Închide

Prima medalie olimpică din actualul teritoriu al României a fost adjudecată de un clujean, în urmă cu mai bine de un secol

Sport by Actual de Cluj - iun. 17, 2021 0 339

foto wikipedia.org

Prima medalie olimpică din actualul teritoriu al României a fost adjudecată de un clujean, în urmă cu mai bine de un secol, la a patra ediție a Jocurilor Olimpice de vară moderne de la Londra – sub drapelul Ungariei, căci la acea vreme Transilvania era parte a imperiului austro-ungar.
Este vorba de atletul Ștefan Șomodi din Cluj, medaliat cu argint la săritura în înălțime. Acesta a concurat sub drapelul Ungariei, deoarece Transilvania era atunci parte a imperiului austro-ungar. De altfel la această ediție a Jocurilor Olimpice România nua avut reprezentanți.


La ediția din 1908 a Olimpiadei au concurat peste două mii de sportivi, mai exact 2.008, la 22 de sporturi. Au participat 22 de țări.

Să mai spunem că, după Somodi, următorul atlet clujean medaliat a fost floretista Olga Orban, abia în 1956 la Melbourne. În același an echipa feminină de gimnastică a României și-a adjudecat medaliile de bronz, din echipă făceau parte și trei sportive din Cluj, Sonia Iovan, Geta Hurmuzache-Dumitrescu și Ileana Săcălici-Petroșanu. La Ciudad de Mexico, în 1970, atleta Silai Ileana s-a clasat a doua la cursa de 800 de metri, ratând cu puțin titlul olimpic. Zece ani mai târziu, la Moscova, echipa națională de volei câștigă bronzul, cu un clujean în echipă, Sorin Macavei.

În fotografia principală, Ştefan Somodi concurând la o competiţie atletică din Cluj. Foto wikipedia.org

Într-o notă a Bibliotecii Județene din Cluj găsim următoarele referințe:

Somodi István a fost cel mai renumit sportiv al Clujului de la începutul secolului XX. A studiat la Colegiul Reformat, începând aici participarea la competiții sportive. În 1903, studentul Somodi a devenit membru al KEAK (Clubul Atletic Universitar Clujean), obținând rezultate remarcabile la săritura în înălțime și săritura în lungime. În 1904 s-a legitimat la BEAC (Clubul Atletic Universitar din Budapesta) unde se desfășurau antrenamente de nivel înalt. Rezultate frumoase a obținut în 1906, la Atena, la Jocurile Olimpice Intercalate, după care a avut loc întoarcerea sa la Cluj. Aici a participat la concursuri ca atlet al KEAK. În această perioadă Somodi s-a concentrat pe săritura în înălțime perfecționându-și un stil care a precedat actuala tehnică flop.

În anul 1908, înaintea Jocurilor Olimpice de la Londra, sportivul clujean a doborât recordul național, când a sărit 184 cm. Astfel a fost inclus în lotul pentru Jocurile Olimpice. Deși nu era considerat printre favoriți, la Londra a trecut fără probleme de calificări ajungând în finală și clasându-se pe locul II. El s-a luptat cu americanul Porter pe tot parcursul competiției, fiind susținut de public. După ce a trecut ștacheta ridicată la 188 cm, a făcut o săritură frumoasă și la 191 cm, dar a doborât bara atingând-o ușor cu mâna, ratând astfel medalia de aur.

Succesul lui Somodi a fost sărbătorit de întreg Clujul. Viceprimarul l-a luat cu mașina de la gară și l-a dus în centru, unde clujenii l-au sărbătorit cu o masă festivă. Omagiat de presa vremii, consiliul local al orașului a decis în cinstea succesului său londonez, construirea unui stadion de nivel european, care a fost dat în folosință în anul 1911.

Totuși Somodi a renunțat treptat la cariera sportivă, susținând un doctorat în drept și fiind acceptat imediat în Baroul Cluj. După primul război mondial s-a decis să se ocupe de reorganizarea sportului clujean și a fost considerat primul antrenor de atletism al României. A fost ales președinte al Clubului Atletic Universitar, iar în 1934 a primit de la Regele Carol al II-lea distincția oferită celei mai bune asociații sportive din România.

După al doilea război mondial a fost exclus din viața publică, i s-a retras pensia, dreptul de a mai pregăti sportivi, de a lucra ca avocat și chiar de a se apropia de stadionul construit în cinstea triumfului său. A trăit în condiții grele care l-au obligat chiar să-și vândă medalia olimpică pentru a supraviețui și s-a stins din viață la Cluj, în 1963, într-un total anonimat.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare