2 februarie, ”ziua ursului” în satul tradițional românesc: cum așteptau țăranii români primăvara

Actualitate by Actual de Cluj - feb. 02, 2026 0 451

O sărbătoare ținută în satele românești din Cluj e atât de veche încât datează din era precreștină și s-a suprapus peste alta, creștină, se sărbătorește azi.

Etnologii de la centrul Tradiții Clujene susțin că sărbătoarea marcată în 2 februarie, ”Întâmpinarea Domnului”, s-a suprapus, în lumea satului, peste una precreștină, numită în calendarul popular „Ziua ursului”. ”Era o sărbătoare a fecundității, la vremea în care primăvara era anunțată de primele raze calde ale soarelui”, spun aceștia.
Conform etnologilor, în credințele populare românești, ursului i se atribuiau calități instinctive de a simți mersul vremii. Astfel că, în ziua de 2 februarie, se credea că ursul iese din bârlog și ”juca”, rotindu-se prin omăt. Dacă era soare și își vedea umbra, intra în bârlog din nou și nu mai ieșea timp de 40 de zile, iar dacă era înnorat și nu-și vedea umbra, era semn că iarna urma să se sfârșească în curând. Aflăm aceasta din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, scris de etnologul Maria Bocșe și editat de Centrul de Cultură și Artă Tradiții clujene. Aceasta adaugă că zilei i se mai spunea „Stretenie”, cuvânt de origine slavonă, care însemna ”a întâlni”, ”a întâmpina”. În unele zone din Transilvania este denumită „Ziua cu luminile”, deoarece se credea că Maica Domnului cu Fiul său au fost întâmpinați la templu cu lumini aprinse. În această zi, în satul tradițional, femeile împodobeau icoana Maicii Domnului cu vrejuri de viță de vie și cu mlădițe de salcie, ca să aducă noroc mireselor, sănătate pruncilor și spor în gospodărie.
Totodată, femeile țineau post în această zi pentru paza turmelor de animalele pădurii, de „ura lupului și a ursului” și de „năvala bolilor iernii”.

Nici un comentariu