O plimbare prin piețele Clujului de acum 100 de ani. ”Piaţa Clujului nu stă mult înapoia pieţei Bibescu-Vodă din Bucureşti”
Actualitate by Actual de Cluj - iul. 31, 2025 0 208
Clujul avea în urmă cu o sută de ani un târg al ciuberelor, unul al puilor, precum și o piață dedicată cherestelei.
Aflăm detalii dintr-un reportaj publicat în revista Gazeta Ilustrată din 1935, care arăta că cea mai mare dintre toate pieţele de legume din Cluj era în urmă cu o sută de ani piața Mihai Viteazul, care se întindea de la bulevardul Regele Ferdinand până departe între ambele braţe ale Someşului, ”cuprinzând şi grădina din dosul fostului Muzeu Etnografic”, adică parcul central al orașului, căci la acea vreme actualul pavilion Casino găzduia sediul Muzeului Etnografic.
”În fotografia noastră se vede abia o mică parte din această piaţă. Aici se desfac nu numai produsele horticole din suburbiile Clujului (Hoştat şi Mânâştur), ci şi transporturile cu căruţele şi camioanele din judeţele Someş, Turda şi Cluj, ba chiar şi din regiunile Oradea-Mare, Arad şi Satu-Mare. În ce priveşte cantităţile şi calităţile de fructe şi legume ce se aduc aici spre desfacere, se poate observa că piaţa Clujului nu stă mult înapoia pieţei Bibescu-Vodă din
Bucureşti. De altfel mai sunt în Cluj şi alte pieţe de legume, prin alte puncte ale oraşului, aşa de ex. în Strada Regina Maria, la capătul de jos al străzii Andrei Mureşan, etc”.
Câteva dintre piețele Clujului de acum 100 de ani:
Lăptăria şi brânzeturile (In Piaţa Mihai Viteazul)
Lăptărie şi brânzături se gasesc în toate pieţele, dar cele mai mari cantități se ţin în Piaţa Mihai Viteazul, în şetrile aliniate pe două rânduri dealatul grupei de 12 rânduri de gherete cu diverse mărfuri: măcelărie, diverse articole ali- mentare, manufactură, industrie casnică, încălţăminte, îm- brăcăminte, etc.
Măicuţa vizibilă în satra din fotografie surprinsă de redactorul nostru pe când atipise între caşcaval, brânză şi smântână, s’a deşteptat tocmai în momentul, când s’a declan- şat obturatorul aparatului fotografic. Altcum am fi avut de sigur o imagine concretă a greutăţilor vieţei comerciale şi a crizei mondiale.
Târgurile de legume (In Piata Mihai Viteazul etc.).
Cea mai mare dintre toate piețele de legume din Cluj este Piaţa Mihai Viteazul, care se întinde dela B-dul Regele Ferdinand până departe între ambele braţe ale Someşului, cuprinzând şi grădina din dosul fostului Muzeu Etnografic.
(…)
Aici se desfac nu numai produsele horticole din suburbiile Clujului (Hoştat şi Mânăştur), ci şi transporturile cu căruţele şi camioanele din judeţele Someş, Turda şi Cluj, ba chiar şi din regiunile Oradea-Mare, Arad şi Satu-Mare.
In ce priveşte cantităţile şi calităţile de fructe şi le- gume ce se aduc aici spre desfacere, se poate observa, că piaţa Clujului nu stă mult înapoia pieţei Bibescu-Vodă din Bucureşti,
De altfel mai sunt în Cluj şi alte pieţe de legume, prin alte puncte ale oraşului, aşa de ex. în Strada Regina Maria, la capătul de jos al străzii Andrei Mureşan, etc.
Târgul fânului şi al furajelor (La obor)
Pe ţărmul drept al Someşului, alăturea de piaţa lem- nelor, pe o întindere vastă de peste zece hectare se află piaţa fânului şi a furajelor, de asemenea o piaţă românească, pre- cum este şi aceea a vitelor, care-şi ţine târgul Miercurea.
In privinţa comertului cu fân, paie şi furaje avem noroc cu armata noastră din garnizoana Cluj, care de 15 ani de zile face o operă de reconstrucție economică nu numai pentru ţărănimea din judeţul Cluj şi oraşul Cluj, ci şi pentru gospodărimea din alte trei judeţe, care-şi mână vitele şi furajele pe această piaţă.
Deşi piaţă Clujului ar fi capabilă de un intens export de vite, totuşi chestiunea nu se poate apropia de realizare atât timp, cât mai tine regimul trocului internațional, nu- mit regim de compensațiune.
Târgul ciubarelor (In piața abatorului)
Unul dintre debuşeurile principale ale micilor indus- triaşi ciubărari este Clujul.
Dacă vom ajunge să vedem vreodată organizarea ratio- nală a acestei ramuri a comerţului şi industriei naţionale pentru export, atunci de sigur, că cinstea aceasta va trebui să revină Clujului.
De altfel cu marfa lor încărcată pe spinarea căluşeilor de munte, Moții sunt presăraţi pe tot cuprinsul României şi ar merita pe deplin să li se zică: Sarea pământului.
Târgul de lemne şi cherestea (In piaţa lemnelor)
Pe ţărmul stâng al Someşului, pe lângă linia ferată, pe o întindere de vreo zece hectare, este aşezată piaţa iem- nelor, debuşeul de cherestea al Munţilor Apuseni.
Cu regularitate periodică imperturbabilă coboară Joia şi Lunea miile de căruțe ale Moţilor dela munte, încărcate cu scânduri, bârne, leturi, şindrile şi lemne de foc, fără ca perspicacitates. geniului comercial şi industrial dela arma tirii să fi observat măcar odată în 15 ani dela unire tragedia 1 ‘mnului românesc.
In incinta uzinelor forestiere ale C.A.P.S.-lui din Someşul Rece aşteaptă sute şi mii de vagoane de busteni să le vină rândul la joagăre. La fel şi pe terenul vast al intre- prinderilor Forestiere din Poeni. Dar totul e n zadar, căci cheresteaua cărăuşită până la Cluj se îngroapă aici în depozite cu taxe grele, iar piaţa suferă de o constipaţie cronică de vreo 15 ani de zile.
Nu e vorbă, că scândura nu se strică, dacă se usucă zeci de ani, dar până la deschiderea exportului prin Galaţi şi Constanţa li se usucă inima şi sufletul Muntenilor noştri, cari pot să moară de foame, săraci în ţară bogată, dacă nu le va da D-zeu minte la toţi aceia, cari stabilesc tarifele de transport pe C. F. R.
Târgul de cereale (La obor)
Atât aspectul exterior, cât şi conţinutul acestei pieţe prezintă o icoană eternă, dar dezolantă a pauperizării sistematice a populaţiunei româneşti exploatate, în continuare, de către toţi speculanţii.
După cum se vede clar din anexata fotografie, cerealele sunt numai pe fundul lăzii, cu mierța goală și răzimată mai mult de scândură, decât de grăunțe, iar cumpărătorul stă înlemnit cu sacul gol şi se uită ca la o pagubă enormă. E sărăcie curată. Dar nu e dela Dumnezeu lăsată, fiindcă se zice, că suntem o ţară per eminentiam agricolă. Poate să fie România grânarul Europei, dar pe aici, pe la noi, nu se vede deloc. N’ar fi rău să mediteze puţin şi cerealiştii noştri asupra problemei, dacă nu ar fi cazul, ca să-şi dirijeze exporturile lor şi către Transilvania și mai ales ia Cluj, unde nu este nevoie nici de devize, nici de compesațiuni.
Gara de autobuze (In dosul poştei)
Automobilismul în Transilvania a luat o desvoltare nebănuită, în ciuda drumurilor rele, onoare excepţiunilor. Oras central, cu predilecție pentru buna regulă, Clujul are în dosul Poştei o singură gară centrală pentru toate liniile de autobuze, cari servesc comunicaţia publică din centrul Ardealului în toate direcţiile. Și cu toate că tabloul nostru arată numai o singură maşină gata de plecare, totuşi numeroase societăţi şi firme îşi circulează maşinile lor din acest punct de plecare (…)
Târgul de cărbuni (In Piaţa Mihai Viteazul)
Industria de mangal (cărbuni de lemn) este de-asemenea una dintre ocupaţiunile principale a populaţiunei băştinaşe din Munţii Apuseni, ca şi în toate regiunile muntoase ale Ardealului şi Bănatului. Aceşti mii de mici industriaşi sunt urmaşii direcţi ai Dacilor romanizaţi şi aşteptăm numai monografiile şi anchetele folkloristice, ca să vedem în limba, obiceiurile şi tradițiile acestor cărbunari procesul de formațiune al neamului românesc.
Și nu sunt atât de murdari şi puturoşi, cum îi batjocureau foştii opresori ai Românilor. Cărbunarii noştri sunt numai negri de fum şi de colb. Altfel, dacă ar avea ei o organizație de cooperative de producție, desfacerea şi consum, atunci numai ar dovedi, ce însemnează capacitatea de producție a mangalului românesc. Sunt sute și mii de vagoane care se produc zilnic prin văgăunile Carpaţilor, a Munților Apuseni, pe Meses, în Bihor.
Această industrie națională a cărbunăritului este tot atât de importantă, pe cât este de nebăgată în seamă. De fapt mangalul a fost şi este combustibilul cel mai economic pentru scopurile micei industrii, dat fiind, că exportarea milioanelor de cai-putere a energiei căderilor de apă va rămâne încă multă vreme numai în domeniul dorințelor şi a speranţelor. Atunci vom avea însă şi mangalul organizat p.export.
