Sâmedru, sărbătoarea care încheia anul pastoral în satele din Transilvania, în 26 octombrie / Cum erau plătiți ciobanii și tocmiți pentru anul următor
Actualitate by Actual de Cluj - oct. 26, 2026 0 15
Sâmedru, sărbătorit în 26 octombrie în calendarul popular, marca în satele din Transilvania încheierea anului pastoral, plata ciobanilor pentru munca din timpul verii și pregătirea gospodăriilor pentru iarnă. Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj readuce azi în atenție semnificația acestei zile, considerată și începutul sărbătorilor ”sfinților bătrâni” ai sezonului rece.
Potrivit informațiilor publicate azi de Centrul Tradiții Clujene, anul pastoral începea la Sângiorz, în 23 aprilie, și se încheia la Sâmedru, în 26 octombrie. În lunile de vară, oile erau duse la pășunat în munți, iar în gospodării se preparau produsele lactate. După această dată începea perioada „iernatului”, când animalele reveneau în gospodăriile din vatra satului.
Sărbătoarea avea și o semnificație economică importantă pentru comunitățile rurale. La încheierea sezonului pastoral, ciobanii erau ”sloboziți”, iar proprietarii turmelor le plăteau munca depusă în timpul verii. Remunerația era oferită în produse, precum haine, cereale și brânză, iar uneori și în bani. Tot în această perioadă erau negociate înțelegerile pentru anul următor, fiind angajați ciobanii și bacii care urmau să se ocupe de turme. Informațiile sunt consemnate de etnologul Maria Bocșe în volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – Sărbători, credințe, rituri, mituri”, publicat în 2007 cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.
În satele transilvănene, Sâmedru era și prilej de târguri, considerate printre cele mai importante evenimente ale toamnei. Acestea aveau un rol comercial și social, reunind oameni din mai multe localități. La târguri veneau și ceterași, care își demonstrau măiestria muzicală în fața comunităților. Prestigiul câștigat le putea aduce angajamente la nunțile ce urmau să aibă loc. În tradiția populară, vremea din ziua de Sâmedru era interpretată ca un indiciu despre iarna care urma. Potrivit credințelor consemnate de Maria Bocșe, o zi senină anunța o iarnă blândă, în timp ce cerul înnorat și ploaia erau asociate cu o iarnă grea. Acestea erau credințe populare, nu prognoze meteorologice. În alte regiuni ale țării este cunoscut și obiceiul „Focului lui Sâmedru” (foto, sursa folclor-romanesc.ro), practicat în ajunul sărbătorii. Focurile aprinse în comunitățile rurale aveau semnificații ritualice legate de înnoirea timpului, protecția gospodăriei și fertilitate.
În calendarul popular, Sâmedru deschide seria sărbătorilor numite „ale sfinților bătrâni”, alături de Sântandrei, Sânicoară și Crăciunul.
