„Țările” și zonele din România care probabil nu știai că există, una e la Cluj
Actualitate by Actual de Cluj - dec. 01, 2025 0 91
În timp ce românii își caută vacanțele prin Grecia, Turcia sau city break-uri în Europa, o mare parte din frumusețea României rămâne nevizitată.
Ghidul turistic Costin Corboianu vorbește despre patru zone pe care le consideră profund nedreptățite: Ținutul Neamțului, Oltenia de sub munte, Țara Călatei din Cluj și Țara Silvaniei din Sălaj. Toată lumea vrea destinații „la modă”, dar prea puțini se uită spre Ținutul Neamțului. Acolo ai un amestec rar de spiritualitate și natură: mănăstiri vechi, Ceahlăul care domină orizontul, lacul Bicaz și sate în care încă mai auzi liniștea. Și, culmea, nu e nici pe jumătate atât de aglomerat pe cât ar merita. Despre Oltenia de sub munte, ghidul o numește „România profundă, încă autentică”. E o zonă cu conace boierești, biserici de lemn, peșteri, drumuri care șerpuiesc pe lângă munți și o bucătărie incredibilă. E perfectă pentru cei care vor trasee ușoare, povești locale și contact real cu oamenii locului, nu doar cu recepția hotelului. Când aduce vorba de Țara Călatei, Corboianu vorbește despre diversitate. E un colaj de sate românești și maghiare, biserici de piatră, porți tradiționale și peisaje line. Nu e o destinație „stridentă”, ci una pentru turistul curios, care nu caută doar poze pentru Instagram, ci atmosferă, detalii, identitate.
În Țara Silvaniei, regăsim „Ardealul de poveste, fără aglomerație”. Acolo ai dealuri domoale, livezi, cetăți uitate și sate în care timpul pare că a încetinit. E ideală pentru slow travel, pentru familii și pentru cei care au obosit de destinațiile „vedetă”.
Țara Călatei — cunoscută și sub numele maghiar Kalotaszeg — e o regiune etnografică situată în vestul județului Cluj și sud-vestul județului Sălaj, între Cluj-Napoca și Huedin. Este cunoscută pentru păstrarea vie a tradițiilor populare: costume populare autentice, broderie, sculptură în lemn — meșteșuguri tradiționale care încă se practică. Din punct de vedere demografic şi etnic, zona are o populaţie mixtă, cu prezență semnificativă a comunității maghiare. Regiunea oferă și peisaje frumoase, natură — un mix de tradiție, rusticitate și natură, ceea ce o face atractivă pentru cei care caută turism rural, autentic.
Am întrebat recent specialistul în portul țării Călatei Tekla Totszegi, director adjunct la muzeul etnografic din Cluj, ce diferențiază portul din Țara Călatei de alte porturi. Iată ce răspunde:
„Prima descriere a portului din Țara Călatei datează din anul 1854, când în publicația ”Magyaroszág és Erdély képekben” a apărut prima sa descriere, făcută de istoricul clujean Kőváry László. Portul femeiesc de Călata utiliza și pe vremea aceea, alături de pânza de casă, și materiale de prăvălie, industriale, prelucrate însă și ele ulterior în gospodărie, fiind personalizate. Erau și sunt piese de îmbrăcăminte realizate cu multă migală și foarte bogat ornamentate. Pe această temă s-au scris, de fapt, teze de doctorat și s-ar putea vorbi mult. Elementul definitoriu al portului femeiesc e musuiul, o fustă deschisă în față, căptușită cu postav de diferite culori, prin care se semnaliza vârsta în funcție de cromatică. Această caracteristică s-a păstrat și în zilele noastre în comunitățile unde se mai confecționează piese de port, cum ar fi satele de pe valea Nadășului, unde costumul de Călata este viu și în zilele noastre, confecționându-se încă piese de port chiar și pentru tinerele fete, unde s-a dezvoltat o variantă recentă cu decor extrem de bogat.
Portul feminin de Călata se remarcă prin bogăția ornamentală, cromatica extrem de fină, asortarea culorilor în cadrul artefactului, bogăția și diversitatea tehnicilor de broderie și a motivisticii.
Culorile pieselor de port depind de vârstă, pentru tinerele fete predomină roșul. Cămașa albă are, de exemplu, o broderie de această culoare, dar pentru diferitele ocazii se preferă, în schimb, broderia albastră sau neagră. Nevestele tinere purtau culori asemănătoare celor utilizate în cazul fetelor, existând însă piese pe care nu le purtau, fiind caracteristice doar acestora din urmă, cum ar fi parta, un fel de coroană de mărgele purtată doar de fetele mari. Nevastele poartă în schimb, în mod obligatoriu, batic.
Și modul de îmbrăcare a pieselor include anumite semnificații, diferitele accesorii fiind purtate într-un anumit fel de către fete și într-un alt fel de către neveste.”
Țara Călatei, Kalotaszeg, se întinde între Ciucea, munții Gilăului, masivul Vlădeasa și muntele Meseșului.
Citește și:
