Documentar despre ce însemna claca în satul clujean de odinioară, realizat într-o comună din Cluj, Mărișel

Actualitate by Actual de Cluj - iul. 24, 2025 0 112

Documentar despre ce însemna claca în satul clujean de odinioară, realiat într-o comună din Cluj, Mărișel.

În satul tradițional românesc, claca a fost una dintre cele mai firești și răspândite forme de întrajutorare, arată etnologii de la Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj. ”Fie că era vorba despre prășit, cosit, secerat sau despre alte activități gospodărești, oamenii se ajutau între ei, cu rândul. La final, munca se transforma în prilej de petrecere, cu mâncare, băutură și joc”.
Un astfel de obicei străvechi – claca la cosit – a fost reconstituit în ultimii ani în comuna clujeană Mărișel, în cadrul unui film documentar etnografic.
”În zona de munte a județului Cluj, claca la cosit era organizată nu doar de gospodari înstăriți, ci și de persoane singure, femei văduve sau oameni bolnavi. Oamenii se chemau unii pe alții cu câteva zile înainte, de regulă duminica, la ieșirea de la biserică. Uneori, se trimitea vorbă prin vecini sau rude, iar vestea că se face clacă se răspândea firesc, din om în om”, spun etnologii.
Claca avea loc după-amiaza, de obicei în sărbători de peste vară mai puțin însemnate în calendarul bisericesc. Cosașii își pregăteau coasele, tocul, cutea, ciocanul, și mergeau la câmp. Munca începea cu bătutul coaselor. Pe la ”ujină” – moment al zilei între amiază și asfințit – gazda, ajutată de femei, aducea mâncare pentru cosași: brânză de oaie, clisă – slănină -, ceapă, pâine și o sticlă cu țuică. După masă, se continua munca, iar între timp femeile împrăștiau brazdele.
Claca se încheia la casa gazdei, unde se pregătea cina: balmoș, plăcinte pe vatră și alte asemenea. Se adunau și soțiile cosașilor, vecinii și prietenii. ”Se așezau cu toții la masă, se povestea, se glumea, iar la ceas de seară începea jocul, cu ceterași din sat”, arată etnologii.

Nici un comentariu