Istoria fotbalului clujean
Actualitate by Actual de Cluj - mart. 08, 2026 0 36
de Vladimir Bogosavlievici
1.
Să vorbim puțin și despre istoria fotbalului în Cluj. În peregrinările mele am discutat despre diverse obiective, iar acum m-am gândit să ne oprim și asupra fotbalului clujean, ale cărui începuturi datează din jurul anului 1900 — poate chiar din 1900, adică acum aproximativ 124 de ani.
Primul joc de fotbal propriu-zis a avut loc între elevii liceului romano-catolic (actualul Liceu Báthory de pe strada Kogălniceanu, fosta stradă a lui Ploiot). Două echipe formate din câte 40 de elevi și-au improvizat porțile din paltoane și ghiozdane, exact așa cum jucam și noi în copilărie. Desigur, încă nu exista o minge de fotbal propriu-zisă; se juca cu mingi de cârpe. Până la urmă însă s-a rezolvat și această problemă: în urma unor colecte organizate în rândul elevilor, au reușit să cumpere din străinătate mingi de fotbal.
Primul meci al Clujului a avut loc pe Râtul Bivolilor, situat aproximativ între Lacuri, în cartierul Gheorgheni, în apropierea actualului Iulius Mall. Rezultatul partidei nu îl cunoaștem, dar nici nu este esențial pentru povestea începuturilor fotbalului clujean.
2.
Echipele se deplasau spre teren după ce se aliniau în fața școlilor sau a institutelor, deoarece jucau și studenții. Era un adevărat ritual: formațiile porneau în coloană, însoțite de trompete și de tot materialul necesar, îndreptându-se spre locul meciului. Este bine de amintit că, pe atunci, arbitrii nu aveau fluier. În schimb, exista un gong purtat de un copil, care era lovit la fiecare abatere sau fault din teren.
Un episod inedit s-a petrecut în anul 1903, pe Râtul Bivolilor, când șeful poliției locale, împreună cu ajutoarele sale, a întrerupt un meci disputat între două echipe de tineri. Intervenția a venit în urma reclamațiilor adresate de hoștezeni, care susțineau că tinerii fotbaliști le distrug terenurile. Entuziasmul tinerilor nu a fost însă descurajat: iubitorii fotbalului și-au găsit rapid un alt loc pentru desfășurarea meciurilor, într-o grădină situată pe Calea Turzii, în prima curbă, lângă cimitir, cunoscută sub numele de Grădina lui Stark. Aici veneau numeroși spectatori, care se delectau urmărind partidele.
Tot în acea perioadă a fost amenajat și un teren de antrenament în zona Cetățuii, aproximativ între străzile Emil Racoviță și Câmpul Mic (actuala stradă Crișan).
3.
Trebuie să amintim și terenul de antrenament al pătimașilor fotbalului clujean, așa-numita „Grădina Berbecilor”, aflată tot în zona Cetățuii despre care am vorbit. La începutul secolului al XX-lea, în perioada debutului fotbalului în oraș, echipele nu aveau echipament sportiv: jucătorii veneau îmbrăcați în hainele de stradă, iar echipamentul propriu-zis a apărut abia mai târziu.
Din punct de vedere tactic, jocul era extrem de simplu: „toți înainte, toți înapoi”. Nu existau încă fentele, driblingul sau pasa, astfel că vă puteți imagina ce spectacol rudimentar era pe teren. Un exemplu elocvent îl oferă jucătorii de la Academia Agricolă, care evoluau în cizme, convinși că astfel pot lovi mingea mai puternic.
Mingea însăși reprezenta o problemă, deoarece se juca, de regulă, cu aceeași minge la toate partidele, fiind foarte scumpă. Prețul ajungea la 12 coroane — o sumă considerabilă pentru acea perioadă — iar mingile erau aduse din străinătate. Primul campionat s-a desfășurat în august 1902.
4.
La 17 octombrie 1903 se înființează Clubul Universitar din Cluj (Clubul Universității „Francisc Iosif”). Trebuie evitată confuzia cu actualul club Universitatea Cluj.
În toamna anului 1904, în cadrul Clubului Atletic din Cluj se creează o secție de fotbal, care va amenaja un teren competitiv aproximativ în zona de astăzi de după Tăietura Turcului, pe actuala stradă Eremia Grigorescu. Pe acest teren s-a disputat și un meci între formația clujeană amintită și echipa poștașilor din Budapesta, care i-a surclasat pe concetățenii noștri, demonstrând nivelul superior al fotbalului budapestan față de cel clujean. La partidă au participat numeroși spectatori — soții, nurori, prietene și copii — iar accesul s-a făcut pe bază de bilet, percepându-se o taxă de intrare.
În 1906, Academia Comercială a înființat la rândul ei o puternică secție de fotbal, iar un an mai târziu, în 1907, feroviarii din Cluj și-au format propria echipă de fotbal.
5.
În sezonul 1906–1907 apare un nou teren de fotbal, aparținând clubului Feroviarilor, amenajat în apropierea pârâului Nadășului, lângă Clubul de Cultură al Feroviarilor.
Este important de menționat că, în anul următor, 1908, s-a desfășurat primul campionat districtual — primul campionat oficial al Clujului — câștigat de echipa Academiei Comerciale. Tot în 1908 a avut loc și primul joc între orașe: Clubul Atletic din Cluj a întâlnit Clubul Sportiv din Târgu Mureș, partida fiind câștigată de clujeni.
O altă dată de referință este 26 octombrie 1909, când echipa Academiei Comerciale din Cluj a întâlnit la București o selecționată pe care o putem numi, simbolic, „România”, formată din jucători ai Clubului Colentina București și ai Clubului United Ploiești. Meciul s-a încheiat cu victoria clujenilor, scor 5–4.
6.
În primăvara anului 1910, echipa Bucureștiului a venit la Cluj și a disputat două meciuri, pe 1 și 2 mai, cu formațiile locale. Prima partidă s-a jucat împotriva echipei Academiei Comerciale, care a învins categoric cu scorul de 8–2, iar a doua împotriva Clubului Atletic Cluj, meci câștigat de asemenea de clujeni, cu 4–2. Este important de menționat că, de această dată, meciurile au fost intens popularizate prin afișe, iar accesul s-a făcut pe bază de bilet: un loc pe scaun costa o coroană, un bilet în picioare 40 de fileri, iar unul cumpărat în avans, tot în picioare, 20 de fileri. Echipa Bucureștiului era alcătuită din șase englezi, doi germani, un olandez, un român și un maghiar.
În 1911, echipa studenților a întreprins un turneu în Turcia, unde a jucat cu Galatasaray Istanbul, pe care a învins-o cu 4–2. Al doilea meci s-a disputat împotriva unei selecționate turce, partida încheindu-se la egalitate, 2–2, fapt ce dovedește nivelul ridicat al fotbalului practicat de echipa clujeană în acea perioadă.
7.
La 11 septembrie 1911 s-a inaugurat o nouă arenă sportivă, prevăzută cu o tribună de lemn, amplasată pe locul unde se află astăzi Cluj Arena. Meciul de inaugurare s-a disputat între o selecționată clujeană și o echipă a Clubului Atletic din Budapesta. A fost o partidă spectaculoasă, câștigată de budapestani cu scorul de 4–1.
La 24 septembrie a avut loc un nou meci între o selecționată a Clujului și o selecționată Galatasaray Istanbul, de această dată victoria revenind clujenilor, cu 5–1. Două zile mai târziu, aceeași formație din Istanbul, sub numele de reprezentativa Turciei, a disputat un meci cu studenții Academiei Comerciale, partidă câștigată de studenții clujeni cu 4–2.
Astfel, din aceste scurte episoade se poate observa cum s-a dezvoltat fenomenul sportiv numit fotbal — „sportul rege” — pe meleagurile orașului de pe malurile Someșului Mic, Clujul.
8.
Între anii 1912–1914, fenomenul fotbalistic continuă să se dezvolte în zona Clujului, desfășurându-se campionate regionale; ultima campioană înainte de izbucnirea războiului a fost Clubul Atletic. În timpul conflagrației mondiale nu s-au mai organizat meciuri, fapt ușor de înțeles.
După Primul Război Mondial, însă, fotbalul cunoaște o dezvoltare accentuată. Pentru Cluj trebuie amintită înființarea a două echipe importante. Prima, mai puțin cunoscută astăzi, a fost Victoria Cluj, echipa cartierului Mănăștur, devenită ulterior o formație patronată de armată și de trei ori vicecampioană națională (1922–1923 și 1928–1929).
Echipa fanion a orașului se înființează însă în 1919, în cadrul Clubului Sportiv Universitatea — cel mai mare club sportiv universitar din țară la acea vreme, cu numeroase secții, printre care și fotbalul. Președintele secției de fotbal a fost Ion Popescu-Voitești (Spitz), fost centru atacant la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, una dintre primele echipe de fotbal românești.
9.
Alături de Universitatea și Victoria existau încă zece echipe participante la primul campionat districtual al României. Acestea reprezentau, de fapt, diferite categorii sociale ale epocii: cercuri comerciale, bănci și diverse bresle care asigurau, în mare măsură, existența materială a cluburilor de fotbal. Regulamentele începeau deja să prevadă o organizare proprie — echipament uniform, chirii de întreținere și alte cheltuieli necesare funcționării.
Cu toate acestea, jucătorii își confecționau încă singuri o mare parte din echipament; doar tricourile și mingea erau asigurate de asociație și de mecena interesați, la fel ca astăzi, de promovare și publicitate. Arbitrajul era realizat, de regulă, de jucători mai în vârstă, cu experiență în fenomenul sportiv. Meciurile se disputau pe terenuri de zgură, deoarece gazonul de iarbă avea să apară abia mai târziu, după cel de-al Doilea Război Mondial.
10.
Stimați iubitori ai fotbalului, haideți să trecem în revistă câteva dintre echipele clujene din perioada interbelică. Am amintit deja Clubul Atletic, iar alături de acesta funcționau numeroase alte formații reprezentative pentru diferite medii sociale și cartiere ale orașului.
Existau Clubul Angajaților Comerciali, Clubul Uniunii Gimnaștilor și Muncitorilor (cunoscut ulterior ca Victoria Mănăștur), precum și echipa comunității evreiești, Haggibor, extrem de bine organizată și având propriul teren de fotbal în cartierul Grigorescu.
De asemenea, activau echipa măcelarilor și cea a feroviarilor. Nu pot fi ignorate nici echipele de cartier: Stăruința (Calea Turzii), Dermata (cartierul Lupșa), formația din cartierul Rășinuța, care dispunea și de teren propriu, Royal Football Club Cluj (echipa străzii Secuilor) sau echipa Circumscripției III de pe strada Paris, unde evoluau celebrii frați Bacoș ai vremii.
Aceasta era, în linii mari, bogata și diversificata scenă fotbalistică a Clujului interbelic.
11.
Campionatele districtuale ale Clujului au fost câștigate, în general, fie de Universitatea, fie de Victoria, cu o singură excepție notabilă: momentul în care echipa comunității evreiești, Haggibor, a reușit să câștige titlul.
În ceea ce privește istoria echipei Victoria Cluj, aceasta a ajuns de trei ori în finala campionatului național. În 1922 a întâlnit Chinezul Timișoara, fiind învinsă cu 5–1 într-o finală disputată la Timișoara. Ulterior, într-o nouă finală tot împotriva Chinezului Timișoara, clujenii au pierdut cu 3–0, iar în 1929 au fost învinși de Venus București cu scorul de 3–2.
Cealaltă echipă reprezentativă a orașului, Universitatea Cluj, a ajuns în sezonul 1926–1927 până în semifinală, unde a fost învinsă de Chinezul Timișoara cu 5–3. În campionatul 1929–1930, echipa universitară a atins din nou semifinalele, fiind de această dată învinsă de Gloria Arad cu 3–0. Se poate spune că echipele clujene aveau un adevărat „complex al Banatului”, nereușind să învingă formațiile din Timișoara în aceste faze decisive.
12.
Universitatea Cluj a fost prima echipă românească participantă la un turneu european, în anul 1923. Cu ocazia inaugurării unui stadion modern la Grenoble, centrul universitar francez a invitat echipa studenților clujeni la un turneu internațional de fotbal.
Primul meci s-a disputat la Paris, pe 27 octombrie, împotriva campioanei Franței, Stade Français, partidă pierdută de clujeni cu 5–0. Al doilea meci a avut loc la Lyon, pe 1 noiembrie, împotriva reprezentativei orașului, unde clujenii au obținut o victorie frumoasă cu 4–2.
La 4 noiembrie 1923, echipa a ajuns la Grenoble, unde a întâlnit o selecționată studențească a orașului, pe care a învins-o cu 3–0. În drumul spre casă, pe 6 noiembrie, la Torino, Universitatea a jucat cu o echipă politehnică ce avea cinci jucători în componența Squadrei Azzurra; studenții clujeni au pierdut greu, cu 1–0. Ultimul meci al turneului s-a disputat la 9 noiembrie, la Zagreb, împotriva campioanei Iugoslaviei, fiind pierdut la limită, cu 2–1.
Acest turneu a reprezentat un moment de referință pentru fotbalul românesc și clujean.
13.
Primul campionat divizionar (1932–1933) s-a desfășurat în două serii a câte șapte echipe. Universitatea Cluj a fost repartizată în Seria B, alături de formații precum Venus București și CA Oradea. Universitatea și-a câștigat grupa cu autoritate și a ajuns în finală, unde a întâlnit celebra Ripensia Timișoara, prima echipă profesionistă din România. Meciul tur, disputat la Timișoara, a fost câștigat de bănățeni cu 5–3, iar returul de la Cluj s-a încheiat 0–0, astfel că universitarii au pierdut titlul.
Un an mai târziu, în 1934, în Cupa României, Universitatea a învins Clubul Atletic Timișoara cu 4–2, apoi Olimpia Satu Mare cu 6–1, iar în semifinale a trecut cu mare dificultate de UDR Reșița, scor 3–2, după un meci extrem de dur, în care mai mulți jucători clujeni au fost accidentați. Finala s-a disputat între Ripensia Timișoara și Universitatea Cluj: primul meci s-a încheiat 3–2 pentru timișoreni, iar la rejucare, Ripensia s-a impus din nou, cucerind trofeul.
14.
În perioada interbelică trebuie amintită din nou și echipa Victoria Cluj, devenită între timp o formație patronată de armată, cu rezultate apreciabile în Divizia A. În anul 1938, Universitatea Cluj retrogradează pentru prima dată, iar campionatul continuă apoi, după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, într-un sistem hibrid, competiția revenind la formatul normal abia după încheierea conflagrației.
În perioada postbelică apar la Cluj echipe noi: unele se înființează, altele dispar. Universitatea se confruntă cu un rival puternic, Ferar Cluj, continuatoarea Clubului Atletic din perioada anterioară. De asemenea, apare și C.S.A. Cluj, un echivalent local al echipei armatei, iar în Divizia B evoluează frecvent echipa feroviarilor clujeni, alături de alte formații precum CMC (ulterior Electrometal) sau Medicina Cluj.
15.
În perioada comunistă, cele mai importante rezultate ale fotbalului clujean au fost obținute de Universitatea Cluj, care a câștigat Cupa României în 1965 — singurul trofeu major din palmaresul clubului. De asemenea, în sezonul 1971–1972, Universitatea a obținut un merituos loc 3 în campionat, la egalitate de puncte cu ocupanta poziției secunde.
Aceste performanțe au adus participarea în cupele europene. În Cupa Cupelor (1965), Universitatea a eliminat în primul tur o echipă austriacă, câștigând dubla manșă cu 1–0 la Viena și 2–0 la Cluj. În turul următor a întâlnit Atlético Madrid: clujenii au câștigat meciul de acasă cu 2–0, dar au pierdut la Madrid cu 4–0, fiind eliminați.
În sezonul 1971–1972, în Cupa UEFA, Universitatea a întâlnit Levski Sofia. După victoria clară de la Cluj, 4–1, echipa a fost învinsă în retur cu 5–1, după prelungiri, părăsind competiția la limită. Astfel, echipa și-a continuat parcursul cu rezultate notabile, dar și cu numeroase momente dramatice.
16.
Echipa care a realizat cele mai mari performanțe ale fotbalului clujean este CFR Cluj. Clubul a câștigat de opt ori titlul de campioană a României, primul în sezonul 2007–2008, iar cel mai recent în 2021–2022. În palmares se regăsesc, de asemenea, patru Cupe ale României și patru Supercupe ale României.
Merită amintite și rezultatele remarcabile obținute în cupele europene. La prima participare în Liga Campionilor (2008), CFR Cluj a obținut o victorie de senzație pe Stadio Olimpico, învingând AS Roma cu 2–1, iar ulterior a reușit să învingă Manchester United la Manchester cu 1–0. De asemenea, CFR Cluj este echipa românească ce a acumulat cele mai multe puncte într-o fază a grupelor Ligii Campionilor — zece puncte. Din această perspectivă, feroviarii se numără, după Steaua și Dinamo, printre cele mai titrate cluburi din fotbalul românesc.
