Marcelo Martinessi, marele câştigător la TIFF 2018, despre Cluj şi film
ActualitateFestivalFilmTop News by Kristina Reştea - iun. 04, 2018 0 348
„Pentru constrângerile strălucitoare, interpretările oneste, ritmul captivant și regia sublimă, Trofeul Transilvania merge la Moștenitoarele„, spune pe scena de final de TIFF scenarista Rebecca Lenkiewicz, membră a juriului competiției principale, înainte de a înmâna premiul paraguayanului Marcelo Martinessi. Cu trofeul abia preluat, după tradiționala ședință foto la panoul TIFF, câștigătorul ne-a relatat câteva impresii despre festival și primele gânduri despre film.
„Răsturnările de situaţie din viaţa protagonistei din Moştenitoarele (The Heiresses) compun drama unei femei în vârstă, pusă în situaţia de a-şi pierde statutul material privilegiat. În timp ce partenera ei de viaţă îşi ispăşeşte pedeapsa în închisoare, Chela începe un nou capitol plin de provocări” – e scurta descriere pe care o puteați găsi despre Moștenitoarele, între cele 12 titluri din Competiția TIFF. În fața ecranului, povestea e, desigur, mai complexă și îți vorbește despre posibile eliberări, ceea ce începe să aibă și mai mult sens atunci când afli că regizorul a pornit cu gândul de a face un film despre diversele feluri de încarcerări în care suntem prinși.
E primul lungmetraj regizat de paraguayanul Marcelo Martinessi, distins cu Premiul FIPRESCI, Premiul Alfred Bauer şi un Urs de Argint pentru interpretare feminină (Ana Brun) la Berlin.
Cu premii pentru film şi actori în Germania, Coreea şi Columbia, regizorul Moştenitoarelor se declară încântat de Trofeul Transilvania. „Suntem foarte bucuroşi de acest premiu, e un festival atât de important. Îmi plac filmele de aici, atmosfera, iubesc cinematografia românească și văd cum au grijă organizatorii de acest festival. Sunt filme grozave de văzut aici, iar eu consider că în primul rând un festival înseamnă filmele pe care acesta le arată. Am apucat să văd și câteva filme, sunt foarte bune. Am făcut un tur „Paradisul comunist”, sunt interesat de comunism, am mers pe străzi, în oraș, am mers în cel mai mare cartier, Mănăştur. Am mers prin oraș și, în mod amuzant, treceam pe lângă clădirea asta (Teatrul Național, n.red.) și ziceam că aş vrea să văd cum e înăuntru”, povestește Martinessi, chiar în holul teatrului, unde s-au decernat premiile TIFF.
Cât de complicat e, în această perioadă, să mai faci film? „E greu să faci un film (în Paraguay), e complicat să nu ai un institut de film care să poată să sprijine cineaştii. Aşa că e complicat, trebuie să începi cu ceva bani, să cauţi parteneri de afară pentru finanţări. Pentru noi a durat cinci ani. A fost bine pentru mine, fiindcă asta mi-a permis să regândesc tot ceea ce făceam, povestea a evoluat mult. Am început dorind să fac un film cu femei. Eram interesat să spun o poveste despre Paraguay prin femei. M-am gândit la multe lucruri și, la un moment dat, am început să mă gândesc la oameni pe care îi cunosc, la închisorile din ţară; toţi au de-a face, într-un fel sau altul, cu „închisori” – suntem închişi în relaţii, în clasa socială, în multe feluri. Am început să lucrez pe asta”, povesteşte regizorul. Următorul proiect? „Odihnă. Călătoresc foarte mult, simt nevoia să mă odihnesc şi să mă gândesc la următoarele lucruri. Am câteva idei”. Sunt teme şi poveşti importante de spus în cinematografia zilelor noastre? „Desigur. Eu sunt mai interesat să dezvolt poveşti despre relaţiile fiinţelor umane. Nu sunt interesat să spun prea multe poveşti despre felul în care funcţionează sistemul şi puterea, ci despre felul în care oamenii primesc consecinţele acestor sisteme”, spune Martinessi. „Mi-ar plăcea să revin la TIFF”, e concluzia paraguayanului.
Mesajul de pe scena galei TIFF
„În timp ce mă uitam la imagini (trailer al filmului, proiectat în sala teatrului), mă gândeam ce important e să fii într-o țară care are cinema de mulți ani, ce important este să avem propriile imagini și să ne spunem propriile povești. Sunt bucuros să spun că acum în parlament, în Paraguay, avem o lege care probabil va permite crearea unui institut de film. Aş vrea să împart acest premiu cu întreaga mea echipa. Noi, ca regizori, stăm pe platouri şapte săptămâni şi uneori nu ştim ce facem. Ei sunt acolo să te ajute să mergi pe drumul pe care, la un moment dat, le-ai spus că vei merge”, a spus regizorul pe scena galei de premiere, mulţumind şi organizatorilor TIFF.
Vezi și:
Sursa foto: TIFF
