Rețea de carburanți obligată de instanță la Cluj să accesibilizeze o stație pentru persoane cu handicap, 7 reclamanți dau în judecată 11 benzinării
Actualitate by Actual de Cluj - iul. 30, 2025 0 137
O rețea de benzinării a fost dată în judecată la Gherla de șapte persoane plus o asociație care le reprezintă, și care au reproșat că stația din Gherla nu e adaptată nevoilor persoanelor cu dizabilități; au cerut și daune morale, acceptate parțial de instanță. Alte 11 benzinării au fost date în judecată în același mod.
Sentința în caz a venit săptămâna trecută, când Judecătoria Gherla, sesizată într-un dosar care vizează presupusa discriminare a persoanelor cu dizabilități locomotorii în cadrul unei stații de carburant, a dat verdictul. Reclamanții – o asociație și șapte persoane cu dizabilități – au solicitat instanței obligarea rețelei de benzinării la adaptarea completă a stației pentru a asigura acces egal utilizatorilor de scaun rulant, în conformitate cu legislația în vigoare privind drepturile persoanelor cu handicap.
Potrivit asociației, stația nu oferă locuri de parcare semnalizate și accesibile, grupuri sanitare adaptate, rampe de acces conforme sau mobilier corespunzător în magazinul din incintă. Se reclamă lipsa unei rampe adecvate, absența unei platforme de manevră în fața intrării, trotuare blocate de echipamente comerciale și rafturi amplasate astfel încât îngreunează sau chiar împiedică accesul utilizatorilor de scaun rulant. De asemenea, casa de marcat ar avea o înălțime care depășește limita legală, discriminând indirect accesul acestor persoane la serviciile comerciale.
Asociația susține că neadaptarea stației încalcă legislația și solicită plata a câte 20.000 de lei cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre cei șapte petenți, motivând că aceștia s-au simțit excluși, umiliți și privați de accesul la servicii de bază.
De cealaltă parte, OMV Petrom Marketing SRL neagă existența unui tratament discriminatoriu și arată că stația a fost construită cu respectarea reglementărilor în vigoare la momentul edificării. În opinia companiei, solicitările reclamantei ar presupune modificări incompatibile cu normele privind siguranța stațiilor de distribuție carburanți, cum ar fi cele legate de incendii sau circulația autovehiculelor. Totodată, a indicat soluții tehnice rezonabile care ar putea fi implementate, însă fără a accepta implicit pretențiile reclamantei. În plus pârâta a acreditat o încercare de îmbogățire fără justă cauză din partea petenților, având în vedere că aceiași petenți, solicită suma de 20.000 lei, fiecare, din partea fiecărei stații nominalizate, respectiv 11 stații, ceea ce ar conduce la suma de 220.000 lei per petent cu titlu de pretins prejudiciu moral încercat, fără a se arăta în concret când și cum fiecare petent în parte ar fi fost supus unor pretins tratament diferențiat, de cel puțin 11 ori, la fiecare dintre stațiile menționate.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, intervenient în cauză, a susținut printr-un punct de vedere scris că lipsa de accesibilitate poate constitui o formă de discriminare indirectă, în măsura în care persoanele aflate în situații diferite nu beneficiază de tratament diferențiat adaptat nevoilor specifice.
În fapt, în perioada august-septembrie 2023, cei șapte reclamanți au formulat cereri individuale către o asociație care urmărește protejarea drepturilor și libertăților persoanelor cu deficiențe neuromotorii, prin care solicitau ca aceasta să formuleze o acțiune în numele petenților pentru rezolvarea situației de discriminare adusă la cunoștința reclamantei, sub forma solicitărilor, care, ulterior, au fost cuprinse în cererea de chemare în judecată. Intervenienții forțați sunt persoane cu dizabilități motorii, utilizatori de scaun rulant, toți fiind încadrați în grad de handicap grav, permanent și nerevizuibil.
Protecția persoanelor cu handicap a fost asumată de statul român și prin dispozițiile constituționale, astfel, la art. 50 din Constituția României se prevede că: „Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.”
Din probele administrate în cauză rezultă că punctul de lucru al rețelei de alimentare cu carburanți nu este adaptat la nevoile persoanelor cu handicap, accesul persoanelor dependente de scaunul rulant la spațiile și serviciile destinate publicului fiind restricționat.
Instanţa reţine, din fotografii și o cercetare la fața locului că există două locuri de parcare semnalizate prin semn internațional, pentru parcarea gratuită a mijloacelor de transport pentru persoane cu handicap, amenajate pe parcursul prezentei cauze, potrivit susținerilor pârâtei. Cu toate acestea, nu există un grup sanitar adaptat la nevoile specifice utilizatorilor de scaun rulant, accesul în clădire nu este prevăzut cu o rampă de acces care să preia diferența de nivel între nivelul acestei platforme şi nivelul spațiului exterior. Produsele și serviciile tip delivery-box din exteriorul clădirii nu sunt accesibile utilizatorilor de scaun rulant, fiind amplasate pe o platformă situată la un nivel mai înalt față de spațiul accesibil persoanelor cu aceste nevoie speciale. Amplasarea mobilierului din interiorul clădirii, respectiv a rafturilor, a vitrinelor și a tejghelei la care se face plata, nu permit, prin distanța dintre piesele de mobilier și înălțimea acestora, accesul și spațiul de manevră necesare utilizatorilor de scaun rulant.
În schimb, persoanele care nu sunt utilizatori de scaun rulant au acces la toate produsele și serviciile oferite de rețea; în consecință, a reținut instanța, accesul utilizatorilor de scaun rulant e restricționat și constituie o discriminare pe bază de handicap.
Rețeaua de carburanți s-a apărat în proces motivând că stațiile de distribuţie carburanţi nu reprezintă clădiri de utilitate publică, ținând cont și de suprafața redusă a acestora și că activitatea prestată. ”Într-adevăr, din lecturarea textului Legii nr. 448/2006, rezultă că aceasta se aplică, pe de o parte, autorităților publice, instituțiilor publice sau private, persoanelor juridice de drept public şi privat, precum și, pe de altă parte, persoanele juridice, publice ori private, care se află în colaborare sau în parteneriat cu cele din prima categorie. Prin urmare, în speță, nu s-a dovedit că pârâta s-ar încadra, prin activitățile desfășurate la stația (…) în categoriile de entități cărora li se aplică Legea nr. 448/2006”, a arătat instanța în motivarea deciziei.
Totuși, normativul privind adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, având indicativ NP 051-2012, aprobat prin Ordinul nr. 189/2013, este aplicabil pârâtei. În aceste condiții, instanța reține că pârâta are obligația ca, la construcția și spațiul aferent stației de carburant, să procedeze la o adaptare rezonabilă în acord cu respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.
Instanța a obligat rețeaua de carburanți să facă o serie de modificăr la clădire pentru a asigura accesul persoanelor cu handicap la serviciile sale și la produsele pe care le vinde.
Cei șapte reclamanți au cerut și despăgubiri de 20.000 de lei fiecare cu titlu de daune morale pentru situația discriminatorie constatată în stația de carburant față de utilizatorii de scaun rulant , cerere admisă parțial. ”Prejudiciul cauzat intervenienților forțați prin fapta ilicită a pârâtei este un prejudiciu nepatrimonial, concretizat în sentimentul de umilință, de izolare şi de excludere”, a arătat instanța.”În prezenta cauză, din probele administrate, instanţa reţine că, într-adevăr, discriminarea s-a produs pe o lungă perioadă de timp, de la autorizația de construire din anul 2010 până în prezent nu s-a dovedit că ar fi fost respectate drepturile persoanelor cu dizabilități, utilizatori de scaun rulant. În aceeași măsură, instanța reține, contrar pârâtei, că prejudiciul moral ce decurge din fapta de discriminare în cauză nu este dependent de permisul de conducere al intervenienților, deși pentru majoritatea dintre aceste persoane s-a depus copia permisului de conducere la dosar. După cum persoanele fără dizabilități, care nu au calitatea de conducători auto, pot beneficia de produsele și serviciile stației (…) la fel și utilizatorii de scaun rulant trebuie să poată beneficia de aceleași produse și servicii independent de calitatea lor de conducător auto”.
Instanța admite că simpla cunoaștere a lipsei posibilității materiale și efective de a accesa serviciile și produsele stației Petrom a creat intervenienților forțați sentimentul de umilinţă, de izolare şi de excludere. Cu toate acestea, nu poate fi omis faptul că, din înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, rezultă că nici una dintre aceste șapte persoane nu are domiciliul, locul de muncă sau centrul de interes al activităților sale în Gherla. În plus, frecvența cu care solicitanții de daune morale din prezenta cauză călătoresc în legătură cu acest municipiu nu a fost menționată pentru a se putea determina interesul solicitanților de a vizita sau traversa localitatea. ”În aceste condiții, se poate aprecia în mod rezonabil că nevoia efectivă a intervenienților forțați de a accesa produsele și serviciile stației (….) a fost sporadică”.
Raportat la aceste elemente, instanța apreciază un cuantum al despăgubirilor în sumă de câte 5000 lei pentru fiecare solicitant ca fiind necesară, proporțională și suficientă, pentru repararea prejudiciului de ordin moral suferit de intervenienții forțați prin fapta discriminatorie a pârâtei.
Reclamanții au cerut și retragerea sau suspendarea autorizației de funcționare a stației de carburanți, dar instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Să mai spunem că ambele părți au avut cheltuieli substanțiale de judecată și fiecare a cerut celeilalte să le achite. Instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența sumei de 6679,44 lei și, în final, va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7720,56 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Decizia a fost luată în 25 iulie de Judecătoria Gherla și e atacabilă cu apel în zece zile de la comunicare.
