Răsturnare parțială în dosarul polițistului din Cluj acuzat că a condus din umbră trei firme: achitarea lui rămâne definitivă, cumnata paravan a fost condamnată
Actualitate by Mihai Prodan - oct. 02, 2026 0 30
Achitarea polițistului clujean acuzat că administra din umbră trei firme de transport rămâne în picioare după apel, însă Curtea de Apel Cluj a schimbat soluția în cazul uneia dintre cele trei inculpate. Cumnata polițistului, Ramona Daniela Groza, a fost condamnată definitiv pentru fals în declarații și a primit o amendă penală de 10.000 de lei.
După achitarea de la Judecătoria Cluj-Napoca, relatată în iunie de actualdecluj.ro, dosarul polițistului cu trei firme de transport a avut un alt final pentru una dintre inculpate. Pe 28 septembrie, în urmă cu câteva zile, Curtea de Apel Cluj a admis apelul Parchetului și a condamnat-o pe cumnata polițistului pentru fals în declarații. Hotărârea este definitivă.
Dosarul a pornit în 2024, când un polițist, soția și cumnata lui au fost trimiși în judecată. Acuzarea susținea că el a administrat în fapt, între 2015 și 2021, firme înregistrate pe numele celor două femei, deși statutul polițiștilor le interzice activitățile de comerț. Pe fond, toți trei au fost achitați pentru această acuzație, după decizia nr. 327 din 22 septembrie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța supremă a stabilit că infracțiunea din legea anticorupție cere și folosirea unor informații obținute datorită funcției, altfel s-ar suprapune cu o simplă abatere disciplinară. Acuzarea nu a susținut așa ceva, iar Parchetul nu a atacat această parte a sentinței. Pentru polițist și soția lui, soluția a rămas astfel definitivă încă de la prima instanță.
Parchetul a contestat doar achitarea cumnatei pentru declarația din 30 septembrie 2021, în care ea se indica drept beneficiar real al societății. Judecătoria reținuse o îndoială: implicarea polițistului în firmă nu excludea, prin ea însăși, și o implicare a femeii, iar legea permite existența mai multor beneficiari reali. Curtea de Apel a ajuns la concluzia opusă, apreciind că probele depășesc orice îndoială rezonabilă.
Miezul motivării este felul în care Curtea înțelege noțiunea de „beneficiar real”. Potrivit Legii 129/2019, privind prevenirea spălării banilor, este vorba despre persoana care deține sau controlează în ultimă instanță firma, fie printr-o participație de peste 25%, fie prin alte mijloace. Curtea subliniază că al doilea criteriu nu depinde de nicio calitate formală, fie ea cea de asociat sau de administrator numit. Textul a fost construit tocmai pentru situațiile în care puterea reală de decizie s-a desprins de titlurile din acte.
Judecătorii au pornit de la telefonul de contact trecut în declarație. Era numărul firmei, aflat permanent la polițist. În apel, el a declarat ca martor, după achitarea sa definitivă, că administratoarea de drept lucra opt ore pe zi în altă parte și nu putea răspunde. Șoferii angajați îl știau drept omul care rezolvă orice problemă, iar mulți nu auziseră niciodată de ea. Un martor care a discutat cu ea cel mult de două ori, la semnarea contractului, l-a anunțat totuși pe polițist când a demisionat. Polițistul era împuternicit pe conturile firmei și a ridicat uneori bani, negocia condițiile de angajare, a reprezentat societatea în litigii și ținea actele acesteia la domiciliu, unde au fost găsite la percheziție. Curtea a notat că martori din partea firmei cu care colabora transportatorul știau că ea este administratoarea de drept, dar că asta nu schimbă concluzia privind controlul real.
Pe această bază, instanța a reținut că declarația era necorespunzătoare adevărului și că a fost făcută în fața Registrului Comerțului pentru a produce consecințe juridice. Curtea a apreciat că depunerea ei era obligatorie, iar lipsa ei putea duce la sancțiuni, inclusiv blocarea conturilor. Instanța a mai observat că, la momentul respectiv, indicarea unui polițist drept beneficiar real ar fi atras răspunderea lui penală. A considerat declarația ei din fața primei instanțe nesinceră și a reținut ca motiv al faptei protejarea cumnatului.
Pedeapsa este de 10.000 de lei amendă penală, adică 125 de zile-amendă a câte 80 de lei. Curtea a refuzat amânarea aplicării pedepsei, invocând faptul că femeia nu a recunoscut fapta și că durata procesului nu este străină de atitudinea ei procesuală. Declarația a fost desființată. ”Nu apreciem oportună amânarea aplicării pedepsei deoarece nu apreciem că este îndeplinită condiţia prev. de art.83 alin.1 lit.d C.p., respectiv că fără aplicarea imediată a unei pedepse inculpata va înţelege pe deplin consecinţele faptelor sale şi gravitatea acţiunilor sale. În plus, aceasta nu a recunoscut nicio dată comiterea faptei, prin atitudinea ei procesuală a generat o durată îndelungată a procedurilor penale, riscul intervenirii prescripţiei răspunderii penale fiind real”, a apreciat instanța.
Citește și:
