Peisagista Ana Horhat, despre proiectul Parcului Est: „Chiar ar fi o schimbare. Ar fi un parc total diferit al Clujului, care ar aduce o ambianță total diferită față de tot ceea ce avem”

ActualitateTop News by Kristina Reştea - ian. 04, 2026 1 1637

Amenajările făcute recent în spațiile publice din Cluj, ca rezultat al unor concursuri de arhitectură, se numără printre exemplele pozitive de spații publice din Cluj, conform peisagistei Ana Horhat, citată de Economedia. În ceea ce privește viitorul, la Cluj se pregătește un parc care ar aduce o schimbare în ceea ce înseamnă peisajul verde, spune Horhat, cu referire la un proiect la care lucrează cu biroul său și partenerii alături de care a câștigat un concurs, Metapolis: Parcul Est.

Ana Horhat are studii la Roma și birou la Cluj și e membră în echipe care au câștigat concursuri de amenajări de spații publice sau în juriile unor astfel de competiții.

„În Cluj, aș zice despre tot ceea ce s-a făcut în ultimii ani – malurile Someșului, Parcul Feroviarilor. Cu toții le-am criticat, în diverse momente, dar, până la urmă, acestea funcționează și funcționează foarte bine și sunt exemple pozitive. În special Parcul Feroviarilor – îl văd în diverse momente din săptămână sau din an și trăiește foarte bine și chiar e iubit de comunitate. S-a creat o comunitate în jurul lui, oamenii încep să socializeze, să se cunoască între ei. Cred că acesta este un lucru total nou pentru Cluj. Asta în afară de Parcul Central, care era mai mult un loc de evenimente și de întâlniri, de ocazii speciale, cu ocazia festivalurilor sau a târgurilor, a evenimentelor. Dar în genul acesta de spații publice, cum ar fi malurile Someșului sau Parcul Feroviarilor, chiar se creează comunități și asta mi se pare foarte plăcut”, spune Horhat.

Aceasta menționează că, deși există proiecte implementate, ceea ce e un factor pozitiv, mai sunt aspecte la care e de lucru. Unele țin de administrare, altele de utilizarea acestora sau chiar de felul în care le percepe publicul.

„Avem încă mult de lucru la partea de vegetație, la partea de implementare a vegetației, din păcate, la alegerea speciilor, la materialul dendrofloricol – de unde vine, cum arată, cum este întreținut. Sunt mari probleme de întreținere. Dar aici sunt diverse aspecte care țin și de mentalitate, de percepere a spațiului public, de ceea ce își doresc oamenii sau de ceea ce se așteaptă. De exemplu, este povestea acestor pajiști urbane, care acum se  folosesc foarte mult în Occident și care au început să apară și la noi. S-au făcut diverse experimente și în București și acum și în Cluj, cu malurile Someșului, dar lumea le percepe diferit – unii le iubesc, le fotografiază, sunt foarte „instagramabile”. Pe unii îi sperie, pe unii îi stresează. Pentru că ele au flori, dar poate nu au flori tot timpul, poate câteodată au un aspect mai delăsător, poate atrag tot felul de vietăți, care unora le plac, altora nu. Deci, cumva, cred că mai este mult de lucru și pe latura aceasta de educare și de înțelegere a mediului, a tot ceea ce înseamnă verde”, subliniază peisagista.

Aceasta menționează că sunt extrem de multe probleme în ceea ce privește un aspect neglijat: întreținerea acestor spații.

„Eu mă gândesc la toate proiectele care vor urma pentru Cluj. Mă întreb cum vor fi întreținute, pentru că vor presupune intervenții. Suprafața de spațiu verde din Cluj crește încet, dar crește, deci probabil va trebui ca și primăria să îmbunătățească un pic și acest serviciu de întreținere a spațiilor verzi, să aibă profesioniști. Există acum o grămadă de tehnici moderne de întreținere atât la nivelul suprafețelor sau a plantelor perene, cât și a arborilor. Ar trebui mult mai mult personal calificat. La implementare, cei din administrație au început să-și dea seama că e nevoie (de profesioniști, n.red.), dar mie mi-e teamă de cum va fi în viitor, de cum se vor menține aceste spații”, spune Horhat.

Aceasta consideră că există foarte multe exemple pozitive și în alte părți.

„În Timișoara sunt multe spații, acolo și colegii peisagiști sunt extrem de implicați, pe malurile Begăi. Sunt multe exemple. În Sibiu s-au făcut câteva tentative apropo de malurile Cibinului, care au fost foarte criticate, pe bună dreptate, inițial, dar, tot așa, funcționează. Sunt spații, cum ar fi la Sibiu, spații care deja există, care nu sunt realizate recent, dar care sunt extrem de frumoase, cum ar fi Pădurea Arinilor. Avem foarte multe exemple valoroase. În București, iar, sunt spații publice, la scară mică sau macro, unele în curs de implementare. Dar mai este loc”, spune Horhat.

Parcul „junglă urbană”

În ceea ce privește viitorul, la Cluj se pregătește un parc care ar aduce o schimbare în ceea ce înseamnă peisajul verde, spune Horhat, cu referire la un proiect la care lucrează cu biroul său și partenerii alături de care a câștigat un concurs. Este vorba despre Parcul Est.

„Parcul Est chiar ar fi o schimbare. Ar fi un parc total diferit al Clujului, adică ar aduce o ambianță total diferită față de tot ceea ce avem în rest. Parcul Central are alura aceea de parc clasic, malurile Someșului au caracteristicile lor. După aceea, mai sunt aceste parcuri mai de cartier. Dar Parcul Est ar fi chiar un parc mare, dar cu acest caracter natural care îl va face total diferit și acolo chiar va fi o experiență și o modalitate de învățare a naturii”, spune Horhat.

Parcul Est (desenat acum câteva decenii pe zeci de hectare, dar într-o zonă în care între timp s-a construit) ar urma să fie unul dintre cele mai mari spații verzi amenajate din Cluj.

„Chiar sper să fie un laborator și să aibă acel rol educativ, pe care îl imaginăm noi și pentru generațiile viitoare. Adică chiar să experimentezi natura și să te simți imersat în jungla aceasta urbană. Până la urmă e o natură urbanizată, antropizată, dar totuși sălbatică și foarte fascinantă. Și sperăm din tot sufletul să putem să implementăm acest proiect și să salvăm cât se poate din aerul acesta pe care îl are, deci să-l facem funcțional, adică oamenii să poată să se plimbe, în siguranță, dar în același timp să-și păstreze izul sălbatic pe care îl are. Va fi mai mult o experiență decât parc, sperăm noi. Dar asta depinde de atât de mulți factori. Depinde foarte mult de constructori, de documente scrise, de caiete de sarcini scrise cum trebuie. Depinde de atât de multe aspecte nevăzute publicului”, a completat Horhat.

„Cele mai valoroase exemple sunt cele care au avut curajul să nu forțeze locul”

Un parc bun începe întotdeauna de la ceea ce există deja: tocmai de la peisaj, sintetizează peisagista.

„De aceea, unele dintre cele mai valoroase exemple sunt cele care au avut curajul să nu forțeze locul. Încercăm asta la Cluj, de exemplu, la Parcul Est unde dorim să valorificăm și să expandăm zona umedă. Și Pădurea Făget sau alte păduri de lângă Cluj sau alte orașe funcționează bine ca peisaj accesibil, ca păduri sociale. Aș mai preciza la Sibiu Parcul Sub Arini, un parc matur unde se simte foarte clar valoarea arborilor și importanța și necesitatea intervențiilor discrete. La Târgu Mureș, Platoul Cornești este un puternic spațiu public al orașului, tocmai pentru că rămâne, în esență, un peisaj de deal, cu pădure, panorame și o relație directă cu orașul. În aceeași logică, Malurile Begăi rămân, pentru mine, unul dintre cele mai convingătoare exemple de parc liniar din România. În ultimii ani au apărut parcuri noi, regenerări, spații publice, care, chiar dacă au întâmpinat dificultăți în proiectare, execuție sau în mentenanță, s au bazat pe principii corecte: lucrul cu natura existentă, redeschiderea orașelor către apă, reutilizarea terenurilor degradate, accesul liber la peisaj”, a sintetizat Horhat.