RyanAir, dat în judecată la Cluj după ce a anulat un zbor, instanța declină competența din cauza termenilor și condițiilor
Actualitate by Actual de Cluj - mai 22, 2025 0 28

Operatorul low cost RyanAir a fost dat în judecată în numele a doi pasageri din Cluj care au cerut compensații de 800 de euro după anularea unui zbor, instanța s-a pronunțat ieri.
Cei doi pasageri au folosit serviciile unei firme specializate și au dat prin aceasta în judecată RyanAir, arătând că operatorul programase un zbor în 26 iunie anul trecut, care însă a fost anulat. S-a precizat că pasagerii au fost informat de pârâtă despre anularea zborului cu mai puțin de șapte zile înainte, eveniment necauzat de împrejurări excepționale, astfel că ar fi îndreptățiți să primească compensația în cuantum de 400 euro pentru fiecare pasager, având în vedere distanța zborului, conform prevederilor legale.
Procesul a fost înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca, ce a respins ieri cererea – căci în termenii și condițiile folosirii seriviciilor se stipula că în astfel de cazuri operatorul aerian trebuie dat în judecată în Irlanda, unde e înregistrată firma. Compania a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei generale a instanţelor române și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, solicitând respingerea cererii în baza acestor excepții. Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, invocând existența unor circumstanțe excepționale care au cauzat anularea zborului.
În motivare, cu privire la excepţia necompetenţei generale a instanţelor române, RyanAir a învederat că prin convenția atributivă de competență de la art. 2.4 din Termenii și Condițiile Generale de Transport (TCGT) s-a stabilit competența instanțelor din Irlanda în cazul cererilor de compensare în baza Regulamentului (CE) nr. 261/2004. Pârâta a mai adăugat că, fiind vorba de un raport juridic cu element de extraneitate, întrucât pârâta este o persoană juridică străină, nu sunt aplicabile dispozițiile din Cartea a VII-a din Codul de procedură civil român, legate de procesul civil internațional, ci se aplică în mod prioritar dreptul Uniunii Europene, și anume art. 25 din Regulamentului (CE) nr. 1215/2012, care consacră dreptul părților de a alege, prin convenție, instanța competentă să soluționeze acest gen de litigiu, cu atât mai mult cu cât pârâta nu are nicio sucursală în România.
Compania a arătat că din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene rezultă că o convenție atributivă de competență se poate încheia prin orice comunicare sub formă electronică, prin tehnica de acceptare ”click”, care permite consemnarea durabilă a convenției, fiind echivalentă convenției încheiate ”în scris”.
Pe fondul cauzei, RyanAir a invocat existența unor circumstanțe excepționale care au generat anularea zborului, constând în emiterea de către Eurocontrol a unor slot-uri de decolare care au determinat întârzieri, astfel că pârâta nu a mai putut efectua zborul, aterizarea aeronavei pe aeroportul din Beauvais fiind interzisă ca urmare a depășirii orei de închidere a aeroportului. Mesajele Eurocontrol au impus restricții de trafic din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. Operatorul aerian a precizat că aeroportul din Beauvois închidea la ora 21, iar aeronava a primit permisiunea de decolare la ora 20:34 UTC, timpul de zbor fiind de 2 ore și 40 minute, astfel că ar fi ajuns la ora 23:13 UTC, după închiderea aeroportului.
Oricum n-a fost nevoie de dezbaterile pe fond, căci instanța Judecătoriei Cluj-Napoca s-a pronunțat ieri și a arătat că nu este competentă în soluționarea cauzei, singurele instanțe competente în litigii de acest gen cu RyanAir fiind cele din Irlanda. ”Instanța reține că, în procesul de drept privat internațional, elementul de extraneitate este acea parte componentă a raportului juridic (subiecte, obiect, cauză) care se află în străinătate sau este guvernat de o lege străină. În speță, raportul juridic dedus judecății prezintă un element de extraneitate, având în vedere că pârâta este o persoană juridică înregistrată în Irlanda, ceea ce ridică problema determinării competenţei instanțelor române din perspectiva dreptului internaţional privat”, a precizat instanța.
Ca regulă, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acționate în justiție, indiferent de naționalitatea lor, în fața instanțelor respectivului stat membru. De la regula potrivit căreia competenţa aparţine instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, Regulamentul (CE) invocat instituie norme speciale de competență, care se aplică în cazurile expres stabilite de regulament, alegerea instanței competente aparținând întotdeauna reclamantului.
Astfel, în materie contractuală, competența specială aparține instanței de la locul de executare a obligației contractuale, care prevede că: ”o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru: în materie contractuală, în fața instanțelor de la locul de executare a obligației în cauză”, în acest caz în Cluj-Napoca. Totuși, examinând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, instanța a constatat că aceasta a sesizat o instanţă judecătorească în raport de locul de plecare a avionului, Cluj-Napoca. În schimb, pârâta a invocat clauza atributivă de competenţă inserată în art. 2.4.2 din Termenii şi Condiţiile Generale de Transport, (art. 2.3.2 în vigoare de la data de 20 iunie 2023), prin care a fost stabilită competenţa instanţelor judecătoreşti din Irlandaunde pârâta îşi are sediul principal de activitate, cu respectarea următoarelor condiții: ”Aveți dreptul de a ne acționa în justiție în fața instanței locale competente, însă, în ceea ce privește acțiunile în baza Regulamentului UE 261/2004, în situația în care nu ați respectat clauzele de la 15.2.1 la 15.2.7 din acești Termeni și în raporturile cu persoane care nu sunt consumatori (și anume, raporturi între profesioniști), instanțele irlandeze vor fi competente exclusiv”.
Instanţa a constatat că acest contract a fost încheiat de părţi în formă electronică, iar acordul pasagerului privind clauzele cuprinse în Termenii şi Condiţiile Generale de Transport invocat de pârâtă, din perspectiva clauzei atributive de competentă şi a legii materiale aplicabile, a fost exprimat prin tehnica de acceptare prin ”click”, aspect necontestat.
Drept urmare, instanța a admis excepția necompetenței generale a instanțelor române, și va respinge cererea de chemare în judecată ca nefiind de competența instanțelor române, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a respins ca nefiind de competența instanțelor române cererea. Decizia, luată ieri, e atacabilă cu recurs în 30 de zile de la comunicare.