Anomalia feroviară a Clujului: de ce trenurile ocolesc Turda, oraș vechi de pe vremea romanilor, dar calea ferată trece prin Câmpia Turzii, acum 100 de ani un sat
Actualitate by Mihai Prodan - apr. 04, 2026 0 2583
Orașul Turda din Cluj are o vechime de milenii, e de pe vremea romanilor; orașul Câmpia Turzii, din vecinătate – doar de câteva decenii. Cum se face, atunci, că primul nu are gară în vreme ce al doilea – da, ba mai mult aceasta se află pe unul dintre cele mai importante coridoare feroviare alel țării, magistrala 300?
Turda este unul dintre cele mai vechi orașe din România. A fost capitala Transilvaniei medievale, locul unor diete istorice și cetatea castrului roman Potaissa, atestat din secolul al II-lea d.Hr. Câmpia Turzii, la câțiva kilometri distanță, nu a primit statut de comună decât în 1925 și a ajuns oraș abia în 1956, în era industrializării comuniste. Cu toate acestea, dacă vreți să luați trenul spre Cluj sau București, mergeți la Câmpia Turzii. Turda nu are gară pe magistrala feroviară principală. Niciodată nu a avut.
La mijlocul secolului al XIX-lea, Imperiul Austro-Ungar plănuia prima magistrală feroviară transilvăneană: linia Oradea–Cluj–Brașov. Era proiectul infrastructural al secolului. Orașele de pe traseu urmau să prospere; cele ocolite, să rămână în urmă. Turda, cel mai important centru urban din comitatul Turda, era considerată inclusă de la sine înțeles.
Istoricul secui Orbán Balázs nota în cartea sa „Turda și împrejurimi” (1889) că planul inițial prevedea trecerea căii ferate prin Valea Sărată, pe lângă tunelul salinelor Turzii — o rută mai scurtă, pe teren mai solid. Oamenii locului se adunaseră la o adunare extraordinară în 1867 și promiseseră că „vor jertfi avere, putere și orice s-ar mai pofti” pentru ca linia să le treacă prin oraș.
Lordul englez cu moșii la Ghiriș
Omul care a schimbat traseul se numea John Paget — un aristocrat englez care se îndrăgostise de Transilvania, se căsătorise cu o nobilă maghiară și se stabilise, începând cu 1839, la Ghiriș-Arieș: locul care astăzi se numește Câmpia Turzii. Acolo își construise un conac și ferme agricole moderne, aducând din Anglia mașini agricole, semințe selecționate și butași de viță nobilă. Conacul Paget există și astăzi, adăpostind Clubul Copiilor din Câmpia Turzii.
Paget era și membru al consiliului de administrație al Societății Căii Ferate Orientale — exact compania care a construit linia Oradea–Brașov. Plătea cele mai mari impozite din comitatul Turda, era virilistul numărul unu al județului și exercita influențe considerabile la forurile din Budapesta. Interesele sale economice coincideau perfect cu un traseu feroviar prin Ghiriș, nu prin Turda.
Orbán Balázs scria, fără echivoc: „în urma intereselor particulare ale unor oameni mari, au schimbat planul construind calea ferată prin Ghiriș (Câmpia Turzii) și Valea Florilor”.
Magistrala a fost inaugurată la 22 decembrie 1868. Turda era ocolită. Ghiriș — un sat cu câteva sute de case, fără statut urban — primea una dintre cele mai importante gări din Transilvania. După aproape două decenii, în 1885, Turda primea o linie ferată- secundară.
Turdenii nu au renunțat. Au cerut și au obținut, în cele din urmă, o linie ferată — dar nu magistrala. La 19 iulie 1885 a fost inaugurată linia secundară Ghiriș–Turda, de doar 8 kilometri, care lega orașul de magistrală printr-o ramificație. Turda era astfel conectată la rețeaua feroviară, dar în chip de anexă. Această linie de legătură i-a permis Turzii să devină, în 1912, punctul de plecare al Mocăniței spre Abrud — faimoasa cale ferată îngustă care traversa Munții Apuseni pe 94 de kilometri și carea funcționat până în 1998.
Ulterior această linie secundară de doar câțiva kilometri, dar importantă pentru că lega orașul de magistrală, a devenit și ea nefuncțională. De decenii întregi pe aceasta nu mai circulă trenuri iar ocazional CFR o mai scoate la licitație, fără succes.
Satul care a câștigat și orașul care a pierdut
Ghiriș-Arieș, un sat agricol fără trecut urban semnificativ, a primit în 1873 una dintre primele gări din Transilvania. Abia în 1925 a primit statut de comună — „Câmpia Turzii” —, iar titlul de oraș a venit în 1956, pe valul industrializării comuniste. Turda, care fusese capitală de județ, centru cultural și economic regional de secole, a rămas cu gara sa de linie secundară.
Industrializarea comunistă a amplificat și mai mult această inversare. Câmpia Turzii a primit, în deceniile 1950–1970, investiții masive în industria grea — oțelărie, armament, industria sârmei — și a crescut rapid ca populație și importanță economică. Gara sa, moștenită din 1868, a servit noul rol industrial. Mai mult, în Câmpia Turzii a fost construită o nouă gară, în anii ’70, care a fost renovată recent și redată în folosință în urmă cu mai puțin de doi ani după lucrări de modernizare de peste o jumătate de milion de euro.
Istoria gării din Câmpia Turzii este o lecție despre cum infrastructura modelează destinul comunităților și cum infrastructura e modelată de interese private. Vârsta unui oraș, tradițiile sale, importanța sa istorică nu contează în fața unui om cu pârghii politice și economice la momentul potrivit.
John Paget a murit în 1892 în conacul său din Ghiriș. Linia ferată pe care o influențase circulă și astăzi prin stația care îi poartă amprenta. Turda, centru de comitat, de plasă și sediu de dietă transilvană, mai așteaptă.
Gara din Câmpia Turzii în 1910:
