Cum supraveghea Securitatea vacanța studenților din Cluj în comunism acum 50 de ani
ActualitateIstorie by Actual de Cluj - aug. 07, 2026 0 21
Un document strict secret din arhiva CNSAS arată cum Direcția I a Ministerului de Interne instruia, în 1976, ofițerii din toată țara să transforme vacanțele de vară și de iarnă ale studenților și elevilor într-un teren de supraveghere informativă continuă. Documentul, strict secret la vremea sa, fusese trimis Inspectoratului Județean de Securitate din Cluj.
Pe 25 martie 1976, Direcția I a Ministerului de Interne expedia Inspectoratului Județean Cluj al Securității un un „îndrumar” de 12 pagini, clasificat strict secret, destinat „instruirii și orientării ofițerilor care lucrează în problemă”. Titlul lui, lung și tehnic, ascundea o intenție simplă – Securitatea nu voia ca studenții și elevii țării să scape de sub ochii ei nici măcar atunci când plecau acasă, la munte sau în tabără.
Documentul, păstrat astăzi în fondul Documentar al CNSAS (dosar nr. 13365, vol. 1), poartă antetul Direcției I-a și semnătura șefului acesteia, generalul-maior D. Bodean. El a fost trimis, cu numărul de înregistrare 00128530, tuturor inspectoratelor județene de securitate din țară – Cluj fiind unul dintre destinatarii explicit menționați în adresa de însoțire.
Premisa oficială a documentului era una ideologică: tineretul reprezintă „viitorul însuși al națiunii noastre socialiste”, iar organele de securitate au „sarcina de a cunoaște și preveni evoluțiile nefavorabile” din rândul lui. Vacanțele erau văzute ca un moment de risc special – pentru că, spunea textul, „concentrările mari de tineri pot constitui medii vulnerabile, expuse influenței unor elemente ostile”.
Practic, îndrumarul cerea ca fiecare inspectorat județean să continue urmărirea informativă a studenților și elevilor și în perioadele în care aceștia nu mai erau la cursuri, ci plecați la părinți, rude, prieteni, în tabere sau în stațiuni. Documentul detaliază cum trebuiau gestionate „sursele”, adică informatorii recrutați din rândul tinerilor și cadrelor didactice: surse trimise, „legendat” sau pe motive reale, în locurile unde se aflau ținte de interes; surse care rămâneau în alte localități și trebuiau „preluate” acolo de un ofițer local; studenți sau elevi care, plecând în tabere internaționale (Costinești, Năvodari, Pîrâul Rece, Bușteni), trebuiau raportați Direcției I cu cel puțin 5 zile înainte, împreună cu „parolele de stabilire a legăturii” sau cadre didactice participante la simpozioane sau cursuri de perfecționare, raportate cu 20 de zile înainte.
Chiar și în lipsa unui contact organizat, sursele erau instruite ca, „în cazurile deosebite”, să se adreseze șefilor posturilor de miliție din localitățile de origine, prezentându-se drept „simpli cetățeni care au intrat în posesia unor date ce interesează organele de stat”.
Anul 1976 găsea la Cluj-Napoca una dintre cele mai mari comunități studențești din țară, concentrată în jurul Universității ”Babeș-Bolyai” și al institutelor politehnice și medicale. Documentul nu oferă – cel puțin în paginile disponibile) exemple nominale legate de Cluj, dar structura pe care o descrie — rețele de informatori printre studenți, cooperare între „serviciile I și II” ale inspectoratelor, verificarea cadrelor didactice implicate în activitățile de vacanță, dirijarea studenților spre tabere unde puteau fi mai ușor urmăriți — se aplica, prin construcție, și inspectoratului clujean. O cercetare de arhivă suplimentară, în alte dosare din același fond (13365) sau în fondurile individuale ale foștilor studenți clujeni din acea perioadă, ar putea confirma dacă există cazuri concrete documentate în oraș.
Un studiu de caz internațional: tabăra de la Slănic Moldova
Documentul conține un „exemplu ilustrativ” din altă parte a țării, care arată cât de departe mergea această logică de control atunci când în joc intra și dimensiunea internațională a Războiului Rece.
În tabăra studențească organizată de Centrul universitar Iași la Slănic Moldova, unde își petreceau vacanța de iarnă circa 600 de studenți din mai multe centre universitare – printre care 70 de străini, respectiv 4 sirieni, 4 egipteni, 7 yemeniți, 5 libanezi și 3 israelieni – Inspectoratul Județean Bacău a organizat o operațiune de supraveghere remarcabil de elaborată pentru o simplă tabără de vacanță:
- o grupă operativă mixtă, formată din lucrători de securitate și miliție;
- studenții străini dispersați, deliberat, în toate cele opt vile disponibile, alături de studenți români și „surse ale noastre”;
- infiltrarea, pe lângă studenții străini, a unui ofițer cunoscător al limbii engleze, pentru a monitoriza direct preocupările și intențiile lor;
- o discuție „legendată” cu studenții israelieni, prin care li s-a atras atenția să evite contactele directe cu studenții arabi, pentru a preveni provocări;
- gruparea studenților arabi la o masă separată de Revelion, sub supravegherea rețelei și a ofițerilor desemnați.
Documentul notează, că măsurile au prevenit un incident: doi studenți sudanezi de la Institutul Politehnic Galați ar fi intenționat să-i provoace pe colegii israelieni, iar unii studenți sirieni ar fi încercat să creeze „disensiuni” – ambele situații fiind, potrivit raportului, ținute sub control.
Episodul spune ceva mai larg despre poziția ambiguă a României ceaușiste: o țară care întreținea relații diplomatice atât cu Israelul, cât și cu statele arabe, și care, la firul ierbii, gestiona această ambiguitate prin supraveghere directă și separarea fizică a tinerilor implicați – o formă de diplomație aplicată nu prin declarații, ci prin dispunerea camerelor într-o vilă de la munte.
Documentul iese în evidență prin limbajul tehnocratic: îndrumarul vorbește despre „analiza situației operative”, despre „planuri trimestriale de muncă”, despre „exploatarea informațiilor” și „stabilirea liniei de conduită” a surselor.
Lista „tematicii informațiilor” pe care rețeaua trebuia să le caute e, în sine, un mic portret al fricilor regimului: instigarea la fapte antisociale, formarea de „grupări și anturaje”, intenții de evaziune (adică fugă din țară), contacte cu cetățeni străini, comentarii „tendențioase sau calomnioase” despre realitățile social-politice, audierea posturilor de radio străine, răspândirea de „înscrisuri cu conținut dușmănos” – și, alături de acestea, difuzarea de materiale „mistic sau pornografic”, puse pe aceeași listă cu infracțiunile politice.
Documentul se încheie cu o instrucțiune revelatoare pentru ofițerii de conducere: vacanțele nu trebuie să însemne „o scădere a intensității muncii”, ci menținerea „la nivel ridicat” a volumului și calității informațiilor.
Supravegherea nu avea concediu.
