Managerul Operei din Cluj: nu știe stânga ce face dreapta. „Nimeni nu-și asumă răspunderea pentru nimic”
Cultură by Actual de Cluj - nov. 12, 2015 0 312
Cântărețul ajuns manager de instituție la Opera Națională din Cluj spune că a găsit aici lucruri care nu funcționează, în special din cauză că angajații nu își asumă răspunderea și nu se înțeleg între ei.
„Teatrul funcționează din inerție, dar oamenii trebuie să învețe cine cui e subordonat, cum e sistemul; acum nimeni nu-și asumă nimic, dar pentru orice îmi sună mie telefonul dacă se cumpără cuiul și apoi să îmi spună că s-a cumpărat cuiul. Totul e ca o presiune continuă cu mine. Până facem motorul să funcționeze va trebui să fac un sacrificiu în cariera mea ca artist”, spune el.
În plus, munca de manager interferează cu cea de cântăreț – căci, la bază, Estefan este tenor. „Azi am fost sunat pentru martie să cânt, teatre importante și roluri importante prin Seul, Cairo. Și va trebui să plec, nu le pot refuza, pe lângă asta mai trebuie să trăiesc și eu. Nu vreau să mă plâng, nu mă plâng nici de problemele financiare, dar vreau și carieră ca și cântăreț și vreau să fac și teatrul să funcționeze. Am atras oameni care știu ce au de făcut, oameni tineri. Am pe listă oameni pe care să-i aduc, dacă nu voi avea posturi vacante tot voi găsi o soluție ca să-i aduc”, spune el.
Cum s-a ajuns ca la Opera Națională, instituție de cultură premiată și respectată, să nu știe stânga ce face dreapta și nimeni să nu-și asume răspunderea pentru ce face? Estefan spune că răspunsul e unul profund: „înainte de 1990 era un sistem comunist, oamenii știau de frică. După aceea oamenii au fost preocupați doar să agonisească, au lăsat copiii pe planul II. Tata și mama erau preocupați cu serviciul, copiii cu școala – vor vedea ei. Acum oamenii nu sunt stimulați. De exemplu eu vreau să le dau premii de sărbători dar nu pot. Sunt încorsetat de un sistem stabilit de cineva. atunci oamenii nu fac mai mult. Și așa, pas cu pas, se deteriorează lucrurile”.
Răspunsul e preluat de apreciata soprană clujeană Anita Hartig: „e și o chestiune de mentalitate: e greu să iei răspunderea. E mai ușor să dai vina pe altul. Noi românii nu știm să ne asumăm lucrurile. E o chestiune de complex și de frică. Românii nu au o personalitate forte puternică, poate din cauza istoriei”.
În plus, spune Estefan, apare și problema orgoliului, și exemplifică: „mie nu-mi pică pana să iau faianță, să o cumpăr și să o aduc cu mașina, și s-a și întâmplat. ȘI am sunat o anumită persoană care trebuia să vină să o preia și mi-a zis unde să o pun. Și eu, directorul Operei, căram faianța. Nu am probleme de orgoliu să fac asta, dar anumiți colegi nu o fac, și ar trebui să țină de bunul simț al fiecăruia. asta s-a pierdut în timp”.
