Tișe, supărat pe cineva, fără să spună clar pe cine

Lider al Consiliului Județean Cluj, liberalul Alin Tișe postează un nou mesaj criptic, prin care sugerează nemulțumire la adresa conducerii de partid fără să-și asume critici directe, ori vreo poziție fermă privind derularea negocierilor politice de la nivel central pentru formarea noului guvern. Reamintim că același Tișe amenința cu demisia din partid, imediat ce s-a constituit o nouă conducere la nivelul PNL (care nu l-a inclus și pe el), după înspăimântătorul rezultat al alegerilor prezidențiale care l-a propulsat pe primul loc pe șarlatanul Călin Georgescu.

În noua sa postare pe facebook, liberalul Tișe îndeamnă „să dăm ascultare vocii poporului”, fără să spună concret în ce sens ar trebui dată ascultare, abuzând totodată de sintagme care evocă „poporul” exact în maniera discursului exploatat de pro-rusul Călin Georgescu. Îndemnul e cu atât mai ciudat și ușor de reinterpretat în contextul în care Curtea Constituțională a decis să anuleze alegerile prezidențiale, iar în discursul său Georgescu obișnuiește să se substituie „poporului”, vorbește în numele „poporului”, clamează dreptul său de președinte „pentru popor”, invocă „suveranitatea poporului” dar în același timp atacă legile, Constituția și rolul Curții Constituționale.

 „Să dăm ascultare vocii poporului! De 35 de ani, poporul își exercită dreptul fundamental în democrație: votul! Cu speranță în privire și încredere în inimă, odată la patru ani, milioane de oameni au pășit spre urne, dăruindu-și încrederea unor oameni care au promis schimbare, progres, dreptate. Fiecare vot a fost mai mult decât un gest – a fost un sacrificiu, o dovadă de iubire față de țară, o chemare către viitor. Și totuși, acel viitor pare să fi rămas o iluzie. În locul recunoașterii, poporul a primit nepăsare. În locul aprecierii, i s-a oferit tăcere!”, spune Tișe, continuând să generalizeze în privința „partidelor”.

„Partidele au rămas neschimbate, promisiunile s-au transformat în dezamăgiri, iar oamenii politici, rotiți la putere, au uitat prea repede cine le-a încredințat acea putere. Lipsa meritocrației a îngenuncheat speranța, iar poveștile fără substanță au devenit moneda de schimb între clasa conducătoare și cei conduși”, comentează Tișe, fără să numească vreo persoană dintre cei „rotiți” la putere, ori vreun partid dintre cele aflate la putere (unul dintre ele fiind tocmai partidul din care face parte).

Tișe revine și vorbește în numele poporului, care „nu mai vrea să fie doar o umbră, un număr pe un buletin de vot”.

„Acum, după decenii de sacrificii și răbdare, poporul își cere dreptul la recunoaștere. Nu este un drept negociabil, ci unul care izvorăște din însăși esența democrației: poporul este suveranul, iar votul său este piatra de temelie a puterii. Astăzi, oamenii nu mai cer doar pâine și circ, ci ceva mai profund, mai uman: validarea. Vor ca munca lor, votul lor, lupta lor pentru o societate mai bună să fie apreciate. Vor ca politicienii să înțeleagă că fiecare vot nu este o hârtie în urnă, ci o bucată din sufletul unei națiuni care își dorește binele. Poporul a tăcut destul. Acum își ridică glasul, nu pentru a răsturna, ci pentru a construi! Cere lideri care să înțeleagă că puterea vine din recunoștință, că autoritatea nu e un privilegiu, ci o datorie!”, mai scrie Tișe, fără să fie clar din care postură vorbește el, cea a votantului sau cea a alesului, a politicianului care prin intermediul unui partid ocupă de mai bine de două decenii funcții de conducere în administrația de stat, fiind concomitent și un potent om de afaceri.

„Poporul cere politicieni care să nu mai privească spre cetățeni doar în anii electorali, ci în fiecare zi, cu respect și demnitate! Aceasta nu este o revoltă, ci o renaștere a conștiinței colective! Este strigătul unui popor care știe că fără el, democrația e un castel de nisip! Este chemarea unui neam care a înțeles, după 35 de ani, că adevărata recunoaștere nu vine din vorbe, ci din fapte! Poporul nu cere mult – doar ceea ce i s-a promis: respect, transparență, meritocrație și un loc de cinste în povestea pe care el însuși a scris-o. Pentru că, la urma urmei, poporul este inima și sufletul acestei țări. Și o inimă care bate pentru binele comun merită să fie ascultată”, mai scrie Tișe „în numele poporului”, uitându-și duplicitatea și faptul că el în ultimii doi ani a fost aproape absent din spațiul public, având și notoriul obicei de a se înconjura de găști și de a promova în funcții doar oameni care-i sunt apropiați.

Tișe lasă și un „post-scriptum”, la fel de elipitic, cum că e posibil să fi înțeles el greșit „mesajul oamenilor la ultimele alegeri”, dar că ar fi „fericit dacă cei care conduc partidele politice au înțeles ei corect mesajul oamenilor”, fără să enunțe, de fapt, așteptările pe care le-ar avea de la propriul partid, de la conducerea partidului său cu care pare să fie într-o amplă disonanță.

Și într-un alt doilea „post-scriptum”, Tișe are grijă să-și expună CV-ul (desigur, nu și declarațiile de avere burdușite de afaceri) și să ne spună că el a obținut cu aproape 30.000 de voturi peste partid, plus paranteza: „deci imaginea lui Tișe ăsta e mai bună decât a partidului”. Mai spune și că n-a avut nici sprijinul USR sau PSD, așa cum ar fi avut omologul de la Bihor sau din Ilfov. Urmându-i logica defectă, nu avem cum să nu ne întrebăm, câte voturi ar fi luat președintele CJ Cluj în realitate dacă n-ar fi avut mașinăria PNL în spate, și pe Emil Boc, dacă n-ar fi fost membru al PNL? Câte funcții publice ar fi avut Tișe, în ultimii 30 de ani, dacă n-ar fi fost membru PDL-PNL, sau membru al oricărui alt mare partid care s-a perindat la putere în ultimii 30 de ani? De ce n-a candidat Tișe pe cont propriu, independent, la ultimele două cicluri electorale, ce mai caută în PNL dacă e atât de supărat și nemulțumit de maniera în care evoluează lucrurile în partid? Ce mai caută în politică, Tișe, dacă e atât de „dezamăgit” și cum se face că dintre toți marii lideri politici ai țării e printre puținii care nu s-a poziționat și n-a reacționat absolut în niciun fel față de izolaționismul răspândit de șarlatanul Călin Georgescu, nici măcar în momentul critic de după primul tur al prezidențialelor, când partidele pro-europene făceau front comun în spațiul public, cu discursuri pentru păstrarea drumului euroatlantic.

Nici un comentariu

Cosmina Fernoaga

Este redactorul-șef al site-ului actualdecluj.ro, din aprilie 2014. A fost reporter pentru cotidianul Ziua de Cluj din martie 2005 până în aprilie 2014 şi redactor la Realitatea FM Cluj din martie 2012, timp de un an. Lucrează în presă din iulie 2003, când a debutat la cotidianul "Bună ziua, Ardeal". A absolvit Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB Cluj în 2004 şi Facultatea de Drept a Universităţii „Dimitrie Cantemir” în 2012.