”Doamna vieții mele”: cum secretara necunoscută a unui șef politic l-a ajutat pe Florin Piersic să intre la Actorie după memoriu la ministru. ”Aș da orice să știu cine e”

Îndrăgitul actor clujean Florin Piersic, care a împlinit în urmă cu câteva zile vârsta de 88 de ani, a ajuns pe drumul actoriei cu un examen la Cluj – dar nu multă lume știe că acesta a fost respins la intrarea în Institutul de Artă Teatrală din cauza ”originilor nesănătoase” ale familiei, tatăl său fiind deținut politic. A fost nevoie de eforturi considerabile, care au inclus redactarea unui memoriu care ar fi trebuit să ajungă la ministrul Culturii de atunci, și puțin a lipsit ca acesta să nu-l primească – dacă n-ar fi fost pentru o secretară necunoscută care văzându-l pe Piersic pe scările ministerului, plângând, i-a cerut memoriul și s-a asigurat că ministrul îl primește. Cine a fost această ”femeie a vieții mele artistice” așa cum o numește Piersic? Nu se știe până în ziua de azi. ”Aș da orice să știu”, mărturisește actorul clujean în volumul său de memorii, ”Viața este o poveste”, apărut în urmă cu un an la editura Bookzone.

După ce a susținut un examen în fața comisiei IAC, notată cu 10, Piersic primește acasă o telegramă – ”Din cauza situației tatălui dvs. nu puteți fi admis la Institutul de Artă Cinematografică din București, semnat șef serviciu cadre, Gh. Colios”.
”Cu visul spulberat”, după cum notează Piersic, actorul s-a angajat la ICL Cluj, ”să am un salariu cât de mic, dar să ajut la nevoile casei”.
A fost sfătuit să facă un memoriu la Constanța Crăciun, ministrul Culturii de atunci, ajutat de avocatul vecin, numit Ivașcu. Cu documentul, Piersic a luat calea Bucureștilor, pe strada Lemnea. La sediul ministerului e luat în primire – ”Tovarășa nu-i aici!”. L-a primit în schimb adjunctul Bellu, care l-a trimis acasă, ”vedem noi”.
Ieșit din instituție, Piersic s-a așezat pe scări, ”îmi simt lacrimile umplându-mi ochii”. O femeie l-a bătut pe umăr:
– De ce plângi, băiete?
– Păi, eu am luat zece la examen, dar tata e arestat și pentru asta n-am fost primit la Institut, tovarășul Bellu a zis ”Du-te la Cluj și om vedea noi”.
– Ai memoriul? Dă-mi-l.

Această femeie, despre care Piersic nu știe până în ziua de azi cine a fost, e ”femeia vieții mele artistice”, după cum spune actorul. ”O caut și-o tot caut mereu, aș da oricând, orice s-o găsesc”.
După mai mulți ani Piersic s-a întâlnit, deja actor, cu ministra Crăciun, la filmări în Brașov. Și-a amintit de el iar Piersic a întrebat-o ”cine a fost secretara dvs., care în 1953…?”. ”Nu știu, dragă Piersic, am avut atâtea…”.
”O aștept și azi”, completează actorul.

După o vreme, la Cluj, la ușa casei sună un domn. Deschide mama:
– Intrați, vă rog, serviți o dulceață!
– Nu pot, fac ceva ce nu-i voie, să nu afle nimeni. Am luat pentru tovarășa ministru Crăciun referințe despre soțul dvs. și despre băiatul care a dat la IAC. Sunt bune. Băiatul va intra în semestrul II”.
Și o telegramă: ”prezentați-vă pentru cursuri la începutul semestrului II la IAC. Semnat: secretar cadre Colios”.

Sărut mâna, unde ești, Doamna vieții mele?

Cea care l-a sfătuit pe Piersic să conteste decizia a fost profesoara Marieta Sadova (foto în mijloc). În regia acesteia era pusă în scenă piesa ”Cei din urmă” de Gorki, la Teatrul Național. Ajuns la spectacol, Sadova l-a observat, a mers la el și i-a zis să se adreseze ministrei Culturii cu un memoriu, cerându-i să adauge că toată comisia l-a notat cu „10”.

Nici un comentariu

Actual de Cluj