paul Goma, Dorin Tudoran și Ioan Groșan.

Printr-o decizie din 2007, confirmată ulterior în instanță, CNSAS a stabilit că Velea „a fost agent al poliției politice comuniste”. Printre atribuțiile sale enumerate în decizie: dirijarea rețelei de informatori, aprobarea instalării mijloacelor de ascultare, interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice ale persoanelor urmărite, precum și identificarea cercului de relații al scriitorilor și oamenilor de artă și cultură din Cluj — practic aceeași „linie” pe care lucra deja în 1973.

O precizare necesară: unul dintre informatorii pe care Velea i-a folosit împotriva cercului literar clujean, sub numele conspirativ „Udrea”, a fost identificat de CNSAS încă din 2005 drept scriitorul Eugen Uricaru, ulterior președinte al Uniunii Scriitorilor din România. Potrivit dosarelor, „Udrea” furniza note despre Mircea Zaciu și despre tinerii scriitori aflați sub mentoratul acestuia — Marian Papahagi, Jan Pop, Ion Vartic — precum și despre Nicolae Steinhardt, inclusiv despre materialele pe care acesta intenționa să le publice. Uricaru a negat public, de-a lungul anilor, acuzațiile de colaborare cu Securitatea; identificarea lui de către CNSAS rămâne însă un fapt public, larg mediatizat, nu o dezvăluire nouă.

Velea a fost trecut în rezervă la 26 martie 1988. La scurt timp după 17 decembrie 1989, potrivit cercetărilor publicate ulterior în presă, s-a prezentat la sediul Securității din Cluj cerând să fie reactivat. A murit în 2002.

Mai jos articolul integral:

---

Nici un comentariu