Peste 200.000 de vizitatori anul trecut în grădina botanică din Cluj-Napoca la 100 de ani de la deschidere, cel mai mic număr din ultimii ani

Actualitate by Actual de Cluj - ian. 28, 2026 0 93

Peste 200.000 de vizitatori anul trecut în grădina botanică din Cluj-Napoca – cel mai mic număr din ultimii ani.

2025 a coincis cu celebrarea a 100 de ani de la deschiderea grădinii către public. Printre programele de anul trecut se numără expoziția de bonsai, de plante carnivore și expoziția de fluturi, devenite deja repere în calendarul Grădinii Botanice.

Numărul e semnificativ mai mic decât cel înregistrat în anul anterior, 2024, când numărul biletelor vândute a fost un sfert de milion, la 250.000 de vizitatori. Spre comparație, în 2023 grădina a fost vizitată de 262.100 de persoane, iar în 2022 – de  232.500; în 2021 a fost vizitată de 171.000 persoane. Numărul de vizitatori înregistrat în 2025 este, astfel, cel mai mic din ultimii ani.

Înfiinţată în anul 1920 şi deschisă oficial pentru public în anul 1925, Grădina Botanică ”Alexandru Borza” se întinde pe o suprafaţă de 14 hectare, unde sunt cultivate aproximativ zece mii de categorii specifice, grupate, pentru o mai bună administrare, în mai multe sectoare: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic, complexul de sere şi sectorul destinat persoanelor cu deficienţe de vedere – creat relativ recent pentru a veni în întâmpinarea necesităţilor exprimate în repetate rânduri de către comunitate.

Sectorul Ornamental este menit să ofere vizitatorului o paletă largă de specii şi varietăţi horticole decorative a căror formă şi culoare se schimbă după sezon. Menţionăm aici rosariumul ce conţine aproximativ 250 de soiuri de trandafiri şi colecţiile de: lalele, narcise, zambile, dalii, cane, gladiole şi crini ce se schimbă în funcţie de sezon.

Sectorul Fitogeografic cuprinde mai multe obiective cu tematici menite să grupeze plante din diferite regiuni geografice. Orientul este reprezentat de Grădina Japoneză aranjată în stilul tradiţional “gyo-no-niwa”. Flora din diferite regiuni geografice ale ţării noastre este, de asemenea, foarte bine reprezentată pentru: câmpia şi podişul transilvan, vegetaţia Munţilor Carpaţi şi litoralul Mării Negre. O atracţie deosebită este şi Grădina Romană, cunoscută şi sub denumirea de grădina lui Pliniu, dominată de statuia zeiţei Ceres şi încadrată de două sicrie veritabile descoperite în vechiul oraş roman Napoca.

Sectorul Sistematic grupează plantele în funcţie de familia din care fac parte şi amplasamentul lor pe scara evoluţiei filogenetice, iar Sectorul Economic grupează plantele după modul lor de utilizare în plante: alimentare, tehnice, furajere, melifere şi tinctoriale. Complexul de sere cuprinde şase compartimente: sera acvariu, palmariul, sera cu plante mediteraneene şi australiene, sera cu plante suculente, sera cu bromeliaceae şi sera cu orhidee şi ferigi.

Institutul Botanic adăposteşte, la parter, Muzeul Botanic, cu o colecţie de aproximativ 7.000 de exponate, grupate, în prima parte sub forma unor colecţii cu importanţă ştiinţifică sau economică, iar în partea a doua, filogenetic, în ordinea evolutivă, de la plantele cu organizare simplă (alge, muşchi, licheni, ciuperci), spre cele cu organizare complexă (gimnosperme şi angiosperme).

La etajul clădirii, funcţionează Herbarul Grădinii Botanice, cel mai mare şi mai important din ţară, atribute conferite de cele 750.000 de coli de plante presate, de existenţa unor coli numite holotipuri, care certifică pentru prima dată identitatea unei anumite specii, precum şi de prezenţa herbarelor proprii ale unor personalităţi ale botanicii precum: Baumgarten, Porcius, Borza. Herbarul a stat la baza elaborării monumentalei lucrări în 13 volume – Flora României, în care sunt descrise caracterele botanice ale tuturor speciilor de plante care cresc în ţară. Un herbar funcționează ca un vast catalog de plante, fiecare dintre exemplarele depozitate oferind informații unice – unde a fost găsit, variabilitatea morfologică a plantei, ce habitate preferă, fenologie – când înfloresc sau produc semințe – șialtele. Datorită noilor tehnici de analiză a moleculelor de ADN, herbarele se constituie în adevărate bănci de gene care documentează diversitatea lumii plantelor și la nivel molecular. ADN-ul, care rămâne intact pentru mulți ani, poate fi acum extras de la specimene din herbar, furnizând astfel informații privind relațiile și procesele evolutive ale plantelor.

Istoricul Grădinii Botanice din Cluj:

Prima grădină botanică a Clujului este cea care funcționa deja la începutul secolului al-XIX-lea pe lângă Colegiul Reformat (între actualele străzi Mihail Kogălniceanu și Avram Iancu). Aceasta deținea colecții de plante în aer liber și sere, fiind organizată și susținută financiar de botanistul amator Wolfgang Cserey, care lansează și ideea înființării unei grădini botanice naționale la Cluj.

Dar prima grădină botanică academică a orașului, precursoarea celei actuale, este legată de fondarea Societății Muzeului Ardelean (1859) și înființarea Universității Franz Josef din Cluj (1872). Ea este organizată de către profesorul August Kanitz pe terenul donat de contele Mikó (zona parcului de pe strada Clinicilor 5-7). După anul 1900, profesorul Aladár Richter reușește să achiziționeze, în vederea amenajării unei noi grădini botanice, terenul de 9 ha cu grădini și livadă din partea de sud a orașului (actuala localizare a grădinii). Dezvoltarea grădinii botanice pe acest nou amplasament a fost însă mult afectată de începerea Primului Război Mondial.

Odată cu înființarea Universității Daciei Superioare, începând cu anul 1919, profesorul Alexandru Borza primește misiunea de a definitiva organizarea acestei noi grădini botanice, aflate în subordinea universității (azi Universitatea Babeș-Bolyai). Mărește suprafața la 14 ha și apelează la cele mai noi concepte științifice când trasează planurile acesteia. Astfel, principiile filogeniei plantelor și fitogeografiei se vor împleti armonios cu principiile ecologiei, cu rafinamentul artistic și cu cerințele instruirii publicului.

Această nouă grădină se deschide oficial pentru vizitatori în data de 25 iunie 1925, moment în care majoritatea dotărilor actuale erau prezente. Ulterior evenimentului, între anii 1930-1935 se mai adaugă clădirea Institutului Botanic (inaugurată oficial în anul 1937 în prezența Majestății Sale, regele Carol al II-lea), ce adăpostește în prezent Muzeul Botanic și cel mai mare herbar al României.

Perioada anilor 1940-1945 este cunoscută ca perioada refugiului la Timişoara, conducerea grădinii fiind preluată de autoritățile nou instalate ca urmare a Dictatului de la Viena.

După cel de-Al Doilea Război Mondial a fost realizat complexul serelor mari  (1957-1960), s-au reconstruit alei, existând o constantă preocupare pentru menținerea, îmbunătățirea și modernizarea vechilor dotări, adăugarea altora noi, toate fiind menite să asigure funcționarea în bune condiții a acestei instituții de cercetare și conservare a plantelor, de învățământ și educație.

Citește și:

La o sută de ani de la deschiderea grădinii botanice din Cluj-Napoca 2 reportaje ale vremii despre ”mândria neîntrecută a țării noastre”

Nici un comentariu