Închide

Cum a motivat instanța respingerea cererii ministrului Bode în scandalul acuzațiilor de plagiat de la UBB Cluj

ActualitateTop News by Actual de Cluj - ian. 26, 2023 0 252

Instanța Tribunalului Sălaj a respins în urmă cu câteva zile cererea ministrului de Interne Lucian Bode care cerea suspendarea unei hotărâri a universității ”Babeș -Bolyai” și unde comisia de etică a UBB reclamase numeroase probleme etice, inclusiv plagiat.
Instanța a motivat decizia de respingere a cererii. Iată argumentarea:

Analizând cererea de seuspendare a actului administrativ Hotărârea nr.10/ instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr.10/2022, actul administrativ a cărei suspendare a executării se solicită, Comisia de etică din cadrul Universităţii Babeș – Bolyai din Cluj- s-a autosesizat în cazul tezei de doctorat „Securitatea energetică şi managementul resurselor la începutul secolului XXI. România în context european actual”, susţinută de domnul Lucian Bode în anul 2018, la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj-Napoca , în baza informaţiilor publice apărute după emiterea Hotărârii nr. 7/2022 (disponibile https://pressone.ro/exclusiv-probele-care-demonstreaza-ca-ministrul-de-interne-lucian-bode-a-plagiat-cel-putin- 185-din-teza-sa-de-doctorat-si-nu-doar-2,95.)
Temeiul legal al autosesizării indicat în cuprinsul Hotărârii este Art. 2 din Regulamentul Comisiei de etică a Universităţii Babeș – Bolyai din Cluj- : „Comisia de etică universitară are următoarele atribuţii: a) analizează şi soluţionează plângerile privind abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare, conform Codului de etica şi deontologie universitară şi Art. 11 din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare, „Procedurile pe care comisia de etică, respectiv comisia de analiză le desfăşoară în cazul sesizărilor scrise, iniţiate de persoane fizice sau juridice cunoscute, ori în urma autosesizării sunt detaliate în Codul de etică, cu respectarea prevederilor prezentei legi.”
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat plângere prealabilă protrivit prevederilor art.7 din Legea 554/2004, ataşată cererii de chemare în judecată.
Comisia de etică din cadrul Universităţii Babeș – Bolyai din Cluj-Napoca a emis şi Hotărârea nr.1/2023 din data de 10.01.2023 cu privire la concluziile Comisie care a analizat aspectele semnalate public referitoare la abaterile de la etica universitară şi etica cercetării, prin care s-a reţinut faptul că în teza analizată au fost identificate abateri de la normele de citare, respectiv plagiat conform definiţiei din Legea şi citare defectuoasă sau incorectă.
În cuprinsul acestei hotărâri se arată faptul că „Conform Codului etic al Universităţii Babeș – Bolyai şi al practicilor academice internaţionale, confirmate de experţii cooptaţi, aceste abateri sunt considerate grave erori de citare, încadrate uneori sub umbrela extinsă a noţiunii de „plagiat”, şi care viciază substanţial corectitudinea lucrării de doctorat.
Comisia reia concluziile din Hotărârea 7/2022 în sensul că: Se confirmă şi alte abateri de la etica cercetării decât cele reclamate anterior şi analizate de Comisie – plagiat şi citare defectuoasă sau incorectă; Abaterile etice constatate sunt suficient de importante pentru a concluziona că teza este profund viciată; Conform Hotărârii 7/2022, sancţiunile prevăzute de legea nu pot fi aplicate domnului , nefiind membru al comunităţii academice sau de cercetare. După cum a constatat şi Ministerul Educaţiei, retragerea titlului de către CNATDCU/minister este imposibilă conform Deciziei nr. din 8 iunie 2022 a Curţii Constituţionale, decizie care a făcut imposibilă sancţionarea administrativă (sau judiciară) prin retragerea titlului de doctor. Universitatea Babeș – Bolyai va sesiza totuşi CNATDCU cu concluziile prezentei analize;Comisia reia solicitarea adresată domnului în Hotărârea 7/2022 de a alinia teza cu standardele de etică academică şi de a o pune la dispoziţie Şcolii doctorale şi Comisiei de etică.

De asemenea, Comisia adresează domnului şi Editurii CA Publishing solicitarea de a retrage cartea „Securitatea energetică şi managementul resurselor la începutul secolului XXI: România în context european actual”, publicată pe baza tezei la editura CA Publishing în 2021, ISBN 3-9, iar o eventuală republicare să fie realizată doar după corectarea tuturor abaterilor constatate. Dacă această retragere nu este comunicată Universităţii Babeș – Bolyai într-un termen de 15 zile calculate de la comunicarea prezentei hotărâri, Comisia va sesiza Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării pentru analiza cărţii mai sus menţionate. Menţionăm că, spre deosebire de comisiile de etică, CNECSDTI nu este limitat la sancţionarea membrilor comunităţii academice şi de cercetare având şi posibilitatea de a decide sancţiuni referitoare la cartea publicată pe baza tezei.”
Cu titlu prealabil, în expunerea considerentelor de drept ale acestei hotărâri, instanţa arată faptul că nu pot fi primite apărările formulate de către pârâtă cu privire la natura juridică a Hotărârii nr.10/2022, respectiv cu privire la faptul că acesta nu este un act administrativ, aceste susţineri fiind vădit neîntemeiate, raportat la definiţia autorităţii publice şi cea a actului administrativ, cuprinse în art.2 alin. lit.b teza finală şi respectiv lit.c din Legea 554/2004.

În ceea ce priveşte solicitarea pârâtei de respingere a cererii de suspendare ca rămasă fără obiect, ca urmare a faptului că actul şi-a produs în întregime efectele, în opinia acesteia, fiind emisă Hotărârea 1/2023, instanţa arată faptul că este nefondată.
Instanţa, raportat la efectele actului administrativ în litigiu, care constau în demararea şi efecutarea unor acte şi operaţiuni ce se derulează în timp, precum şi măsurile concrete stabilite prin Hotărârea 1/2023, act emis în cursul procedurii de reanalizare a tezei de doctorat susţinută de reclamant, din perspectiva unor abateri de la etica academică şi etica cercetării, apreciază faptul că efectele juridice ale Hotărarii 10/2022 nu sunt epuizate, la data pronunţării instanţei.
Prezenta cerere de suspedarea a executării actului administrativ Hotărârea nr.10/2022 şi a întregii proceduri de reexaminare a tezei de doctorat, în urma autosesizii, de către Comisia de etică din cadrul Universităţii Babeș – Bolyai din Cluj-Napoca, a fost fundamentată în drept pe dispoziţiile art.14 din Legea care stipulează faptul că:” În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.”
În cuprinsul art.2 din Legea se regăsesc definiţiile date de legiutor noţiunilor de pagubă iminentă – prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public şi cazuri bine justificate – împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
Suspendarea executării actului administartiv este o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părţii interesate. Având în vedere vedere forţa executorie a actului administrativ, suspendarea este o măsură de excepţie, cu caracter vremelnic, instituită pentru protecţia provizorie a drepturilor şi intereselor legitime ale destinatarului actului sau ale terţilor, măsură care se justifică numai dacă actul adimistrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care acesta ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.

Suspendarea actului administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Acestor două condiţii, li se adugă o a treia, de ordin procedural, şi anume, condiţia ca reclamantul să facă dovada declanşării procedurii prealabile administrative împotriva actului administrativ a cărui suspendare o solicită, conform regulilor generale cuprinse în art.7 din Legea sau în temeiul unor norme speciale, după caz.
În cauza dedusă judecăţii, reclamantul a probat faptul că a formulat plângere prealabilă adresată Universităţii Babeș – Bolyai, la data de 27.12.2022, prin care a solicitat revocare Hotărârii 10/2022, a cărei suspendare a executării se solicită.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei existenţei cazului bine justificat, respectiv a unei îndoieli serioase în privinţa legalităţii actului administrativ, instanţa arată faptul că aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a conţinutului formal al actului, ci poate fi circumscrisă inclusiv unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării, însă, îndoială asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi stabilită cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căuia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Reclamantul a invocat ca şi împrejurări de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii Hotărârii nr.10/2022, nelegalitatea proceduri urmate de Comisia de etică, prin autosesizarea ulterioară emiterii unei Hotrârii nr.7/2022 prin care a fost soluţionată o sesizare vizând aceleaşi aspecte privind neregulile de întocmire şi redactare a tezei de doctorat susţinută de reclamant, inclusiv necompetenţa Comisie de etică din cadrul Universităţii de a reevalua o teză de doctorat, atât în raport cu obiectul concret al analizei efectuate, cât şi perspectiva atribuţiilor legale ale acestei Comisii, susţinându-se lipsa calităţii reclamantului de membru al comunităţii academice sau de cercetare.

S-a invocat şi încălcarea, prin hotărârea emisă, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 364/2022 din data de 8.06.2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.170 alin.1 lit.b din Legea educaţiei neţionale nr.1/2011.

Cu referire la argumentele concrete invocate de reclamant şi sintetizate mai sus, fără a trece la efectuarea unei analize care ar depăşi limitele sumare ale procedurii suspendării actului administrativ, instanţa reţine în ceea ce priveşte inadmisibilitatea actului de autosesizare şi reexaminare a tezei de doctorat aparţinând reclamantului, faptul că în cuprinsul Hotărârii 10/2022 sunt indicate temeiurile juridice în baza cărora Comisia a demarat procedura, respectiv art.2 din Regulamentul Comisie de etică, text care reia prevederile art.306 din Legea 1/2011 şi care reglementează atribuţia Comisiei de etică privind analizarea şi soluţionarea abaterilor de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare, conform Codului de etică şi deontologie universitară. De asemenea, au fost indicate prevederile art.11 din Legea privind buna conduită in cercetarea ştiintifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, iar Legea 1/2011 stabileşte, cu titlu de nomă generală, faptul că acestă Comisie de etică are şi atribuţiile prevăzute de Legea 206/2004, printre care cele stipulate de art.10 lit.b, privind numirea comisiilor de analiză pentru examinarea sesizărilor referitoare la abaterile de la buna conduită în activitatea de cercetare – dezvoltare aduse în atenţia lor în urma sesizărilor sau pe bază de autosesizare.

În ceea ce priveşte competenţa Comisie de etică, din perspectiva calităţii subiectului pasiv al raportului juridic administrativ care a luat naştere, instanţa arată faptul că interpretarea noţiunii de „membru al comunităţii universitare” prin raportare la momentul demarării procedurii, moment la care reclamantul nu mai are calitatea de student-doctorand, nu poate face obiectul acestei analize sumare ci se impune o interpretare sistematică a dispoziţiilor legale incidente, situaţie similară şi în privinţa stabilirii incidenţei, în cauză a disposiţiilor Legii având în vedere sfera subiecţilor de drept cărora li se adresează, conform art.1 alin.4 din Lege.

Instanţa se limitează să redea dispoziţiile art.50 alin.3 din Hotărârea nr. 681 din 29 iunie 2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, care stipulează faptul că:”Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv membrii CNATDCU şi IOSUD, poate sesiza în scris, prin intermediul UEFISCDI, Consiliul general al CNATDCU cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia, şi de data acordării titlului de doctor.”, şi să arate faptul că pârâta justifică, cel puţin în aparenţă, efectuarea unei analize proprii, raportat la atribuţiile prevăzută de art.306 din Legea1/2011, a uni caz de plagiat, având posibilitatea cel puţin de a sesiza, în urma rezultatului analizei efectuate, CNATDCU.
Astfel, la nivelul aparenţei dreptului Comisie de etică de a reanaliza teza de doctorat în baza autosesizării, cu privire la informaţiile apărute în spaţiul public, contrar celor susţinute de recalamant, proceduara nu este una evident inadmisibilă, iar aspectele legate de limitarea competenţiei entiăţii pârâte în raport cu calitatea persoanei vizate şi obiectul concret al analizei, respectiv excluderea sub aspectul obiectului analizei a plagiatului, sunt chestiuni ce necesită o analiză aprofundată, cu identificare, interpretarea şi coroborarea tuturor dispoziţiilor legale incidente, dispoziţii care nu excelează în claritate şi previzibilitate.
Doar cu titlu de exemplu, instanţa subliniază faptul că se impune a se decela categoria lucrărilor şi a persoanelor care pot fi vizate de obligaţiile de respectare a normelor de etică universitară şi bună conduită în activitatea de cercetare, raportat la cadrul legistaliv existent şi principiile de drept, precum şi a măsurile sau sancţiunilor care pot fi dispuse de Comisia de etică în cazul concret dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte nesocotirea, în activitate desfăşurată, obiect al prezentei analize, de către pârată, a statuărilor Curţii Constituţionale, prin considerentele Deciziei nr. /2022, instanţa arată faptul că nici acest motiv de neleigalitate care s-ar răsfrânge asupra Hotărârii 10/2022, nu poate fi reţinut în aparenţă, atâta timp cât soluţia pronunţată nu vine decât să stabilească principiul de drept al irevocabilităţii actelor juridice de drept administrativ care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, art.170 alin.1 lit.b din Legea 1/2011, respectând standardul de constituţionalitate în măsura în care se referă exclusiv la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.

Or, în speţă este exclusă analiza posibilităţii retragerii titlului de doctor al reclamantului de către pârâtă, astfel cum a arătat expres Comisia în cuprinsul Hotătrârii 1/2023, iar pargrafele citate de reclamant (par.36 şi 37), invocându-se excluderea oricărei analize ulterioare a unei teze de doctorat, nu pot fi avute în vedere ca atare, pentru a statua, în acestă procedură sumară, cu privire la nelegalitatea aparentă a procedurii urmate de Comisia de etică în privinţa reanalizării existenţei unor abateri de la etica universitară în activitatea de susţinere a tezei de doctorat, în concret în redactarea tezei de doctorat, care a fost publicată şi se se află în vânzare.
Instanţa se limitează în cadrul acestei proceduri să releve considerentelor Deciziei CCR 364/2022, în cuprinsul cărora se face trimitere la statuările Curţii prin Decizia nr. /2016, relevante sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate de reclamant în susţinerea cererii de suspendare: „23. În acest context constituţional şi legal, Curtea a statuat că o reglementare care stabileşte că „actul administrativ constatator al titlului ştiinţific se anulează de la data emiterii actului de revocare şi produce efecte doar pentru viitor” constituie o încălcare a irevocabilităţii actelor administrative individuale, cu consecinţe grave asupra drepturilor subiective născute ca urmare a intrării în circuitul civil a respectivului act. Posibilitatea revocării actului administrativ de către autoritatea emitentă încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, introduce insecuritate în circuitul civil şi lasă la dispoziţia subiectivă a autorităţii emitente existenţa unor drepturi ale persoanei care a dobândit titlul ştiinţific (Decizia nr. din 26 octombrie 2016, paragraful 50).

Într-o atare situaţie, dacă există suspiciuni cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională, Curtea a reţinut că actul administrativ poate fi supus controlului unei entităţi independente faţă de entitatea care a emis titlul de doctor, cu competenţe specifice în acest domeniu, care poate lua măsuri sancţionatoare cu privire la retragerea titlului în cauză. Însă, dacă opţiunea legiuitorului este pentru revocarea sau anularea actului administrativ, aceasta nu poate opera decât în condiţiile stipulate de lege, respectiv măsura nu poate fi dispusă decât de o instanţă judecătorească, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 (Decizia nr. din 26 octombrie 2016, paragraful 51).

Curtea subliniază că, în contextul Deciziei nr. din 26 octombrie 2016, intrarea actului administrativ în circuitul civil şi producerea de efecte juridice nu se realizează prin simpla emitere a ordinului de atribuire a titlului de doctor, ci dacă acesta a generat la rândul său raporturi juridice distincte; de altfel, în acest sens, Curtea, prin Decizia nr. din 26 octombrie 2016, paragraful 55, a reţinut că deţinerea titlului de doctor poate constitui o condiţie pentru accederea într-o funcţie, pentru dobândirea unei calităţi profesionale, a unui statut profesional, iar, uneori, are implicaţii inclusiv sub aspect patrimonial, acolo unde legiuitorul a înţeles să gratifice persoana care posedă titlul de doctor cu sporuri salariale corespunzătoare acestei pregătiri ştiinţifice.”

Or, raportat la aceste considerente, este firească o interpretare în sensul că nu se poate reţine aparenţa de nelegalitate, de plano, a oricărei reanalizări a unei teze de doctorat de către Comisia de etică a Universităţii în cadrul căreia a fost obţinut titlul de doctor, trebuind stabilit, cu prioritate, în baza unui probatoriu specific, dacă teza de doctorat în discuţie a intrat în circuitul civil, doar pentru a se prefigura sancţiunea şi modalitatea de aplicare a acesteia, în cazul în care se confirmă existenţa unui caz de plagiat, iar luarea unor măsuri cum sunt cele de sesizare a autorităţilor decizionale în privinţa sancţionării faptei sau luarea unei măsuri cum este cea de a se solicita retragerea de pe piaţă a tezei publicare, nu apar ca fiind excluse de Curtea Constituţională conform stauărilor mai sus citate.
În ceea ce priveşte condiţia dovedirii unei pagube iminente, respectiv a prejudiciu material viitor şi previzibil pe care reclamantul îl va suferi ca urmare a executării actului administrativ, a cărei suspendare se solicită, respectiv a continuării executării acestuia, raportat la stadiul în care se află procedura, la data pronunţării instanţei, se reţine faptul că, în speţă, prejudiciul invocat constă într-un prejudiciu de imagine şi în afectarea reputaţiei şi credibilităţii profesionale, un prejudiciu nepatrimonial şi care nu se află într-un raport de cauzalitate direct cu activitatea desfăşurată de Comisie.

Trebuie arătat şi faptul că prejudiciul invocat nu mai are în cauză un caracter iminent, fiind deja produs în parte, cu referire în special la prejudiciu de imagine, iar afectarea imaginii publice şi a probităţii profesinale, raportat la calitate de ministru în funcţie, nu este o chestuine care să poată fi stabilită cu certitudine raportat strict la activitatea desfăşurată de pârâtă, în exercitarea atribuţiilor legale, care la nivel de aparenţă a analizei justifică emiterea actului administrativ.

Suspendarea executării actului adeministrativ şi implicit a activităţii desfăşurate şi a măsurilor luate de către pârată, nu se poate suţine întemeiat că ar duce la încetarea oricăror efecte negative asupra imaginii publice a reclamandului, ci din contră, ar putea avea efectul invers, al amplificării campaniei de presă, defăimătoare şi a scandalizării opiniei publice. Efectele unei hotărâri judecătoreşti de suspendare a Hotărârii 10/2022 nu ar consta decât în stoparea procedurii interne urmate de Comisia de etică şi a urmăririi ducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Hotărârea 1/2023, emisă în urma finalizării analizei lucrării din perspectiva respectării eticii academice şi eticii cercetării, şi nu se poate concluziona că ar conduce în mod corelativ la încetarea campaniei defăimătoare şi a oprobiului public, având în vedere şi interesul sporit al opiniei publice cu privire la acest subiect, motiv pentru care nu se poate reţine ca fiind îndeplinită condiţia dovedirii necesităţii prevenirii unei pagube iminente.

În acest context, instanţa aminteşte faptul că în pronunţarea cu privire la măsura suspendării executării actului administrativ, instanţa trebuie să urmărească respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care emitentul actului este obligat să-l îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Răspunzând argumentelor reclamantului expuse în cererea de chemare în judecată referitoare la incidenţa, în evaluarea pagubei previzibile ce urmaeză a fi suferită de reclamant, a art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa arată, fără a intra într-o analiză aprofundată a standardului de convenţionalitate, faptul că, în împrejurări factuale cum sunt cele în speţă, protecţia oferită de art.8 din Convenţie este mult diminuată, fiind necesar să se facă distincţie între persoanele particulare şi persoanele care acţionează într-un context public, în calitate de personalităţi politice sau persoane publice. Astfel, în vreme ce o persoană de drept privat necunoscută publicului poate pretinde o protecţie deosebită a dreptului său la viaţa privată, acest lucru nu este valabil în aceiaşi măsură şi pentru persoanele publice (cauza von Hannover împotriva Germaniei (nr. 2), cererile nr. 40660/08 şi 60641/08).
Instanţa mai arată faptul că Hotărârea nr.1/2023, fiind subsecventă emiterii Hotărârii nr.10/2022, şi nefiind formulată o cerere de modificare a cererii iniţiale cu care a fost învestită instanţa prin care să fie invocate motive distincte, în raport cu prevederile art.14 din Legea 554/2004, instanţa nu se va pronunţa, în mod expres asupra suspendării executării acestei hotărâri. Acesta reprezintă, în cadrul procesual stabilit de reclamant, astfel cum s-a arătat mai sus, doar un efect juridic al emiterii Hotărârii 10/2022 şi, prin urmare, a fost avută în vedere în ansamblul probatoriul administrat, cu ocazia analizei îndeplinirii condiţiilor legale pentru suspendarea efectelor Hotărârii nr.10/2022 emisă de Comisia de etică a Universităţii Babeș – Bolyai.
Pentru toate aceste argumente, în baza art.14 din Legea 554/2004, instanţa va respinge ca nefondată cererea de supendare a executării Hotărârii nr.10/13.12.2022 a Comisiei de etică din cadrul Universităţii Babeș – Bolyai formulată de reclamantul , în contradictoriu cu pârâta Universitatea Babeș – Bolyai.

Aici întreaga motivare a deciziei instanței

Citește și:

Bode a atacat azi cu recurs decizia Tribunalului care i-a respins cererea în scandalul acuzațiilor de plagiat la UBB Cluj

Nici un comentariu

Scrie un comentariu