Recordul uitat al Operei Române din Cluj: 532 de spectacole și mezzo-soprana despre care se spunea că „nu se naște în fiecare veac”

Cultură by Actual de Cluj - iul. 26, 2026 0 11

Când Opera Română din Cluj își deschide prima stagiune, în 1919, printre primele nume angajate se numără o mezzo-soprană cu „un glas de veritabil contra-alt”. Șaisprezece stagiuni mai târziu, Lya Pop e artista cu cele mai multe apariții din istoria tânără a instituției: 532 de reprezentații, un record fără egal printre colegele ei de generație. Dar cifra, oricât de impresionantă, spune doar jumătate din poveste.

După studiile secundare la Arad, Lya Pop urmează Conservatorul din București, pe care îl absolvă cu distincție. Educația ei muzicală se desăvârșește însă la Paris, unde studiază canto cu profesorul Emil Angel, iar mai târziu se perfecționează suplimentar la Salzburg și Viena – un parcurs de formare comparabil cu al oricărei artiste destinate scenelor mari europene.

Cronicarul Ion Gherghel, care îi dedică cele mai multe rânduri din bilanțul celor 16 stagiuni, notează că puține artiste din generația ei au dat dovadă de o asemenea râvnă în formarea profesională.

Există un moment în articolul lui Gherghel care developează, mai bine decât orice altă frază, dimensiunea taleentului Lyei Pop: autorul scrie că, înzestrată cu o voce rară și un temperament artistic ieșit din comun, ea ar fi putut crea rolul Carmen – în limba originală – pe scena Operei din Paris. Este o afirmație cu greutate, venită de la un cronicar care o compară, în paginile aceleiași reviste, cu o galerie întreagă de eroine: Amneris, Dalila, Azucena, Ulrica, Orfeu.

Gherghel merge mai departe și speculează explicit ce s-ar fi întâmplat dacă artista ar fi plecat într-un turneu mondial: e convins că ar fi „secerat” aplauze sincere și numeroase, iar triumful ei artistic din străinătate s-ar fi răsfrânt, spune el, asupra întregului neam românesc – pentru că o interpretă de o asemenea calitate „nu se naște în fiecare veac”.

Poate că, într-un turneu internațional, Clujul ar fi pierdut-o, adaugă însă imediat cronicarul. Pentru clujeni, notează el, „a fost mai bine, firește”, că artista și-a legat destinul carierei sale de scena lirică locală, în loc să urmeze un drum către gloria pariziană.

Gherghel insistă asupra faptului că valoarea Lyei Pop nu stă doar în voce, ci și în harul ei teatral, în capacitatea de a interpreta personajele „într-un mod veridic”. Amneris devine, prin ea, „o adevărată fiică de faraon”; Carmen — o țigancă spaniolă de o frumusețe răpitoare, dar și întruchiparea pasiunii, voinței și încăpățânării; Azucena capătă un temperament vulcanic, manifestat cu putere elementară acolo unde situația dramatică o cere. Cronicarul afirmă că aproape fiecare rol interpretat de ea „înseamnă o creație” — o judecată artistică pe care o susține cu argumente de detaliu, nu doar cu superlative.

Lya Pop a apărut de câteva ori și pe scena Operei Române din București — de trei ori în Carmen, de două ori în Dalila și o dată în Azucena din Trubadurul — semn că reputația ei depășise granițele Ardealului, chiar dacă marele salt internațional nu s-a mai produs.

Articolul original se încheie, în privința Lyei Pop, cu o notă aproape premonitorie: Gherghel scrie că mulți spectatori indiferenți ai vremii vor înțelege adevărata valoare a solistei abia după retragerea ei de pe scenă – când, spune el, „nu se va mai afla multă vreme, sau poate chiar niciodată”, un glas de contra-alt și o interpretă de talia ei.

Cariera Lyei Pop nu s-a limitat la scenă. La Academia de Muzică și Artă Dramatică din Cluj, între 1931 și 1936, printre studenții ei de canto s-a numărat Lya Hubic — care avea să devină, la rândul ei, primă solistă a Operei clujene și una dintre cele mai apreciate voci ale instituției în deceniile următoare, supranumită „privighetoarea Transilvaniei”. Astfel, dincolo de propriile roluri, Lya Pop a contribuit direct la formarea generației care a dus mai departe scena lirică pe care ea însăși o construise.

Citește și:

Cum a ajuns Clujul un oraș al muzicii clasice: „e ca puține altele pe continent”. La fix 99 de ani de la reprezentația de deschidere, despre cum Opera din Cluj a riscat desființarea. „Nu se știe ce se alegea de importantul așezământ de artă”

Nici un comentariu