Dosar de evaziune fiscală clasat la Cluj: procesul penal s-a prescris, dar prejudiciul de peste jumătate de milion de lei rămâne de plătit / Zeci de facturi fictive, un magazin ABC ar fi vândut anvelope, o firmă de consultanță ar fi închiriat utilaje
Actualitate by Actual de Cluj - mart. 17, 2026 0 161
Curtea de Apel Cluj a pronunțat ieri, 16 martie 2026, o decizie definitivă prin care a respins apelul unui om de afaceri din Câmpia Turzii, trimis în judecată pentru evaziune fiscală în formă continuată. Deși procesul penal a încetat ca urmare a prescripției răspunderii penale, instanța a menținut integral obligația de plată a prejudiciului cauzat bugetului de stat, în valoare de 511.315 lei.
Dosarul a pornit de la un rechizitoriu întocmit în 2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, care îl acuza pe inculpat că, în perioada 2012-2013, în calitate de administrator al unei societăți cu sediul în Câmpia Turzii, ar fi înregistrat în contabilitate 52 de facturi fictive, emise de trei societăți furnizoare. Scopul declarat al anchetatorilor era acela că prin aceste operațiuni ar fi majorat artificial cheltuielile deductibile ale firmei, diminuând astfel obligațiile fiscale față de stat. Prejudiciul total reținut se ridică la 511.315 lei, din care 205.437 lei reprezentând impozit pe profit sustras și 305.878 lei TVA dedusă nelegal.
Tribunalul Cluj a dispus, în octombrie 2025, încetarea procesului penal ca urmare a prescrierii răspunderii penale. Instanța a aplicat noul Cod penal ca lege mai favorabilă, după ce Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile privind întreruperea cursului prescripției, constatând că, în intervalul 2018-2022, nu a existat în legislație niciun caz legal de întrerupere a prescripției penale. Termenul de prescripție de 10 ani s-a calculat de la data epuizării infracțiunii, august 2013, împlinindu-se astfel în 2023.
Cu toate acestea, Tribunalul Cluj a admis acțiunea civilă formulată de Statul Român și l-a obligat pe inculpat, în solidar cu firma sa, la plata integrală a prejudiciului, la care se adaugă accesorii fiscale calculate de la data săvârșirii faptei, 26 august 2013, și până la achitarea efectivă a debitului.
Inculpatul a contestat la Curtea de Apel Cluj această soluție, invocând în principal împlinirea termenului de prescripție a acțiunii civile. Apărarea a susținut că, potrivit Codului de procedură fiscală, termenul de 10 ani pentru stabilirea creanțelor fiscale decurgând dintr-o infracțiune curge de la data săvârșirii faptei, fără posibilitate de întrerupere prin constituirea de parte civilă. Prin urmare, termenul s-ar fi împlinit în august 2023, înainte de judecarea cauzei, ceea ce ar fi trebuit să ducă la respingerea acțiunii civile. Apelantul a mai contestat și temeinicia stabilirii prejudiciului, arătând că expertiza financiar-fiscală ar fi pornit de la premisa fictivității facturilor, fără a analiza în profunzime documentele contabile.
Curtea de Apel Cluj a respins ambele argumente. Referitor la prescripția acțiunii civile, instanța a reținut că termenul a fost întrerupt în decembrie 2021, când Statul Român s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, iar în acel moment termenul de 10 ani nu era împlinit. Potrivit dispozițiilor din Codul civil, aplicabile prin trimiterea din Codul de procedură fiscală, prescripția rămâne suspendată până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, astfel că acțiunea civilă nu era prescrisă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a confirmat că fictivitatea celor 52 de facturi a fost dovedită prin probe solide. Administratorul uneia dintre societățile furnizoare a declarat că firma sa, un magazin alimentar de tip ABC, nu a vândut niciodată anvelope uzate, robineți industriali sau utilaje și nu a avut mijloace de transport.
Cu privire la fictivitatea facturilor emise în raport de societatea ###### ##### SRL reţinem următoarele probe: declaraţie martorul (…), administratorul societăţii (…) SRL:
Eu am avut un magazin mic, ABC, era pe societatea (…) SRL. Cu firma aceasta, de care mi-aţi spus (…) SRL nici nu am lucrat. ## la mine actele firmei au fost furate de fiul contabilei (…) şi am aflat despre asta când au venit la mine organele de urmărire penală pentru o altă societate.
întrebare președinte: Prin firma (…) SRL aţi vândut vreodată anvelope uzate sau robineţi industriali?
Răspuns martor: Nu, am vândut doar pâine, mezeluri şi ce mai are în acest magazin, ABC.
întrebare președinte: Aţi cumpărat de la firma (…) SRL anvelope sau robineţi?
Răspuns martor: Nimic
întrebare președinte: ABC-ul deţinea vreun buldo excavator?
Răspuns martor: Nu am avut.
Întrebare președinte: Aţi avut mijloace de transport, mașini pe firma dumneavoastră?
Răspuns martor: Nu.
întrebare preşedinte: Aţi încasat prin bancă sume de bani de la societatea administratä
de la inculpat?
Răspuns martor: Nu.
(…)
Raportul criminalistic a stabilit că înscrisurile contabile emise în numele acelei firme au fost redactate chiar de inculpat. O altă societate furnizoare, al cărei obiect de activitate era consultanța tehnică, a emis facturi masive pentru închirieri de utilaje, deși imobilizările corporale reflectate în documentele fiscale oficiale erau vădit disproporționate față de valoarea pretinselor servicii prestate. Instanța a reținut, de asemenea, că plățile efectuate prin transfer bancar către furnizori au fost retrase imediat în numerar de la ATM de persoane fără nicio legătură cu acele societăți.
Curtea a concluzionat că toate condițiile răspunderii civile delictuale sunt întrunite: există un prejudiciu cert, o faptă ilicită constând în înregistrarea unor facturi care nu reflectă operațiuni reale, legătură de cauzalitate și vinovăție, conduita inculpatului neputând fi explicată printr-o simplă eroare.
”Ansamblul acestor împrejurări creează o imagine de lipsă de transparenţă şi de circuit ecnomic real al mărfurilor şi sumelor de bani, susţinând concluzia că operaţiunile comerciale consemnate în facturi nu au avut un corespondent în realitate, ci au fost utilizate doar pentru a crea aparenţa unor tranzacţii, ceea ce demonstrează fictivitatea facturilor emise de către societatea (…) SRL”, a motivat instanța.
Decizia este definitivă.
