Cercetătorii economiști de la UBB: În 2070 un pensionar va primi, în medie, o pensie publică egală cu doar un sfert din ultimul său salariu / ”Doar prin disciplină fiscală și consolidarea economisirii private sistemul de pensii își poate păstra sustenabilitatea” / ”Sistemul de pensii din România se află într-un echilibru fragil, cu presiuni bugetare și demografie nefavorabilă”
Actualitate by Actual de Cluj - nov. 11, 2025 0 153
Sistemul de pensii din România se află într-un echilibru fragil, cu presiuni bugetare și demografie nefavorabilă, arată echipa de specialiști a facultății de profil din Cluj care analizează economia țării.
Romanian Economic Monitor e o echipă de economiști de la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din Cluj și arată într-un raport publicat ieri că România se află într-o ”zonă de risc” privind sustenabilitatea sistemului public de pensii, ”pe fondul îmbătrânirii rapide, emigrării masive a forței de muncă, muncii informale și presiunilor bugetare tot mai mari”. ”Numai printr-o combinație de disciplină fiscală și stimulare a economisirii private, sistemul de pensii poate rămâne viabil și poate garanta o bătrânețe demnă pentru generațiile viitoare”, arată aceștia. ”România a făcut pași importanți pentru corectarea dezechilibrelor sistemului public de pensii: mecanisme automate de indexare, egalizarea vârstelor de pensionare și recalcularea drepturilor”, spune prodecanul Bela-Gergely Racz. ”Într-o perioadă în care în România cresc costurile de finanțare a datoriei publice și deficitul bugetar, iar în paralel se dublează deficitul fondului de pensii, se creează o povară dublă: pe de o parte, statul trebuie să încerce să majoreze veniturile și să reducă o serie de cheltuieli bugetare, iar pe de altă parte se confruntă cu o creștere constantă a cheltuielilor sociale și a costurilor de finanțare. Cu alte cuvinte, chiar dacă bugetul statului ar fi echilibrat în prezent, ar fi totuși necesare măsuri corective pentru a diminua presiunile viitoare ale sistemului de pensii. În lipsa unor măsuri suplimentare, finanțarea sistemului de pensii va continua să depindă de transferuri masive de la bugetul de stat”.
Sistemul public de pensii actual este de tip ”pay as you go“ – generația activă contribuie la plata pensiilor curente, completat de sistemul de pensii private, Pilonul II obligatoriu și Pilonul III facultativ. În ultimii ani, presiunile demografice, îmbătrânirea populației și creșterea cheltuielilor sociale au forțat statul să intervină prin reforme majore: în septembrie 2023 a fost modificat regimul pensiilor speciale, iar în noiembrie 2023 a intrat în vigoare o reformă amplă a pensiilor publice, aliniată cu PNRR și recomandările Comisiei Europene. Reforma prevede recalcularea drepturilor de pensie pe baza unui sistem de punctaj, indexarea automată cu inflația și salariile, egalizarea vârstei de pensionare pentru femei și bărbați la 65 de ani până în 2035 și corelarea directă cu speranța de viață.
În 2022, cheltuielile brute cu pensiile publice, inclusiv cele speciale, au reprezentat aproximativ 8,5% din Produsul Intern Brut. Proiecțiile din raportul privind îmbătrânirea populației, publicat de Ministerul Finanțelor anul trecut, arată o creștere până la 10,6% din PIB în 2030 și un vârf de 10,6% în 2046. După această perioadă, pe fondul reformelor din 2023 și al scăderii populației, cheltuielile ar urma să se reducă treptat la 7,6% din PIB în 2070.
În ceea ce privește veniturile, în 2022, contribuțiile la fondul public de pensii au însumat 6% din PIB, urmând să se stabilizeze în jurul valorii de 5,2% din PIB în perioada 2040-2070. Diferența dintre cheltuieli și contribuții a generat un deficit structural semnificativ, de 2,5% din PIB, în 2022, care ar urma să se adâncească până la 5,4%, în 2047, pentru ca ulterior – ca urmare a reformelor și reducerii numărului de pensionari – să se diminueze spre 2,4% din PIB în 2070, revenind astfel la nivelul actual. Totuși, în condițiile în care sustenabilitatea unui sistem de pensii de tip ‘pay as you go’ depinde în mod direct de raportul dintre contributori și beneficiari, în 2022 România avea aproximativ cinci milioane de pensionari în sistemul public și 7,7 milioane de salariați activi, conform datelor Eurostat iar potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), numărul angajaților este de aproximativ 5,3 milioane – în condițiile în care metodologia INS include doar persoanele salariate, nu și lucrătorii pe cont propriu, lucrătorii agricoli individuali sau cei care muncesc ‘la negru’, în vreme ce Eurostat include și aceste date.
Până în 2070, proiecțiile din raportul Ministerului Finanțelor privind îmbătrânirea populației indică o scădere a numărului de salariați la 5,6 milioane, conform metodologiei Eurostat, și la 4,2 milioane, conform metodologiei INS, ca urmare a emigrării și a diminuării populației active, în timp ce numărul pensionarilor s-ar reduce la 3,96 milioane, pe fondul creșterii vârstei de pensionare. Totuși, spun economiștii RoEM, raportul de dependență rămâne ridicat, deoarece ambele categorii scad într-un ritm similar. Astfel, rata de dependență a sistemului de pensii calculat ca raportul dintre numărul de pensionari și numărul de angajați, va crește de la 65% în 2022 la 86% în 2050, urmând să se reducă ușor la 71% în 2070. În paralel, rata de dependență la vârste înaintate – mărimea populației de 65+ ani raportat la cea de 20-64 ani – va urca de la 33% în 2022 la 55% în 2050, rămânând apoi aproape constant până în 2070.
”Această rată oferă o imagine și mai sumbră dacă în numitor nu luăm în calcul toți angajații, ci doar pe cei care plătesc contribuții”, mai spune Racz. ”În acest caz, valorile estimate ale ratei de dependență a sistemului sunt de 95% în 2030 și de 97% în 2070. Acest lucru, din punct de vedere tehnic, înseamnă că un angajat care plătește contribuții ar trebui să susțină un pensionar din contribuția sa. Cu alte cuvinte, o populație activă tot mai redusă va trebui să susțină un număr tot mai mare de pensionari – un dezechilibru structural alimentat de îmbătrânirea populației, scăderea natalității și emigrarea masivă a forței de muncă după aderarea la UE”.
În momentul de față, conform economiștilor RoEM-UBB FSEGA, principalele provocări ale finanțării sistemului de pensii sunt: demografia nevaforabilă, piața muncii și contributivitatea limitată, structura sistemului public de pensii și pensiile speciale, sistemul pensiilor private. Demografia nefavorabilă se referă la îmbătrânirea accelerată a populației și la migrația amplă a forței de muncă: ponderea persoanelor de peste 65 de ani este estimată să crească de la 33% în 2022 la aproximativ 55% în 2050 și la 56% în 2070, iar potrivit statisticilor Eurostat și OECD, aproximativ 20% din populația activă lucrează în străinătate, ceea ce reduce baza de contributori. ”Repatrierea acestora rămâne incertă și în condițiile în care salariile locale sunt puțin competitive”, spune Levente Szasz, coordonatorul proiectului de cercetare RoEM. De asemenea, tinerii iau tot mai mult în calcul plecarea din țară. Conform unui studiu realizat în 2024 de Fundația Friedrich Ebert Stiftung, jumătate din tinerii din România iau în considerare varianta de a emigra într-o altă țară pe o perioadă mai lungă. La acestea se adaugă și presiunea suplimentară semnificativă generată de cei aproximativ două milioane de români născuți între 1967 și 1969, așa-numiții ”decreței”, care vor intra la pensie după 2030, , ”amplificând considerabil povara asupra sistemului”, adaugă el.
Datele specialiștilor RoEM-UBB FSEGA arată că, în România, rata de ocupare este redusă la vârste mature, rata de activitate fiind printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, pensionarea anticipată rămâne atractivă, iar stimulentele pentru continuarea activității sunt modeste. În ceea ce privește munca informală, evaziunea fiscală rămâne ridicată, iar o parte semnificativă a populației nu contribuie la sistemul de pensii. În plus, există o migrație ridicată a profesioniștilor: plecarea medicilor, inginerilor și a altor specialiști reduce baza salarială medie și, implicit, veniturile fondului de pensii.
În ce privește pensiile speciale, deși reforma din 2023 a redus multe privilegii, anumite categorii – militari, magistrați, funcționari publici – continuă să se pensioneze anticipat și să beneficieze de pensii mari. Cheltuielile aferente acestora au fost de 1,2% din PIB în 2022, iar reforma din 2023 prevede o scădere treptată până la 0,4% din PIB în 2070. Totuși, precizează economiștii RoEM, menținerea acestor diferențe afectează percepția de echitate și încrederea în sistem. De asemenea, formula de punctaj este una generoasă: pensiile sunt determinate pe baza punctelor de contributivitate, indexate anual cu rata inflației și cu 50% din creșterea reală a salariilor. ”În contextul unei inflații ridicate, acest mecanism poate accelera creșterea cheltuielilor peste nivelul estimat”, arată RoEM.
În privința pensiilor private – Pilonul II și Pilonul III -, contribuția la Pilonul II, introdus în 2008, era anul trecut de 4,75% din salariul brut și va ajunge la 5% în următorii ani. Peste opt milioane de români contribuie la cele șapte fonduri private, care administrează împreună 166,2 miliarde de lei. Autoritățile pregătesc modificări pentru a limita retragerile în numerar și pentru a institui plăți regulate, în acord cu cerințele de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD).
”În teorie, Pilonul II ar trebui să reducă presiunea asupra sistemului public, dar populația este în continuare reticentă din cauza performanțelor fondurilor, volatilității piețelor și nivelului scăzut al educației financiare”, adaugă cercetătorul Tamas Bukur. ”Contribuțiile rămân prea mici pentru a compensa integral pensiile publice”. Pilonul III, facultativ, este mai modest – 680.000 de contribuitori și active de 865 de milioane de euro -, cu o creștere estimată la 0,04% din PIB până în 2070. ”Deși beneficiile fiscale există, impactul rămâne limitat. Iar pentru actualii pensionari, pensia de stat continuă să fie principala sursă de venit”, spune Bukur.
Cât vom munci și cât vom trăi la pensie devin întrebări centrale pentru români. Potrivit unui raport privind îmbătrânirea demografică, cariera profesională se va prelungi, dar și perioada de viață post-pensionare va fi mai lungă. Astfel, durata medie a carierei va crește de la 35,4 ani în 2022, la 39 de ani în 2070, ca urmare a reformei pensiilor din 2023, care majorează gradual vârsta de pensionare a femeilor la 65 de ani până în 2035, egalând-o cu cea a bărbaților. Noua lege oferă și bonusuri de stabilitate pentru cei care lucrează peste perioada completă de cotizare. Durata medie a vieții la pensie va crește de la 18,3 ani în 2022, la 24,6 ani în 2070, pe fondul creșterii speranței de viață la 83,3 ani pentru bărbați și 88,5 ani pentru femei. Vârsta efectivă de ieșire din activitate va ajunge la circa 64 de ani în 2040, o dată cu limitarea pensionărilor anticipate și introducerea penalităților mai mari pentru retragerea timpurie. ”Conform raportului privind îmbătrânirea populației, adecvarea pensiilor rămâne o provocare majoră”, spune Bukur. Aceasta deoarece raportul dintre pensiile publice medii și salariile medii era de 34% în 2022, urmând să scadă la 29% în 2070. ”Și mai îngrijorător”, completează el, rata de înlocuire a pensiilor publice – raportul dintre prima pensie și ultimul salariu – va coborî în aceeași perioadă de la 36% la doar 24%. ”Cu alte cuvinte, conform acestui raport, în 2070 un pensionar va primi, în medie, o pensie publică egală cu doar un sfert din ultimul său salariu. Această reducere rezultă din aplicarea strictă a principiului contributivității și eliminarea unor avantaje din vechea lege”.
În prezent, peste 16% dintre românii de peste 65 de ani sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială – una dintre cele mai ridicate rate din Uniunea Europeană, conform statisticilor OECD. Scăderea ratelor de înlocuire riscă să agraveze această problemă, chiar dacă reformele recente aduc indexări mai generoase pentru pensiile mici, susțin economiștii RoEM.
Aceștia recomandă și o serie de măsuri, văzute ca ”necesare” pentru întărirea sustenabilității:
1. Creșterea ratei de ocupare: o piață a muncii mai incluzivă, care să încurajeze munca la vârste mature, poate reduce presiunea pe sistem. Iar oferirea de simulente angajatorilor și încurajarea recalificării lucrătorilor seniori sunt esențiale în acest sens.
2. Combaterea muncii informale prin controale mai ferme, digitalizare și scăderea fiscalității pentru salariile mici, ceea ce poate reduce evaziunea și poate lărgi astfel baza de contribuții.
3. Reforma pensiilor speciale prin eliminarea sau transformarea lor într-un sistem contributiv ceea ce ar îmbunătăți echitatea socială și ar economisi resurse.
4. Educație financiară: o cultură a economisirii pe termen lung ar crește interesul pentru pensiile private, completând veniturile la vârsta pensionării.
5. Eficientizarea administrării prin digitalizarea proceselor, reducerea birocrației și realizarea de audituri periodice ceea ce poate reduce costurile și preveni erorile administrative.
”În anii și deceniile următoare, sistemul public de pensii va fi supus unor presiuni tot mai mari, ceea ce va duce la o creștere semnificativă a deficitului său”, concluzionează cercetătorii RoEM. Mai precis, deficitul fondului public de pensii, raportat la PIB, este estimat să se dubleze până în 2047. ”O ameliorare este anticipată abia după 2047, iar în jurul anului 2070 nivelul dezechilibrului ar putea reveni la situația de astăzi. Doar prin disciplină fiscală și consolidarea economisirii private sistemul de pensii își poate păstra sustenabilitatea și poate rămâne funcțional pe termen lung”.
Romanian Economic Monitor este un proiect de cercetare al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, prin care cei șase cercetători ai universității publică o serie de date ale situației economice din România.
