O conferință despre deceniile de conferențiar ale lui Nicolae Iorga ca vorbitor la radio, joi la Academia Română din Cluj, intrarea e liberă

Actualitate by Actual de Cluj - oct. 28, 2025 0 86

O conferință despre deceniile de conferențiar ale lui Nicolae Iorga ca vorbitor la radio, joi la Academia Română din Cluj, intrarea e liberă.

O organizează Institutul de Lingvistică și Istorie Literară ”Sextil Pușcariu” al Academiei Române, joi la ora 10 în sala de conferințe de la mansarda Academiei Române Filiala Cluj-Napoca (foto). Conferința are titlul ”Dictând în întunerec: Nicolae Iorga, conferențiar la Radio București și Radio România (1929-1940)” și e susținută de către dr. Roxana Patraș, cercetătoare în cadrul Institutului de Cercetări Interdisciplinare al Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Organizată în cadrul Zilelor Academice Clujene, ediția 38, conferința presupune o reflecție asupra bibliografiei lui Nicolae Iorga, care însumează peste 20000 de lucrări, dintre care aproape o mie de cărți și broșuri, arătând că ”Sfaturi pe întunerec” cuprinde, imediat după Discursurile parlamentare editate în trei volume, cea mai consistentă colecție de conferințe publicate.

Plecând de la aceste observații bibliografice, dr. Roxana Patraș va demonstra că pentru intervalul 1936-1940, dar mai cu seamă în ultimul an al vieții ‘Profesorului’, se poate observa o relativă sincronie a câtorva inițiative de publicare ce converg spre impresia unui plan de editare definitivă, totalizatoare: ciclul de conferințe radiofonice (1931-1938) și discursurile parlamentare (1907-1928) prezentându-se ca piese ale unui edificiu monumental, o adevărată operă de conferențiar și de orator desăvârșit.

Un aspect deosebit îl constituie păstrarea vocii lui Nicolae Iorga, în ipostaza sa de invitat al Radiodifuziunii Române. De altfel, pentru intervalul vizat de proiectul FONLIT (1928-1947), Unități organice… (1939) este unicul caz de supraviețuire a unei radio-conferințe. ”Reflecția despre postura oratorului la microfon și despre statutul acestor contribuții efemere, destinate dispersiei, în ansamblul larg al unei opere polimodale, va fi completată de o analiză a acestei înregistrări de studio cu vocea din ‘întunerec’, precum și a unor eșantioane de ‘voce’ captate în alte tipuri de ambient”, arată Academia Română.

Conferința propune o reflecție asupra operei lui Nicolae Iorga din perspectiva activității sale de conferențiar radiofonic, analizând perioada 1936–1940, când istoricul și-a intensificat prezența la microfon. Un punct de interes îl constituie păstrarea vocii lui Iorga într-o înregistrare realizată la Radiodifuziunea Română – un document sonor rar pentru perioada interbelică. În cadrul proiectului FONLIT, cercetătorii au constatat că între 1928 și 1944 înregistrările audio au fost sporadice, majoritatea vocilor scriitorilor fiind recuperate doar din anchete folclorice sau din arhive occidentale.

De-a lungul cercetărilor, desfășurate în intervalul 2024-2025, s-a constatat că înregistrările audio au fost mai degrabă accidentale pentru perioada 1928-1944 – nu au fost descoperite aproape niciun document sonor – cu excepția ședințelor administrative și a unor discursuri istorice ale oamenilor politici nu se înregistrează, în interiorul instituției, în acest interval, cu toate că discurile decelith, folosite în aceste câteva cazuri, nu erau o tehnologie costisitoare; înregistrările s-au democratizat, în spațiul românesc abia în anii ’50, odată cu descoperirea benzii de magnetofon. Totuși, vocile scriitorilor au putut fi sistematic ascultate în înregistrări făcute cu fonograful, în cadrul unor anchete folclorice – e cazul, de pildă, al vocii lui Iorga și a celei a lui Minulescu, înregistrați de Hubert Pernot, în cadrul unei misiuni fonografice pe care o organizează în 1928 în România – sau în unele înregistrări realizate în spațiul occidental – Elena Văcărescu a fost una dintre primele voci imprimate, în 1913, la Paris, pentru Archive de la parole, pe care Ferdinand Brunot o inaugurase în 1911.

Deficitul de material sonor a fost compensat de modurile în care materialele păstrate în Arhiva scrisă a Radiodifuziunii, creată în 1932 – începând cu această dată, toți scriitorii care citeau la Radio au fost obligați să depună, la ieșire, textul citit – s-au pretat unei analize a sonorității. ”Multe dintre paginile conservate în această arhivă, fie manuscrise, fie dactilografiate, păstrează grafic ‘urmele’ manierei în care textele au fost vocalizate: marchează pauzele de respirație, chestiuni care țin de ritm, de timbru, de viteza de rostire sau de intensitate. O categorie de texte, în mod particular bogată în astfel de semne grafice, o constituie literatura destinată interpretării muzicale/ ori devenită parte a unor scenografii muzicale. Pe lângă teatrul radiofonic, în această categorie intră și o serie de forme experimentale – precum un format de conferință pe care îl imaginează Petru Comarnescu sub eticheta de ‘prezentări muzicale’ (corelând, în 1944, lectura unor capitole din volumul său din 1934, America văzută de un tânăr de azi, și muzica celebrei Rapsody in Blue a lui George Gershwin, criticul de la ‘Criterion’ vorbește despre o ‘atmosferizare sonoră’)”, mai arată Academia.

Participarea publicului la conferință este liberă.

Nici un comentariu