Paradoxul românesc se vede până la New York şi se dezbate la Cluj: avem cineaşti, nu avem cinematografe
ActualitateCulturăFestivalFilmUncategorized by Kristina Reştea - iun. 05, 2016 0 241
Locul care a dat teribilul „nou val” al cinematografiei româneşti, cu premii în festivaluri şi cronici pozitive în presa internaţională şi ţara în care „se stinge” marele ecran, cu tot mai puţine cinematografe – sunt două feţe ale aceleiaşi monezi. Ambele aspecte au fost remarcate de Richard Peña, profesor la Columbia University, fost director de programe la Film Society of Lincoln Center şi director al Festivalului de Film de la New York între 1988 şi 2012. Despre film şi filme româneşti Richard Peña a vorbit cu publicul la TIFF Lounge, sâmbătă. Acesta s-a aflat la Cluj pentru a juriza competiția Zilelor Filmului Românesc.
„Mare iubitor de film românesc”. Aşa începe descrierea propusă de organizatorii TIFF, atunci când au anunţat că profesorul de la Columbia University va susține un workshop pentru tineri profesioniști, regizori, critici de film și studenți la Cluj. Acesta a precizat la Cluj că întâlnirea cu filmul românesc datează de mai bine de 30 de ani şi se datorează unei întâlniri cu Dan Piţa şi vizionării filmului Concurs. „Cunoşteam cinema polonez, cinema din Cehia, România nu intrase pe radarul meu. Am fost impresionat de filmul lui Dan Piţa”, spune Peña, care atunci lucra la Art Institute of Chicago. „Moartea domnului Lăzărescu” al lui Cristi Puiu a semnalat apariţia noului val românesc, aminteşte Pena. „Am încercat să vedem care e legătura dintre acest nou val şi cinema-ul românesc de mai devreme. Am încercat să le aducem laolaltă”, spune fostul director de la Lincoln Center, colaborator al Institutului Cultural Român din New York. Au fost cinci filme româneşti ajunse în diverse secţiuni la festivalul de la Cannes din acest an, a amintit profesorul, vorbind despre direcţia în care se îndreaptă cinema-ul românesc. Dar avem o mare problemă, a subliniat tot el. Nu prea avem unde să vedem filme, pe marele ecran, în România, chiar acasă la membrii „noului val”. „Există o mare problemă, cu lipsa cinematografelor. Asta e o problemă devastatoare, pentru că publicul principal al unui film ar trebui să fie aici, unde a fost realizat. Cinema-ul românesc ar trebui să se poată vedea în România. Din câte am înţeles, mai sunt doar 36 de cinematografe”, a spus Peña, care a precizat că a văzut recent documentarul „Cinema, mon Amour”, care vorbeşte tocmai despre această criză a cinematografelor. TIFF a şi lansat, de altfel, acum doi ani o campanie pe acelaşi subiect: „Salvaţi marele ecran!”. „Românii vor film românesc”, crede Peña. Problema e că nu prea mai au unde să îl vadă.
La ideea că cinemaul românesc ar începe să intre în nişte limite cu stereotipuri, Peña răspunde că „noul val” se întăreşte. „Există o generaţie nouă care apare, mi se pare că noul val românesc devine mai puternic. Cineaştii români fac filme care provoacă, care îşi asumă riscuri. Filmele americane devin previzibile, avem Batman I, II, 9, 11… Cinema-ul românesc împinge limitele, iar asta e admirabil pentru tânăra generaţie”, a spus Pena. Acesta a vorbit şi despre noul film al lui Cristi Puiu, Sieranevada, care a putut fi văzut la TIFF. „E o capodoperă”, crede profesorul.
Şi nu numai profesorul din New York a vorbit despre criza cinematografelor din România. Problema a fost semnalată chiar de pe scena galei de premiere TIFF.15, de către Iain Smith, Iain Smith, producătorul unor filme ca Şapte ani în Tibet sau Cold Mountain. Acesta a primit sâmbătă seară premiul pentru contribuţia adusă cinematografiei mondiale. “Munca unui producător e rar înţeleasă, darmite premiată. Acest premiu e o mare onoare. E o mare onoare să fiu înapoi în Cluj la acest festival, care după 15 ani devine tot mai important, ca voce. E un privilegiu să fiu în România, unde am filmat Cold Mountain, care a fost una dintre cele mai fericite experienţe în producţia unui film, pentru mine. Ştiu că România, ca alte ţări, suferă de lipsă de bani, de cinematografe, dar aveţi talent enorm şi creativitate“, a spus Smith.
Cine e Richard Pena
Richard Peña a fost director de programe la Film Society of Lincoln Center şi director al Festivalului de Film de la New York între 1988 şi 2012. La Film Society, a organizat retrospective ale marilor nume ale cinema-ului, precum şi evenimente dedicate cinema-ului african, israelian, cubanez, polonez, maghiar, chinez şi arab, printre multe altele. Împreună cu UniFrance, a creat în 1995 evenimentul Rendez-Vous with French Cinema, cel mai important demers de promovare a cinema-ului francez în America. Susţine numeroase prelegeri de film şi este profesor de Studii cinematografice la Universitatea Columbia, unde s-a specializat în teoria filmului şi în cinema-ul internațional.
