Studiu la Cluj: creierul nostru ne poate păcăli; credem că știm de ce luăm anumite decizii, dar de fapt nu știm. ”Avem dovezi că experiența noastră conștientă poate reprezenta greșit nu numai lumea exterioară, ci și propriile noastre reprezentări învățate inconștient”
ActualitateEducaţie by Actual de Cluj - mart. 12, 2026 0 102
Cercetători de la o universitate din Cluj au descoperit că mintea umană își construiește uneori explicații false pentru lucruri pe care le-a învățat fără să știe.
Dacă ai observat vreodată că știi să faci ceva, dar nu poți explica exact cum ai învățat sau că ești convins că înțelegi de ce ai luat o decizie, deși motivul real e mai greu de prins, un studiu publicat recent în una dintre cele mai prestigioase reviste științifice din lume, PNAS, aruncă o lumină nouă tocmai asupra acestui fenomen.
Dr. Răzvan Jurchiș și doctorandul Andrei Preda, de la Laboratorul de Psihologie Cognitivă al universității ”Babeș-Bolyai”, au studiat ce se întâmplă atunci când creierul nostru învață lucruri fără să ne dăm seama — un proces numit învățare statistică implicită. Practic, mintea detectează constant tipare și regularități în lumea din jur, fără niciun efort conștient din partea noastră. Așa învățăm gramatica limbii materne, de exemplu, sau cum să mergem pe bicicletă. Descoperirea surprinzătoare a studiului e că ceea ce credem că am înțeles nu coincide mereu cu ceea ce am învățat cu adevărat. Când în informațiile procesate apar repetiții — chiar și unele irelevante pentru ce s-a învățat de fapt — participanții la studiu credeau că sunt mult mai conștienți de regulile pe care le-au asimilat decât erau în realitate. Pe scurt creierul inventează o explicație simplă și convingătoare pentru un proces complex pe care l-a derulat în umbră. „Mintea poate construi post hoc o explicație conștientă simplificată pentru un proces de învățare mai complex, care a avut loc în afara conștiinței”, explică autorii.
Această „iluzie a conștientizării” are consecințe practice serioase: înseamnă că oamenii pot crede că știu de ce au luat o anumită decizie, când de fapt motivul real le scapă complet. Descoperirea are implicații importante pentru psihologia conștiinței, pentru studiul învățării inconștiente și pentru înțelegerea modului în care oamenii își explică propriile decizii,” în condițiile în care rezultatele sugerează că experiența conștientă nu oferă întotdeauna un acces direct și fidel la procesele mentale care ne ghidează comportamentul, ci poate reflecta o reconstrucție ulterioară, influențată de elementele cele mai evidente sau mai ușor de reprezentat” după cum arată autorii. Această „iluzie a conștientizării” sugerează că oamenii pot interpreta greșit sursele propriilor cunoștințe sau ale deciziilor pe care le iau.
Autorii: ”mintea noastră pare capabilă să învețe inconștient tiparele urmate de stimulii din mediul nostru (de exemplu, regulile gramaticale din limba noastră maternă). În același timp, mintea noastră generează și reprezentări conștiente ale unor astfel de regularități. În prezentul studiu, constatăm că, uneori, aceste reprezentări conștiente nu oferă de fapt acces precis la ceea ce am învățat. În aceste cazuri, ceea ce accesăm conștient este o încercare de a construi o construcție post-hoc, simplificată, a reprezentărilor mai complexe pe care le-am dobândit inconștient”.
(…) Neavând acces la adevărata bază a deciziilor lor, participanții și-au atribuit răspunsurile celei mai importante caracteristici disponibile: repetițiile. Astfel, găsim dovezi că experiența noastră conștientă poate reprezenta greșit nu numai lumea exterioară, ci și propriile noastre reprezentări învățate inconștient”.
