Ordinul de protecție împotriva unui bărbat din Dej, acuzat că și-a lovit fosta soție
Actualitate by Actual de Cluj - iul. 10, 2026 0 7
Judecătoria Dej a menținut ordinul de protecție provizoriu emis de poliție împotriva unui bărbat din Dej, acuzat că și-a lovit fosta soție cu pumnul în cap, în timpul unui conflict legat de programul sportiv al copilului lor minor. Instanța a admis în parte cererea de emitere a ordinului de protecție și a respins contestația formulată de bărbat.
Potrivit sesizării, incidentul a avut loc la data de 30 iunie, pe o stradă din Dej. Femeia a relatat în fața instanței că se deplasase la locuința fostului soț pentru a-l lua pe fiul lor la un antrenament de fotbal, conform înțelegerii ca minorul să facă sport. Bărbatul s-a opus, invocând temperaturile ridicate din acea zi, context în care a izbucnit un conflict. Femeia a relatat că, în timp ce încerca să îl ia pe copil, fostul socru și fosta soacră au intervenit, iar fostul soț a lovit-o cu pumnul în cap.
Femeia a mai declarat instanței că nu este prima dată când a fost agresată de fostul soț, menționând alte trei episoade petrecute în timpul căsniciei, printre care și un moment în care acesta ar fi efectuat o depășire periculoasă cu mașina, în timp ce ea și copilul se aflau în autovehicul. A precizat că, în urma incidentului din 30 iunie, i s-a declanșat o sângerare la cap în timp ce dădea declarații la poliție și că urmează să efectueze un RMN cranian. Femeia a spus instanței că îi este teamă de fostul soț.
Bărbatul a oferit o versiune diferită a evenimentelor. A susținut că nu a fost anunțat personal despre planul fostei soții, ci doar copilul, prin telefon. A explicat că refuzase inițial ca fiul să meargă la antrenament din cauza codului roșu de caniculă anunțat pentru ziua respectivă. A recunoscut că a tras-o pe fosta soție de la ușa mașinii pentru a-l putea lua pe copil, care plângea și striga că nu vrea să plece, dar a negat că ar fi lovit-o. A precizat că nu dorește niciun contact cu reclamanta și că este de acord cu păstrarea unei distanțe față de aceasta, opunându-se însă purtării unui dispozitiv electronic de supraveghere, invocând activitatea sa profesională.
În ședință a fost vizionată o înregistrare video a incidentului, depusă de partea pârâtului, iar instanța a respins cererea de audiere a mamei bărbatului ca martor, apreciind proba drept neutilă cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public a solicitat admiterea cererii, apreciind că emiterea ordinului de protecție ar contribui la calmarea stării conflictuale dintre părți, propunând o distanță de 100 de metri și o durată de două sau trei luni. Avocata reclamantei a cerut emiterea ordinului pentru o perioadă de cinci sau șase luni, invocând certificatul medico-legal aflat la dosar și concluziile chestionarului de evaluare a riscului. Reprezentantul convențional al pârâtului a solicitat în principal respingerea cererii, iar în subsidiar reducerea distanței la aproximativ 20 de metri și eliminarea obligației de supraveghere electronică, susținând că incidentul a fost unul izolat, provocat de reacția copilului.
Instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice, întrucât părțile au calitatea de foști soți. A constatat că faptele reclamate se încadrează în categoria violenței verbale și psihologice și că starea de pericol pentru integritatea psihică a femeii este una actuală, existând riscul repetării unor astfel de episoade.
În ceea ce privește contestația formulată de bărbat împotriva ordinului de protecție provizoriu emis de poliție, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor legale și că partea contestatoare nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate a actului, motiv pentru care contestația a fost respinsă, iar ordinul provizoriu menținut.
Instanța a dispus obligarea bărbatului să păstreze o distanță minimă de 100 de metri față de fosta soție, față de locuința acesteia și față de locul său de muncă, pe o durată de două luni de la data pronunțării. A respins însă solicitarea privind obligația de a purta un dispozitiv electronic de supraveghere, apreciind că intensitatea conflictului dintre părți este una redusă, de natură strict psihologică, și că această măsură nu este necesară în raport cu locul de muncă al pârâtului.
Instanța a atras atenția bărbatului că nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Totodată, a precizat că și femeia are obligația de a respecta ordinul de protecție, sub sancțiunea suportării cheltuielilor generate de punerea acestuia în executare.
Cheltuielile de judecată, în sumă de 1.312 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu al reclamantei, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și rămân în sarcina statului.
Hotărârea este definitivă în privința contestației împotriva ordinului de protecție provizoriu și poate fi atacată cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare în privința dispoziției referitoare la emiterea ordinului de protecție, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Dej.
