„Strict secret, exemplar unic”. Profesorii din Cluj-Napoca, turnați de colegi și urmăriți de Securitate / ”Problema Educație-Învățământ” la Cluj
Actualitate by Mihai Prodan - apr. 16, 2026 0 19
Dosarul documentar nr. 13365 din arhivele CNSAS, intitulat sobru „Problema Educație-Învățământ”, ascunde în spatele acestui titlu neutru câteva decenii de supraveghere sistematică a lumii universitare clujene.
Notele informative reunite în dosar acoperă un interval de aproape un deceniu – de la sfârșitul anilor ’70 până aproape de căderea regimului – și compun un tablou al vieții intelectuale dintr-un oraș în care orice idee rostită cu voce prea tare putea ajunge pe biroul unui ofițer de Securitate – ceea ce s-a și întâmplat, deseori.
Prima notă datează din 10 ianuarie 1980 și este redactată de sursa cu numele de cod „Nițescu”. Informatorul descrie o ședință comună a profesorilor de limbă română și limbi străine de la liceul „A. Mureșanu” din Dej, desfășurată pe 22 decembrie 1979. Cu acel prilej, lectorul universitar dr. Mate Gavril de la Facultatea de Filologie din Cluj ținuse o comunicare științifică intitulată „Receptarea artei moderne”. Nota — marcată „Strict Secret, exemplar unic” — consemnează că prelegerea „șocase auditoriul”, inclusiv directorii de școli prezenți, prin criticile directe aduse regimului comunist. Lectorul arătase, printre altele, că manualele de literatură prezintă distorsionat conținutul operelor — exemplul dat era romanul „Răscoala” al lui Liviu Rebreanu, din care, se susținea, intenția autorului de a descrie exploatarea țăranilor fusese eclipsată de lectura ideologică impusă. Mate Gavril criticase și modul în care se face educația ateistă, afirmând că anumite măsuri de constrângere împotriva credincioșilor nu sunt eficiente. Nota transcrie și un comentariu al profesorului de franceză Iosip, prezent la ședință, care spusese că el și colegii lui și-au ales cariera didactică „prin vocație și nu pentru bani” — o remarcă notată cu ostilitate de informator, deși în sine nu era nimic subversiv.
Trei ani mai târziu, pe 2 decembrie 1983, Securitatea primea un denunț anonim împotriva unei angajate a Facultății de Filologie din Cluj-Napoca, de la catedra de latină. Autorul denunțului, nesemnat, susținea că aceasta face „propagandă mistico-religioasă” în rândul studenților și al cadrelor didactice, că provine „dintr-o familie de sectanți” și că metoda ei de educație este incompatibilă cu morala comunistă. Scrisoarea se încheie cu îndemnul: „Cele de mai sus sunt adevărate, lucru care se poate cerceta de către Dumneavoastră și lua măsuri în consecință.” Pe document, o notă olografă consemnează că s-au efectuat „verificări discrete la facultate” și că persoana „nu refuză să fie cunoscută cu concepții mistice”.
Dosarul mai conține o notă din 3 martie 1988, redactată de sursa „Blaga Andrei”, în care este raportat un conferențiar de la Facultatea de Chimie din Cluj-Napoca, identificat drept Cordos Emil. Acesta comentase, la o întâlnire privată, că România este „singura țară din lagărul socialist care nu vrem să admitem nicio schimbare, nicio îmbunătățire” și criticase renunțarea statului român la clauza națiunii celei mai favorizate ca pe un gest inutil, care va împovăra și mai mult populația prin lipsa de valută forte. Nota ofițerului de caz se încheie cu recomandarea: „Să-l luăm în verificări”.
Poate cel mai revelator document din dosar este raportul informativ din septembrie 1988, semnat chiar de un lector universitar de la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, după ce participase la cursurile de vară organizate de Consiliul Britanic la Universitatea din Stirling, Scoția, în august 1988. Autorul, al cărui nume este redactat, descrie în detaliu programul zilnic al cursurilor, colegii de studiu, personalul bibliotecii universitare, suma de bani cheltuiți (15 lire din cele 65 alocate ca bani de buzunar) și sugerează, în încheiere, că ar fi utilă organizarea unor cursuri similare și în România, că un autor britanic de science fiction ar putea fi invitat să conferențieze la Cluj prin intermediul Consiliului Britanic și că România ar putea să se inspire din modelul Universității din Stirling de a oferi diplome duble. Raportul, redactat cu o minuțiozitate aproape academică, este în mod evident scris pentru a fi predat Securității, nu ca reflecție personală. Autorul mulțumește, la final, nu doar organizatorilor britanici ai cursurilor, ci și „conducerii de partid și de stat” pentru că i-au oferit această ocazie.
Tot din 1987 datează o notă redactată în urma interceptării corespondenței unei angajate a Bibliotecii din Cluj-Napoca. Scrisoarea originală, manuscrisă, descrie pe un ton obosit tăierile de personal din bibliotecă, orele de lucru prelungite la jumătate de normă, bolile colegelor rămase. Nu conținea nimic politic în sens propriu. A ajuns totuși în dosar.
Documentele desecretizate de CNSAS din dosarul de obiectiv nr. 13365 reconstituie o imagine în care, timp de câteva decenii, mediul universitar clujean a fost una dintre instituțiile cel mai atent supravegheate din România comunistă — profesori, studenți, vizitatori străini, scrisori private, nimic nefiind în afara atenției Securității. În 1985, rețeaua de informatori din mediul universitar clujean era formată din 186 de informatori, 49 de colaboratori și 12 rezidenți, iar Securitatea se îngrijea ca fiecare serie și facultate să fie „acoperită informativ”.
Dosarul „Educație-Învățământ” descrie cum o prelegere despre artă modernă, o convorbire privată despre economie sau o scrisoare despre hepatita unui coleg ajungeau toate la același birou, purtând aceeași ștampilă: ”Strict Secret, exemplar unic”.
