Închide

Război în Ucraina. Psihologul Daniel David: Românii să-și continue viața cât mai normal. Este cea mai mare lovitură care se poate da urii și războiului

Actualitate by Actual de Cluj - feb. 25, 2022 0 200

​Generațiile mai tinere au „o anumită naivitate asupra pericolului reprezentat de un război”. Nu au văzut război, iar, atunci când au văzut, „a fost la mare distanță de noi și nu prea le-a afectat viața”, afirmă, într-un interviu acordat HotNews.ro, psihologul Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Cel mai important sfat al psihologului pentru această perioadă: oamenii ar trebui să își continue viața cât mai normal – „este cea mai mare lovitură care se poate da urii/războiului – dar rațional față de pericol și evoluția acestuia”.

Daniel David este profesor „Aaron T. Beck” de psihologie clinică și psihoterapie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În prezent, predă și la Icahn School of Medicine at Mount Sinai și este director de cercetare al Institutului Albert Ellis, ambele aflate în New York.

Avem un conflict militar în toată regula chiar lângă granița României. Chiar dacă s-a vorbit foarte mult despre acest lucru în ultimele săptămâni, cum se face trecerea de la un eveniment nedorit care era însă așteptat la acest moment, în care suntem puși în fața faptului împlinit?

Daniel David:

Există clar un pericol, regional și global, cu care ne confruntăm acum. La un pericol trebuie întâi să ne reglăm răspunsul psihologic, astfel încât să nu generăm comportamente și emoții disfuncționale, care ne reduc abilitățile rezolutive și care ne afectează calitatea vieții, ci să generăm comportamente și emoții funcționale, care ne ajută să confruntăm adecvat pericolul.

Practic, este pentru prima dată când generația noastră vede un conflict militar de o asemenea amploare la granița României. Până mai ieri, grijile noastre erau cu totul altele și, privind acum în urmă la ziua de ieri, pot să pară foarte mărunte comparativ cu situația actuală. Cum gestionăm această situație?

Da, generațiile mai tinere au o anumită naivitate asupra pericolului reprezentat de un război. Nu au văzut război și/sau când au văzut, a fost la mare distanță de noi, acesta nu prea le-a afectat viața.
Acum războiul este mai aproape și este timpul să ne raportăm rațional la situație, atât ca mesaj public, cât și ca gestionare personală. Prin rațional la nivel public înțeleg conștientizarea valorilor și drepturilor omului și exprimarea acestei conștientizări în ceea ce spunem și facem; nu este aici locul problematizării acestor drepturi! Câți știu care sunt drepturile omului stabilite internațional? Nu-i bine că unii nu le știu, dar hai să le cunoaștem de acum încolo și să ne comportam ca atare.
Apoi, trebuie ca noile generații să aibă în discursul public și atitudinea împotriva războiului și pro-democrație și drepturile omului, alături de celelalte pericole globale, cum este spre exemplu schimbarea climatică; așa cum a fost cândva profilul generației tinere!
Prin rațional la nivel individual înțeleg: (1) o evaluare nuanțată a pericolului – „rău”, poate „extrem de rău”, dar nu „catastrofal” (adică cel mai mare rău posibil) –; (2) o toleranță crescută la frustrare – nu este ceea ce dorim, dar, recunoscând răul, să căutăm soluții și să nu-l lăsăm să ne marcheze viața mai mult decât ar face-o în sine, prin adăugarea unei amplificări psihologice; (3) evaluări nuanțate, nu globale (fără generalizări excesive) și (4) o gândire flexibilă (nu rigid absolutistă).
Un stil de gândire rațional ne va ajuta să avem emoții sănătoase (ex. îngrijorare, nu panică, tristețe, nu stări depresive, nemulțumire, nu agresivitate), care vor susține apoi comportamente adaptative și o calitate cât mai bună a vieții. Emoțiile de panică/stări depresive/furie duc la comportamente care complică/amplifică pericolul, în timp ce emoții ca îngrijorare/tristețe/nemulțumire susțin comportamente care duc la cele mai bune strategii rezolutive în relație cu pericolul. Emoțiile pozitive sau detașarea emoțională în astfel de situații nu au funcție rezolutivă și/sau devin bizarerii psihologice.
În ultimele ore am văzut la tv și în mediul online imagini din zonele bombardate în Ucraina – inclusiv un bloc de locuințe bombardat – dar și cozi de sute de mașini care părăsesc Kievul, cozi de sute de cetățeni ucraineni la punctele de frontieră cu România care trec în țara noastră pentru a fugi din calea războiului. Ne afectează aceste imagini?
Ar trebui să ne afecteze! Dar nu în sensul de „catastrofare”, ci de evaluare nuanțată și responsabilă a pericolului/răului, fără să rămânem în naivitate și nepăsare!

Foto: danieldavidubb.wordpress.com

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare