Curtea de Apel achită doi clujeni acuzați că măsluiau contoare de gaz, după ce a stabilit că fapta nu este prevăzută de legea penală
Actualitate by Dan Andrei - sept. 15, 2026 0 14
Doi bărbați trimiși în judecată pentru zeci de intervenții neautorizate asupra contoarelor de gaz natural ale unor gospodării din județul Cluj au fost achitați în urmă cu câteva zile de Curtea de Apel pentru acuzația de complicitate la furt. Magistrații au considerat că manoperele descrise în rechizitoriu nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt.
Cei doi, angajați care aveau acces la echipamentele de măsurare a consumului de gaz, au fost acuzați că, în perioada 2018 2019, au intervenit de zeci de ori asupra mecanismelor de înregistrare a contoarelor instalate la locuințele unor clienți ai unei societăți de distribuție a gazelor naturale. Potrivit anchetei, cei doi coborau manual indexul contorului, astfel încât factura beneficiarilor să fie mai mică decât consumul real, în schimbul unor sume cuprinse între 90 și 1800 de lei pentru fiecare intervenție. Un bărbat a fost acuzat de 22 astfel de acte, celălalt – de 20.
Cazul a pornit de la o plângere depusă de societatea de distribuție a gazelor, care a identificat, cu ajutorul unei firme specializate, un număr mare de nereguli la punctele de consum din zona Câmpia Turzii. Ancheta a inclus interceptări telefonice, în care cei doi bărbați foloseau expresii codate precum invitația la o cafea pentru a stabili întâlniri în vederea modificării contoarelor, percheziții domiciliare la locuințele beneficiarilor și teste de detectare a comportamentului simulat, ”detectoare de minciuni” aplicate unora dintre aceștia. Zeci de martori, printre care beneficiarii intervențiilor, au confirmat în fața anchetatorilor și ulterior în instanță că au plătit sume de bani pentru ca indexul contorului lor să fie dat înapoi.
Din intercepțiile telefonice analizate în dosar a reieșit că cei doi bărbați foloseau un limbaj codificat pentru a stabili întâlnirile în care modificau contoarele de gaz. Expresia cel mai des întâlnită era invitația la o cafea, ”diseară trec la o cafeluţă”.
Sensul acestor expresii a fost confirmat chiar de martorii audiați în cauză, oameni care apelaseră la serviciile celor doi și care au recunoscut, atunci când li s au redat convorbirile, că referirea la o cafea însemna în realitate intervenția neautorizată asupra contorului. În alte discuții, urgența era transmisă prin trimiteri la faptul că mai erau puține zile până la citirea contorului de către operatorul de distribuție, sau prin formulări de tipul nu mai are sculele necesare ori e umblare multă, folosite pentru a amâna o intervenție fără a explica motivul real al întârzierii. Beneficiarii înșiși recurgeau la același limbaj voalat, unii dintre ei declarând anchetatorilor că, deși nu foloseau termeni expliciți la telefon, atât ei, cât și cei doi bărbați știau perfect despre ce este vorba de fiecare dată când se stabilea o astfel de vizită.
Judecătoria Turda a constatat că faptele au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, dar a decis încetarea procesului penal pentru ambele infracțiuni, atât pentru complicitate la furt, cât și pentru modificarea neautorizată a echipamentului de măsurare, pe motiv că se împlinise termenul de prescripție a răspunderii penale. Instanța a aplicat, potrivit unei jurisprudențe constante privind legea penală mai favorabilă, un termen de prescripție de cinci ani calculat fără a lua în calcul actele de întrerupere din perioada în care textul de lege privind întreruperea prescripției fusese declarat neconstituțional. Cu toate acestea, pe latura civilă, instanța a obligat cei doi bărbați, în solidar, la plata sumei de aproximativ 219.000 de lei către societatea de gaze, reprezentând contravaloarea cantităților sustrase, rămasă neachitată după ce o parte dintre beneficiari plătiseră deja diferențele către furnizor.
Atât cei doi inculpați, cât și societatea de gaze, în calitate de parte civilă, au atacat sentința. Bărbații au cerut achitarea completă, susținând că simpla modificare a indexului contorului nu poate fi calificată drept furt, întrucât gazul natural fusese deja consumat de beneficiari în baza unor contracte valabile, iar acțiunea lor nu presupunea o deposedare reală a furnizorului urmată de o intrare a bunului în propria lor stăpânire. Partea civilă a cerut, la rândul ei, majorarea despăgubirilor cu suma de peste 228.000 de lei, reprezentând costul serviciilor firmei de investigații angajate pentru documentarea fraudelor, sumă pe care prima instanță o respinsese pe motiv că nu fusese defalcată strict pe faptele pentru care cei doi au fost trimiși în judecată.
Curtea de Apel a analizat în detaliu argumentele privind natura juridică a furtului și a ajuns la concluzia că descrierea faptelor din rechizitoriu nu poate susține o acuzație de furt sau de complicitate la furt. Instanța a explicat că infracțiunea de furt presupune o mutație efectivă a bunului dintr o stăpânire de fapt în alta, fără consimțământul celui păgubit. Or, gazul natural ajunsese deja, în mod legal, în posesia consumatorilor finali, în baza contractelor de furnizare, astfel încât modificarea ulterioară a indexului nu reprezenta o luare a bunului, ci doar o ascundere a consumului real, faptă care ar fi putut eventual constitui înșelăciune, însă rechizitoriul nu conținea suficiente elemente pentru o asemenea recalificare, iar o schimbare de încadrare în defavoarea inculpaților nu mai era posibilă în această fază a procesului.
Pe cale de consecință, Curtea a achitat pe amândoi bărbații pentru acuzația de complicitate la furt, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, și a menținut soluția de încetare a procesului penal pentru infracțiunea privind deteriorarea echipamentului de măsurare, pentru care prescripția răspunderii penale rămâne aplicabilă.
În privința despăgubirilor, achitarea inculpaților a schimbat radical situația juridică a laturii civile. Curtea a stabilit că acțiunea civilă introdusă de societatea de gaze nu mai poate fi soluționată în cadrul procesului penal și a lăsat o nesoluționată, ceea ce permite părții civile să își susțină pretențiile printr un proces separat, în fața instanței civile. Din acest motiv, deși cele trei apeluri porneau de la poziții diferite, toate au fost admise, iar sentința a fost desființată în partea privind acuzația de furt și latura civilă.
Decizia Curții de Apel este definitivă, iar cheltuielile de judecată din apel au rămas în sarcina statului.
