Controale la toate firmele din România. Cum vă apărați de abuzurile controalelor ANAF?

Campania de controale anunțată repetat în ultima vreme de autoritățile fiscale și care ar urma sa înceapă în aprilie a fost percepută ca o amenințare de mediul de afaceri, deși mesajul conține simultan asigurări
că îndrumarea va juca un rol important. Întrebarea legitimă este de ce s-ar teme companiile corecte și bune
platnice? Un prim răspuns rezultă din statisticile oficiale care arată că marea majoritate a companiilor verificate primesc decizii de impunere suplimentară, dupa o inspecție fiscală. Cele mai recente date apar în
raportul de performanță al ANAF pentru 2015: „ponderea impozitelor, taxelor și contribuțiilor pentru care s-a modificat baza de impunere în total impozite, taxe, contribuții verificate la persoane juridice, reprezintă 79,6%”. Aceste date conduc la concluzii diferite. Fie autoritățile au o strategie de control foarte bine țintită și, în consecință, ating zonele unde nedeclararea sau subdeclararea impozitelor sunt practici curente, fie majoritatea contribuabililor se sustrag de la declararea corectă, fie inspectorii tind să stabilească obligații în plus, interpretaând legislația în avantajul bugetului.

Iar problemele în interpretarea legislației sunt frecvente. Există situații în care opinia Ministerului de Finanțe ca autoritate de reglementare în materie fiscală nu este aceeași cu a ANAF ca instituție care pune în aplicare prevederile, sau exista situații în care două echipe de inspecție fiscală trateaza în alt mod aceeași speță.

Legislație interpretabilă, reticența de a oferi îndrumare – riscuri pentru companii

Tratamentele neunitare pot fi rezolvate prin îndrumarea autorităților pentru că este evident că nicio legislație din niciun stat nu poate fi atât de cuprinzătoare și de detaliată încât să acopere toate cazurile practice. Însă, în timp ce alte țări oferă asistență complexă contribuabililor, la noi există o mare reticență. Încă ne mai confruntăm cu răspunsuri care citează strict prevederile legale, sunt incomplete sau chiar divergente. Un exemplu pe care l-am întâlnit în practică vizează soluția fiscală individuală anticipată (SFIA). Acest instrument este furnizat de fisc contracost, este un act administrativ fiscal și ar trebui să ajute contribuabilii să aplice tratamentul fiscal corect pentru tranzacții viitoare. Cazul la care mă refer este al unor parteneri implicați într-o tranzacție. Atat cumpăratorul cât și vânzătorul au solicitat SFIA, dar fiecare a primit alt răspuns. Prin urmare, au cerut să li se explice care este varianta corectă, legală, pe care trebuie să o aplice amandoi, fiind părți ale aceleiași tranzacții, dar nu au mai primit niciun răspuns deși îl așteaptă de peste un an. Această abordare este de neînțeles și generează blocaj în mediul de business.

Pornind de la exemplul de mai sus, este ușor de imaginat că în cadrul unei inspecții fiscale, se poate stabili o altă bază de impozitare cu obligații de plată mai mari și accesoriile aferente. Este un risc pe care cei implicați nu au efectiv cum să îl prevină.

Un alt exemplu întâlnit în practică este tratamentul aplicat de inspectori în cazul taxării inverse pentru achizițiile intracomunitare. Taxarea inversă face imposibil un prejudiciu la buget și, în consecință,
inspectorii nu ar avea niciun motiv să anuleze dreptul de deducere al taxei. Totodată, din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), rezultă că dreptul de deducere a TVA poate fi refuzat doar atunci
când se aplică regimul normal de TVA. În cazul taxării inverse se anulează atât TVA colectată, cât și deductibilă, deci impactul este nul. Cu toate acestea, vedem controale la care inspectorii refuză dreptul de
deducere menționând TVA colectată și pun contribuabilii în situația de a merge în contestație și instanță.

Ariile unde lipsește îndrumarea autorităților, cele mai expuse controalelor

Situțiile de acest fel nu sunt puține și trebuie să observăm că tocmai acele arii în care autoritățile evită să dea lămuriri sunt și cele mai expuse inspecțiilor fiscale. Prin urmare, îmi pun întrebarea dacă
reticența sau refuzul de a da îndrumare sunt sau nu intenționate. Este posibil sa fie vorba doar de o teamă de răspundere pentru că și inspectorii sunt, la rândul lor, verificați de alte institutți, însă pentru mediul de afaceri repercusiunile sunt serioase. Soluția ar fi ca toate răspunsurile, circularele și alte acte pe care le
emit autoritățile să fie disponibile public într-o bază de date. Într-un astfel de scenariu, toți contribuabilii ar avea acces la aceleași informații, iar practica s-ar unifica atât în rândul lor, cât și al inspectorilor.

În climatul actual, însă, mulți se îndreaptă împotriva deciziilor de impunere emise de inspectțile fiscale. De exemplu, în 2015, conform datelor disponibile oficial în raportul pe care l-am menționat la începutul articolului, au avut loc peste 61.000 de controale și inspectți fiscale, atât la persoane juridice, cât și la persoane fizice. Sumele suplimentare stabilite au fost în valoare totală de 18,84 miliarde de lei. Anual, suma totală contestată de contribuabili este în jur de 10 miliarde lei.

Avocat Marius Coltuc

Nici un comentariu

Actual de Cluj