EXCLUSIV Polițist achitat la Cluj pentru afaceri incompatibile cu funcția după ce ÎCCJ a schimbat regulile: afacerile paralele nu mai sunt infracțiune fără un ingredient esențial
Actualitate by Mihai Prodan - iun. 09, 2026 0 23
Un polițist din Cluj și două femei din familia sa au fost achitați după ce procurorii le-au deschis dosar penal de operațiuni financiare incompatibile cu funcția.
Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat achitarea unui polițist clujean și a două femei din familia sa, acuzați că ar fi condus ilegal mai multe firme de transport. Temeiul achitării nu a fost nevinovăția inculpaților, ci o decizie recentă a Înaltei Curți care a redefinit complet infracțiunea pentru care fuseseră trimiși în judecată.
Prin sentința pronunțată la data de 23 aprilie, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus achitarea unui polițist și a două membre ale familiei sale, trimise în judecată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj pentru infracțiuni legate de efectuarea de operațiuni financiare incompatibile cu funcția publică, faptă prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de corupție.
Acuzațiile: un polițist cu trei firme de transport
Potrivit rechizitoriului emis la data de 17 iulie 2024, inculpatul principal, un polițist clujean, ar fi administrat în fapt, în perioada aprilie 2015 – decembrie 2021, trei societăți cu răspundere limitată cu obiect de activitate în domeniul transportului rutier de mărfuri. Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului interzice expres polițiștilor „să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar”.
Pentru a ocoli această interdicție, potrivit acuzării, polițistul ar fi apelat la soția și la cumnata sa. Soția ar fi înființat două dintre firme și ar fi figurat în acte drept administrator, deși în realitate cel care gestiona activitatea era soțul ei. Cumnata ar fi procedat la fel cu a treia firmă, înființată în 2015, în cadrul căreia apărea formal ca unic asociat și administrator.
Parchetul a descris un mecanism în care cele două femei „creeau aparența că sunt administratoarele de fapt ale societăților, deși, în realitate, cel care gestiona activitatea și, implicit, efectua operațiunile financiare” era polițistul.
Pe lângă acuzația de complicitate la operațiunile financiare incompatibile cu funcția, cumnata a fost trimisă în judecată și pentru infracțiunea de fals în declarații. La data de 30 septembrie 2021, aceasta depusese la Oficiul Registrului Comerțului Cluj o declarație privind beneficiarii reali ai firmei, în care se indicase pe sine drept beneficiar real, deși, susținea parchetul, beneficiarul real era în fapt polițistul.
Decizia care a schimbat tot: ÎCCJ a adăugat o condiție nouă
Cauza a luat o turnură neașteptată după ce, în 22 septembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 327, publicată în Monitorul Oficial la data de 10 octombrie 2025, prin care a dezlegat o chestiune de drept sesizată de Curtea de Apel Bacău.
În aceasta, ÎCCJ a stabilit că, pentru întrunirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 78/2000, „este necesar să fie îndeplinită condiția utilizării de informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării” persoanei acuzate. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca un funcționar public să fi desfășurat activități comerciale interzise prin statutul său. Mai trebuie dovedit că a folosit, în acel scop, informații la care a avut acces tocmai datorită funcției sale.
Raționamentul Înaltei Curți a pornit de la constatarea că, în absența acestei condiții suplimentare, infracțiunea din Legea nr. 78/2000 s-ar suprapune complet cu o simplă abatere disciplinară prevăzută de Legea nr. 161/2003, ceea ce ar contraveni principiului ”ultima ratio” în dreptul penal. Instanța supremă a subliniat că „legiuitorul a urmărit să stabilească sancțiuni graduale, proporționale, răspunderea penală intervenind doar în ultimă instanță, atunci când fapta are o gravitate sporită, dată de folosirea informațiilor deținute în virtutea funcției”.
Expresia latină ultima ratio înseamnă „ultimul argument” sau „ultima soluție”. Ea definește o măsură extremă, un ultim resort la care se recurge doar după ce toate celelalte opțiuni sau mijloace pașnice au eșuat. În legislație, reprezintă un principiu fundamental conform căruia sancțiunile penale trebuie aplicate doar ca o ultimă măsură. Dacă o problemă poate fi rezolvată prin amenzi civile, mediere sau alte forme non-penale, statul nu ar trebui să intervină cu instrumente penale.
Judecătoria Cluj-Napoca: „Nu există niciun mijloc de probă în acest sens”
Aplicând această decizie la situația din dosar, Judecătoria Cluj-Napoca a constatat că acuzarea nu a susținut niciodată, și nici nu a administrat probe, că polițistul ar fi folosit informații obținute în calitate de polițist pentru a-și conduce afacerile.
Instanța a reținut că „inculpații nu au fost acuzați și, de altfel, nici nu există vreun mijloc de probă în acest sens în cauza penală, că aceștia ar fi efectuat, respectiv ar fi sprijinit efectuarea de operațiuni economice, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, prin utilizarea de informații obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării acesteia”.
Concluzia instanței: „Faptele inculpatului, dacă au o conduită ilicită prin încălcarea regimului incompatibilităților, nu pot fi examinate pe tărâmul răspunderii penale ci, eventual, în baza unei răspunderi disciplinare”. Toți trei inculpați au fost achitați pentru această faptă cu motivarea că „fapta nu este prevăzută de legea penală”.
Falsul în declarații: instanța a găsit prea multe neclarități
Referitor la acuzația de fals în declarații adusă cumnatei, instanța a ales un alt temei de achitare, constatând că „fapta nu există”. Judecătoria a analizat declarația depusă la Registrul Comerțului și a constatat că simpla dovedire a implicării polițistului în firmă nu înseamnă automat că femeia nu era și ea beneficiar real. Potrivit Legii nr. 129/2019, „prin beneficiar real se înțelege persoana fizică sau persoanele fizice care dețin ori controlează în ultima instanță persoana juridică.” Legea permite existența mai multor beneficiari reali simultan.
Instanța a reținut că inculpata era cunoscută de angajați și parteneri contractuali drept administratoarea firmei, că încheia contracte în numele societății, gestiona facturi și documente, iar la înființarea firmei investise bani proprii. „Dovedirea implicării inculpatului în activitatea societății nu exclude, de plano, o implicare, respectiv un control al inculpatei asupra societății, în egală măsură”, a argumentat instanța.
Cu privire la numărul de telefon al polițistului, indicat în declarația depusă la Registrul Comerțului, element pe care acuzarea l-a invocat drept dovadă a caracterului fals al declarației, instanța a reținut că aspectul dovedește o implicare a polițistului, dar nu infirmă și implicarea femeii. Instanța a conchis că „nu s-a făcut dovada faptului că aceasta nu deținea ori nu avea niciun control asupra societății” și că „există un dubiu care, conform art. 4 Cod procedură penală, trebuie interpretat în favoarea” inculpatei.
Sentința a mai dispus că toate cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Hotărârea putea fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare și a chiar fost atacată: procesul a ajuns pe rolul Curții de Apel, care a fixat termen lunea viitoare, în 15 iunie.
Dosarul, înregistrat în iulie 2024, a parcurs o procedură prelungită inclusiv din cauza schimbărilor de poziție procesuală ale inculpaților, care au renunțat parțial la probele solicitate inițial după pronunțarea deciziei ÎCCJ din toamna anului 2025.
Faptele pentru care polițistul clujean și membrii familiei sale au fost acum achitați erau, până de curând, tratate de instanțe drept infracțiuni veritabile. actualdecluj.ro a arătat în februarie 2024, că tot la Cluj, un alt polițist a fost condamnat la un an și două luni de închisoare cu suspendare pentru exact același tip de conduită: administrarea în fapt a unei firme, respectiv lua decizii privind direcțiile de acțiune ale societății, discuta despre încheierea contractelor sau plățile care trebuiau efectuate sau încasate, avea acces la cardurile societății sau la internet banking și păstra legătura cu partenerii de afaceri, contabilii și angajații. Și în acel caz firma era înregistrată formal pe numele unui membru al familiei, sora inculpatului, iar polițistul recunoscuse că a avut inițiativa înființării societății și că s-a ocupat personal de tranzacții. Instanța a considerat atunci că fapta întrunea toate elementele infracțiunii, fără să pună problema utilizării unor informații obținute în virtutea funcției. Decizia ÎCCJ din septembrie 2025 a schimbat această logică din temelii, adăugând o condiție pe care instanțele nu o ceruseră anterior. Citește și:
