De la „nu am fost luați în serios” la „cultura înseamnă libertate”. Tudor Giurgiu a republicat manifestul primului TIFF și a citat discursul lui Emil Boc de la ediția din acest an
ActualitateCulturăFestivalTop News by Actual de Cluj - iun. 17, 2026 0 19
La 24 de ani de la prima ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, fondatorul TIFF, regizorul Tudor Giurgiu, a readus în atenția publicului textul-manifest publicat în catalogul ediției inaugurale din 2002, un document care surprinde atmosfera, entuziasmul și dificultățile de la începuturile celui mai important festival de film din România.
Fondatorul TIFF a publicat fragmente din text pe rețelele de socializare și a remarcat contrastul dintre scepticismul întâmpinat la început și statutul pe care festivalul îl are astăzi.
„Dacă e să am un regret înainte de începerea Festivalului, e că n-am prea fost luați în serios”, arăta directorul TIFF, referindu-se inclusiv la lipsa de încredere a unor autorități și la dificultatea de a convinge că un festival internațional de film poate avea succes la Cluj.
La momentul respectiv, TIFF era un proiect aflat la început de drum, fără garanții că va supraviețui după prima ediție. Astăzi, festivalul a ajuns la cea de-a 24-a ediție și este considerat unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice din Europa Centrală și de Est.
În mesajul său, Tudor Giurgiu spune că nemulțumirea și dezamăgirea de atunci au fost înlocuite de satisfacția de a vedea cum s-au schimbat atât festivalul, cât și orașul.
„După alte 24 de ediții, supărarea e înlocuită de bucuria de a vedea că lucrurile funcționează normal. Și, câteodată, ni se pare că a trăi normal e firesc și for granted, uitând de unde am pornit sau de faptul că poate fi mai rău”, a transmis acesta.
Fondatorul TIFF a amintit și de discursul susținut la deschiderea ediției din acest an de primarul Emil Boc, care a explicat de ce municipalitatea continuă să investească în cultură.
„Pentru că investește în libertate, în spirit critic și în democrație. Sunt cheile pentru menținerea și existența unui oraș deschis. Dacă doriți să ne protejăm ce avem cel mai bun preț pe lumea asta? Libertatea”, a fost declarația primarul Emil Boc, la deschdierea TIFF.25, rememorată de regizor.
Giurgiu consideră că TIFF a contribuit la transformarea identității Clujului și spune că mulți invitați care revin în oraș după un deceniu sau mai mult sunt surprinși de schimbările produse între timp.
Potrivit acestuia, dezvoltarea festivalului a fost posibilă datorită unor parteneriate construite pe termen lung, în special cu Primăria Cluj-Napoca și Banca Transilvania, instituții care au susținut proiectul încă din primii ani.
La finalul publicației AperiTIFF din acest an a fost republicat integral manifestul scris de Tudor Giurgiu pentru catalogul primei ediții TIFF, în iunie 2002.
Manifestul TIFF 2002
„Festivalul s-a născut pentru că trebuia să existe.
Pentru că nimeni nu a crezut că se poate întâmpla.
Pentru că toți ne-au spus că e foarte greu.
Pentru că noi, românii, avem tentația să renunțăm înainte de a începe.
Pentru că un festival înseamnă filme pe pâine, invitați importanți, parteneriate, contacte, imagine, lobby.
Pentru că suntem singura țară din Europa Centrală și de Est fără un festival de film de lungmetraj.
Pentru că a murit Costineștiul.
Și pentru că în Transilvania pentru că am vrut să nu se întâmple în București. Iar Clujul e orașul cu cei mai mulți iubitori de film din țară.
Pentru că a rostit numele Festivalului înseamnă deja foarte mult pentru cineva din străinătate.
Pentru că un festival trăiește prin comunitatea care îl înconjoară.
Pentru că sunt sentimentul și nostalgia.
Primul film pe care l-am văzut a fost „Turnurile din Navarone”. Se întâmpla acum vreo 25 de ani într-un cinematograf din Sibiu care, miraculos, încă mai există.
În Cluj am trăit însă patima mersului la cinematograf, statul la coadă după bilet, „Lanțul amintirilor”, „Sandokan”, „Pe aripile vântului” și „special de la București”, celebra „legitimație” cu care îți cumpărai bilet de protocol, serile de cinematotecă de la Arta, mersul la videoteca din cartier unde am văzut „E.T.”.
Împreună cu echipa am gândit un festival îndrăzneț și provocator. 44 de filme în 7 zile.
Pentru că filmele de debut, în general, au o doză de nebunie și de imaginație care nouă ne place foarte tare.
Pentru că ne-am propus să aducem filme importante în premieră în România.
Pentru că face o selecție înseamnă a-ți asuma o direcție, a avea păreri ferme, a naște controverse.
Vrem să promovăm filmul românesc și pe cei care îl fac: regizori, producători, scenariști.
Pentru că ultimii ani au însemnat multe debuturi și premii internaționale.
Pentru că avem cu toții de câștigat. Un festival nu e o afacere personală, ci o întâmplare unică, anuală, un meeting point al celor interesați de film din România.
Pentru că în fiecare țară normală există niște zile, o săptămână, în care directorii unor importante festivaluri internaționale vin să vadă ce a produs acea cinematografie în ultimul an.
Pentru că suntem optimiști și viitorul sună bine (sic!).
Am făcut acest festival cu entuziasm și inconștiență, cu profesionalism și grijă la detaliu.
Pentru că am vrut să arătăm că se poate și altfel.
Pentru că nu ne-a crezut nimeni și asta ne-a îndârjit.
Pentru că am pierdut prea multe nopți așezonat cu „muzici și fraze” (era un titlu de carte) ca să nu iasă treaba bine.
Un festival de film e o instituție care trăiește 365 de zile și nu moare după prima ediție. Vrem să devină tradiție, vrem să fim mai buni la anul.
Le mulțumesc celor care au crezut în această aventură.
Echipei care s-a dedicat unui vis, unui gând, unui proiect despre care nimeni nu știa cum o să arate. Fără credința lor nu puteam ajunge aici.
Autorității și lui Lucian care au crezut primii în acest gând.
Lui Ștefan Laudyn, directorul Festivalului de Film din Varșovia, care a fost „omul din umbră”, prieten, sfătuitor.
Dacă e să am un regret înainte de începerea festivalului, apăi ăla e că n-am prea fost luați în serios.
De către oamenii care ar fi putut să „simtă” că acest festival e o încercare temerară care, poate, merita mai mult sprijin.
De către autoritățile Clujului care au probabil impresia că e o joacă de copii, un cineclub sătesc făcut de niște puști exaltați.
Alte orașe probabil ar fi fost onorate să găzduiască un astfel de eveniment și, eventual, chiar să îl sprijine.
Mândria mea de ardelean a pălit subit, dar nu a dispărut cu totul.
Îl vom face, domnilor, și la anul!”
Tudor Giurgiu, director festival, ediția 2002.
