Studiu UBB Cluj: ecosistemele alpine din Carpați se schimbă de 5 ori mai rapid decât pădurile
ActualitateEducaţie by Actual de Cluj - mart. 20, 2026 0 60
Ecosistemele europene răspund deja, vizibil și măsurabil, la încălzirea climatică. Aceasta este concluzia unui studiu de amploare publicat recent în revista Nature, realizat de o echipă internațională de cercetători din care fac parte și specialiști ai universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca: profesorul Mihai Pușcaș și cercetătorul Pavel Dan Turtureanu, de la Grădina Botanică ”Alexandru Borza” și Facultatea de Biologie și Geologie, precum și cercetătorul Tudor Ursu, de la Institutul de Cercetări Biologice din Cluj-Napoca.
Cercetarea se bazează pe una dintre cele mai extinse analize de acest tip realizate până acum în Europa: au fost studiate peste 6.000 de suprafețe de vegetație din păduri, pajiști și ecosisteme alpine din Carpați, Alpi și Pirinei, monitorizate pe perioade cuprinse între 15 și 78 de ani. Tabloul care rezultă din această masă impresionantă de date este clar și îngrijorător: un proces de „termofilizare” este în curs în toate tipurile de ecosisteme analizate, adică speciile adaptate la temperaturi mai ridicate câștigă teren în fața celor care preferă climatul rece.
Schimbările nu sunt uniforme. În păduri și pajiști, transformările sunt relativ moderate, manifestându-se mai ales prin instalarea treptată a unor specii noi, mai tolerante la căldură. Ecosistemele alpine, în schimb, trăiesc o altă dinamică: acolo, ritmul schimbării este de până la cinci ori mai accelerat, iar consecințele sunt mai complexe și mai greu de anticipat. Speciile adaptate la temperaturi scăzute sunt în declin, iar structura comunităților vegetale se modifică într-un mod care, avertizează cercetătorii, ar putea deveni ireversibil.
Carpații se numără printre zonele unde aceste procese au fost documentate direct, prin observații de teren sistematice. Munții Rodnei, incluși în rețeaua europeană de monitorizare a ecosistemelor alpine GLORIA, furnizează date în timp real despre felul în care plantele răspund la modificările de temperatură. Aceste date au contribuit substanțial la concluziile studiului publicat în Nature.
„Observațiile din Munții Rodnei oferă o perspectivă esențială asupra acestor procese. Aici putem urmări în timp real cum comunitățile vegetale răspund la schimbările climatice. În timp ce în unele sisteme observăm mai ales o tranziție graduală către specii adaptate la temperaturi mai ridicate, în zonele montane asistăm la pierderi care pot deveni ireversibile, într-un interval de timp mai scurt decât ne-am fi așteptat inițial”, explică Pușcaș, care e și directorul Grădinii Botanice „Alexandru Borza” a UBB.
Aici studiul.
Rezumatul studiului, din revista Nature:
Încălzirea climatică schimbă comunitățile biologice, speciile care necesită căldură fiind favorizate în detrimentul speciilor adaptate la frig, într-un proces denumit termofilizare. Deoarece răspunsurile la biodiversitate sunt adesea întârziate față de încălzirea climatică, datoriile climatice se acumulează în multe ecosisteme din întreaga lume. Deși ne-am putea aștepta ca termofilizarea și datoriile climatice să varieze în funcție de habitat, lipsește o cuantificare standardizată în toate ecosistemele. În acest articol, am analizat date multidecadale din 6.067 de parcele de vegetație reanalizate pe o perioadă de 12-78 de ani în păduri, pajiști și pe vârfurile alpine din Europa. Demonstrăm că comunitățile de plante din subetajul forestier și din pajiști au experimentat o termofilizare pozitivă, deși nu semnificativ diferită de zero. Prin contrast, vegetația din vârfurile alpine a prezentat o termofilizare mult mai puternică (de până la cinci ori) și semnificativă. Termofilizarea a fost determinată în mare măsură de creșterea numărului de specii care necesită căldură în pajiști, de scăderea numărului de specii adaptate la frig pe vârfurile alpine și de ambele procese în păduri. Datorii climatice semnificative s-au acumulat în păduri și vârfuri alpine, dar mai puțin în pajiști, datoriile fiind corelate pozitiv cu schimbările de temperatură macroclimatică. Constatările noastre dezvăluie traiectorii divergente de termofilizare și datorii climatice tot mai mari în ecosisteme. Mai mult, evidențiem mecanismele care permit unor comunități să urmărească schimbările climatice mai îndeaproape decât altele și oferim o bază pentru proiecția schimbărilor viitoare ale comunităților de plante în contextul încălzirii climatice accelerate.
