Ladislau Boloni a fost aproape de a reveni în funcția de selecționer al României, dar mai multe detalii din contract au făcut ca până la urmă relația cu FRF să nu se concretizeze. Într-o conferință de presă organizată miercuri, Boloni a explicat motivele pentru care nu a ajuns să conducă prima reprezentativă.
„Înainte să intru în problemele mele personale, spun că să fii selecționerul țării tale este o onoare deosebită, o responsabilitate în același timp, o mândrie a ta și a familiei. Permiteți-mi să felicit noul selecționer și să îi urez mult succes.
Am fost căutat de FRF să ocup această poziție, pe care foarte scurt timp am analizat-o și, bineînțeles, am acceptat să discut despre asta.
După atâta hoinăreală în fotbalul mare, european, proiectul meu era să termin cu maioul echipei naționale pe mine. De ce-mi va lipsi acest maiou din vitrină? De ce lucrurile nu s-au realizat?
În cariera mea de antrenor, dar și jucător, am semnat multe contracte, am stat de vorbă cu mulți oameni din elita fotbalului european. Niciodată nu m-am izbit de atâtea probleme, pentru mine ilogice, ca acum.
Eu simțeam că aceste mici probleme care se tot adăugau mă deranjau atât de mult încât simțeam că mi-ar fi greu să dau totul.
Dacă Boloni vine acasă, atunci Boloni trebuie să reușească. Pentru asta, trebuie să dai 150% din tine. Lipsa acestei logici mă împiedica să fac pasul înainte.
Nu am semnat niciodată un contract la care să nu cunosc data sfârșitului. În mediul profesionist, un contract se întinde de la 1 iulie, la 30 iunie. Bineînțeles, datele se pot schimba, dar trebuie să existe o dată de finiș. La mine, erau puncte de suspensie la data de încheiere.
Analizând contractul propus, am văzut obiectivul principal: calificarea la Campionatul European. Este un obiectiv care m-a interesat deosebit de mult. Aveam proiectele, driblingurile mele prin care să pot munci. Dar mi-am dat seama că obiectivul principal vine pe plan secundar.
Un obiectiv intermediar pe care îl consideram ca pe o piedică revenea tot timpul. Asta m-a pus foarte mult pe gânduri. Nu ascund că la un moment dat discuțiile au fost deosebit de interesante, deschise.
La început mă gândeam că acești oameni mă vor. Apoi spuneam aceleași cuvinte cu semnul întrebării: mă vor?
Referitor la durata negocierilor… Eu nu am plecat din România. Eram în orice moment prezent pentru discuții, care au durat foarte mult timp. Boloni a fost tot timpul prezent.
Nu vreau să vorbesc prea mult despre bani, dar la partea financiară au existat discuții absolut inutile. Partea financiară nu a constituit niciodată o problemă. La un moment dat Boloni poate să aibă pretenții, dar nu a fost nicio piedică din acest punct de vedere. În concluzie, pot spune că sunt puțin trist. Contractul era până la sfârșitul Campionatului European, 2024, dacă ne-am fi calificat. Dacă eram la baraj, atunci data de final era primăvara. Dacă nu am fi fost nici acolo, în septembrie sau octombrie. Pur și simplu, nu știam până când semnez.
Obiectivul principal este participarea la Campionatul European? Credeam că nu-l încurcăm cu un obiectiv secundar, ceea ce putea să mă pună într-o situație deosebit de delicată. Nu am văzut niciodată până acum un contract fără o dată FIXĂ de terminare.
În Liga Națiunilor poți să fii al doilea, dar și al patrulea. România are potențialul de a fi prima, dar putea și să nu reușească. Contractul spunea că dacă nu câștig, aș fi putut fi demis. Scuzați-mă, dar nu accept. Apoi au venit mai multe propuneri din partea mea, prin care câștigam nu bani, ci timp și posibilități de a dat importanță obiectivului principal.
„Nu am avut niciodată zile așa tensionate”
„În viața mea nu am avut zile așa de tensionate, așa de greu de suportat ca aceste două săptămâni pe care le-am petrecut la Târgu Mureș. Eu doream să ajungem la o înțelegere, cred că și ei, dar ne împiedicam tot timpul de acest obiectiv intermediar. Voiam să mă folosesc de această competiție (n.r. Liga Națiunilor) pentru a pregăti echipa națională pentru preliminariile Campionatului European. Propunerea mea, de a șterge obiectivul intermediar, a fost respinsă. Ceea ce m-a deranjat deosebit de mult, mi-au spus că nu pot ține un antrenor care nu câștigă, pentru că au alte obiective. Atunci de ce dracu mă cauți pe mine? Acest tratament pe mine mă deranja. Dacă Federația mă poate da afară, atunci am vrut și eu libertatea să plec, indiferent dacă suntem pe primul sau ultimul loc. Bineînțeles, nu a fost acceptat. Am încercat să facem altfel: semnăm un contract până la sfârșitul Ligii Națiunilor, apoi fiecare are câteva zile pentru a denunța contractul. Au acceptat, timp de 2-3 ore, apoi au refuzat! Problema FRF era că dacă lucrurile merg bine, atunci s-ar fi izbit de imensa problemă că antrenorul va cere mai mult pentru anul viitor. Am acceptat să existe o clauză de reziliere, care nu putea fi mai mare decât cele 5 luni pe care le-aș fi muncit. Astea au fost problemele mele.
Pot să vă spun ceea ce simțeam eu: nu doar la Nisa, dar și în București, la discuțiile directe și indirecte, simțeam când vorbeam cu domnul Burleanu că mă vrea. Numai că ceea ce venea apoi către mine nu acoperea cuvintele sale. Dacă mă vrei într-adevăr, mă lași să muncesc.
Am închis discuția de mai multe ori în această perioadă, ca a doua zi să reluăm discuțiile. Faptul că reveneam tot timpul la aceeași problemă m-a făcut să mă întreb dacă mă doresc. Ei spuneau că da, dar contractul îmi spunea alt lucru” – Ladislau Boloni, citat de gsp.ro.
