Un factor poștal din Cluj a fost condamnat la închisoare, cu suspendare, și i-a fost interzisă exercitarea pentru un an a profesiei, după ce ar fi semnat în fals că ar fi livrat destinatarului o înștiințare

Apelantul a făcut apel la decizia de condamnare, dar Curtea de Apel i-a respins apelul în urmă cu câteva zile, astfel că decizia a rămas definitivă. Mai exact factorul poștal a fost condamnat la 9 luni închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei, şi interzicerea, pe o perioadă de un an, a dreptului de a exercita profesia de factor poştal. E vorba de un pensionar de 69 de ani.

Analizând întregul material probator instanța a reținut în fapt că în 20 august 2019 un clujean a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca învederând faptul că în 22 aprilie 2019 un lucrător din cadrul serviciului poștal Florești a semnat pe confirmarea de primire, la rubricatura destinatar, în locul său.

Persoana vătămată nu se afla la domiciliul din Florești la acel moment și a solicitat astfel efectuarea de cercetări pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual. Pe fondul audierilor, persoana vătămată a arătat că, în decembrie 2017 și-a stabilit domiciliul în localitatea Florești, însă nu a locuit faptic la adresa respectivă, imobilul apartament aflându-se doar la stadiul de semifinisat, imobil pe care l-a vândut în cursul lunii ianuarie 2019.

În 23 mai 2019 persoana vătămată cu ocazia unei deplasări la Primărie, Direcția Taxe și Impozite Locale a luat la cunoștință despre faptul că în urmă cu aproximativ o lună i se comunicase un act fiscal, mai exact o decizie de impunere pentru o anumită sumă de bani, sens în care i s-a prezentat și dovada de comunicare, din care a rezultat că, în 22 aprilie 2019, ar fi semnat personal pentru primirea corespondenței, însă acesta a precizat că nu-și recunoaște semnătura pe dovada de comunicare, învederând totodată că nici actualul proprietar al apartamentului nu a semnat pe respectiva dovadă. Însă actul fiscal a fost considerat ca fiind legal comunicat, persoana vătămată precizând că astfel nu a mai avut posibilitatea de a exercita calea de atac împotriva acestuia, termenul de introduce a contestației la instanța judecătorească competentă fiind de 15 zile de la comunicare. În continuare, probatoriul administrat a relevat că actul fiscal ce trebuia comunicat persoanei vătămate era reprezentat de o somație  din 12 martie 2019, prin care numitul era încunoștințat că figurează în evidențele fiscale cu suma de 8.525.00 lei, pentru care s-a început executarea silită.

Pe fondul audierilor, inculpatul a arătat că este angajat la Oficiul Poștal Florești din anul 2017, iar în 22 aprilie 2019 în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de factor poștal al Oficiului Poștal Florești, s-a deplasat în Florești, la domiciliul numitului, unde avea de înmânat un act fiscal, emis de Primăria Cluj-Napoca, și pe fondul faptului că nu a avut posibilitatea să pătrundă în imobil, acesta fiind prevăzut cu interfon, a completat confirmarea de primire, la rubrica data (22.04.2019), rubrică pe care avea obligația să o dateze. În continuare, inculpatul a învederat că, la rubrica semnătura de confirmare a primirii (semnătură destinatar) a semnat el personal, în locul destinatarului. Cele arătate de către inculpat au fost confirmate și de probatoriul științific administrat în cauză.

 În drept fapta inculpatului a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul fără a reda în scris motivele. Cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri, apărătorul inculpatului a solicitat înlăturarea obligaţiei de a nu mai presta activitatea de factor poştal raportat la faptul că inculpatul este o persoană fără antecedente penale, integrată în societate, care a exercitat cu plăcere ocupaţia de factor poştal, fără a avea alte abateri în afara celei care constituie obiectul prezentului dosar penal. Analizând apelul declarat în cauză prin prisma normelor şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, în limitele caracterului devolutiv integral, Curtea de Apel a reținut că instanţa de fond a stabilit în mod just pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale. ”Chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii de la început, cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, iar pedeapsa închisorii de 9 luni se situează peste limita minimă a pedepsei închisorii prevăzută de lege, respectiv peste limita de 4 luni închisoare aplicabilă în speţă ca urmare a reducerii limitelor în baza procedurii recunoaşterii învinuirii (limitele speciale prevăzute de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani), nu se poate face abstracţie de consecinţele unei astfel de conduite, produse de neglijenţa și nepăsarea inculpatului”, a arătat Curtea de Apel. ”Inculpatul nu avea dreptul de a se erija într-un factor de decizie în ceea ce priveşte consecinţele unei primiri a corespondenţei primăriei, mai ales în condiţiile în care nu le cunoştea”. În ceea ce priveşte solicitarea de înlăturare a obligaţiei de a nu ocupa activitatea de factor poştal, Curtea a reținut în primul rând că stabilirea interdicţiei pentru o perioadă de un an este nelegală prin prisma faptului că măsurile de supraveghere și obligaţiile în cadrul sancţiunii amânării aplicării pedepsei se iau pe durata termenului de supraveghere, care are o durată fixă de doi ani.

Măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia, iar instanţa este obligată să le aplice. ”Atitudinea de nepăsare și neglijenţă, de indiferenţă faţă de consecinţele semnării în fals a unei confirmări de primire face ca inculpatul să fie nedemn să presteze în continuare activitatea de factor poştal, indiferent de plăcerea și determinarea cu care, în restul situaţiilor, ar fi desfăşurat o atare activitate”, a apreciat instanța. ”Chiar dacă a trecut o perioadă semnificativă de timp de la data comiterii infracţiunii și până în prezent, în care inculpatul nu a mai comis alte infracţiuni, din actele dosarului cauzei nu rezultă că activitatea acestuia de factor poştal ar fi fost întreruptă în această perioadă. Subzistenţa inculpatului nu depinde de exercitarea acestei profesii, el fiind pensionat în anul 2014, prin urmare, nici din această perspectivă nu se impune înlăturarea obligaţiei stabilite de prima instanţă. Curtea nu poate nici interzice inculpatului dreptul de a desfăşura activitatea de factor poştal pe durata legală de doi ani, căci nu poate înrăutăţi situaţia acestuia în propria cale de atac conform art. 418 din Codul de procedură penală. Prin urmare, faţă de considerentele de mai sus, Curtea consideră că apelul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare, cu consecinţa obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat”.

Astfel, Curtea de Apel a respins apelul inculpatului, sentința instanței de fond rămânând, astfel, definitivă. Decizia a fost luată în 18 decebrie și e definitivă.