„Ne bătea mereu”. Copiii de trupă de 16 ani care și-au ucis superiorul la Dej, în 1933

ActualitateIstorie by Dan Andrei - oct. 17, 2026 0 12

O crimă care a zguduit garnizoana din Dej în vara anului 1933 a ajuns în fața Consiliului de Război de la Cluj. Un sublocotenent, șeful muzicii militare din Dej, a fost ucis în propria locuință de un sergent și patru copii de trupă, toți în vârstă de 16 ani. Procesul a ridicat și o problemă juridică neobișnuită pentru vremea respectivă: puteau fi judecați de instanța militară niște minori care erau, totodată, copii de trupă?

Crima s-a produs în noaptea de 13 iulie 1933. Potrivit relatării publicate de ziarul „Universul”, sergentul Dolha și copilul de trupă Emanoil Chioreanu s-au dus la locuința sublocotenentului Andreescu, șeful muzicii militare din Dej și superiorul lor, cu intenția de a-l ucide. Cei doi au găsit ușa deschisă și au intrat. Sublocotenentul s-a trezit din somn și i-a întrebat ce doresc. I-au răspuns că sunase alarma și că veniseră să-l trezească. În timp ce ofițerul se îmbrăca, sergentul Dolha l-a atacat cu o baionetă rusească. Sublocotenentul Andreescu a murit pe loc. După crimă, atacatorii au fugit.

Ulterior, sergentul Dolha și-a luat viața, după cum relatează ziarul, iar Emanoil Chioreanu s-a predat autorităților. În momentul procesului, în septembrie, ceilalți trei copii de trupă acuzați erau Dănilă Lăsărman, Ioan Câmpeanu și Gheorghe Mureșeanu. Toți patru aveau câte 16 ani.

Cazul a ajuns la Consiliul de Război al Corpului VI Armată din Cluj, condus de colonelul Mehedinți. Dezbaterile au început în 13 septembrie 1933. În fața judecătorilor militari, acuzații au explicat că sublocotenentul Andreescu îi trata cu brutalitate și îi bătea în mod repetat. Au fost ascultați 30 de martori, iar aceștia au depus, potrivit relatării din „Universul”, în favoarea acuzaților. Martorii au susținut că ofițerul îi bătea pe copiii de trupă.

Apărarea a încercat mai întâi să conteste competența Consiliului de Război. Avocatul Ioan Giurgiu a susținut că inculpații erau minori și, prin urmare, nu puteau fi judecați de instanța militară. Incidentul de necompetență a fost respins. Avocatul a insistat apoi asupra tratamentului la care ar fi fost supuși copiii de trupă. Potrivit apărării, faptul că mai mulți dintre ei ajunseseră să decidă uciderea superiorului reprezenta o consecință a tratamentului brutal pe care acesta li l-ar fi aplicat. Aceste afirmații apar în relatarea procesului ca poziție a apărării și mărturii ale celor 30 de martori, nu ca o concluzie independentă a ziarului.

După deliberare, Consiliul de Război l-a condamnat pe Emanoil Chioreanu la 10 ani de închisoare. Dănilă Lăsărman, Ioan Câmpeanu și Gheorghe Mureșeanu au fost achitați. Chioreanu a făcut recurs.

Sentința a generat însă o dezbatere juridică în epocă. „Universul” nota că se punea problema dacă un copil de 16 ani putea fi condamnat la 10 ani de închisoare de un Consiliu de Război doar pentru faptul că era copil de trupă și, prin urmare, era supus într-o anumită măsură legilor militare. Cazul este cu atât mai neobișnuit cu cât victima era chiar șeful muzicii militare din Dej, iar acuzații erau adolescenți de 16 ani aflați în subordinea sa.

Relatarea din „Universul” din 16 septembrie 1933 păstrează numele celor implicați, desfășurarea crimei și sentința pronunțată de Consiliul de Război. Ziarul avea să consemneze și faptul că verdictul lui Chioreanu nu era definitiv, acesta declarând recurs.

Nici un comentariu