Din viața livratorilor pakistanezi: hărțuiți de angajatori, li se cer target-uri imposibile, lucrează non stop, rămân fără bani, sunt concediați abuziv

Doi livratori pakistanezi concediați au atacat în instanță decizia de concediere și au obținut câștig de cauză, au cerut reparații morale de 10.000 de lei, ocazie cu care aflăm condițiile de muncă ale acestora.

Cei doi reclamanți au depus cerere de chemare în judecată în 25 aprilie anul trecut, deci în urmă cu exact un an, în care au cerut instanței anularea deciziilor de concediere decizii prin care s-a hotărât față de toți reclamanții desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. În motivarea în fapt, reclamanții au arătat că au lucrat la angajator din noiembrie 2023 pe post de vânzător la domiciliul clientului pe bază de comandă. Pe parcursul executării contactelor de muncă activitatea reclamanților constând în livrări a fost monitorizată în baza unei aplicații pusă la dispoziția personalului firmei în care sunt evidențiate pe zile, ore și minute activitățile desfășurate. S-a arătat că angajatorul a pus la dispoziția reclamanților o locuința în care au locuit împreună cu multe alte persoane angajate în aceeași firmă dar și la o alta societate cu care angajatorul colabora, în condiții deosebit de precare. Programul de lucru începea la orele 6-7 dimineața și se încheia după 10-12 ore de muncă în fiecare zi, deseori și sâmbăta și duminica. ”Angajatorul era veșnic nemulțumit de sumele de bani pe care le predau din livrări care erau prestabilite, la început target-ul era stabilit la 1000 lei de fiecare pe săptămână, apoi li s-a cerut să lucreze și să predea suma de 1300 lei săptămânal, iar din martie li s-a cerut să livreze comenzi de minim care să aducă angajatorului minim 1700 lei pe săptămână. Pretextul angajatorului era acela ca din sumele câștigate achita chiria spațiului în care erau cazați, taxele și impozitele către stat și altele, aspect pe care arată că le vor dovedi prin depunerea conversațiilor listate. Nu au primit niciodată salarii de la angajator, susțin reclamanții că ei erau cei care plăteau săptămânal sumele de bani precizate mai sus angajatorului. Nu au avut zile libere fiind forțați de împrejurări să lucreze continuu. Rareori le-a rămas din munca depusă bani să cumpere de mâncare și lucruri de primă necesitate”, au arătat apărătorii celor doi.
Reclamanții menționează că la începutul lunii martie a avut loc un conflict la locuința închiriată de angajator care le-a reproșat că nu produc suficienți bani și le-a tăiat cauciucurile roților de la motoscutere pe care le închiriaseră pe cheltuiala lor, astfel că nu au putut efectiv să iasă să lucreze. Apoi administratorul firmei  le-a cerut să părăsească locuința în 24 de ore. Inițial au protestat cerându-și salariile, dar după trei zile de discuții i-a aruncat efectiv în stradă. În motivarea deciziilor de concediere disciplinară se pretinde în mod mincinos că au refuzat să lucreze și că au părăsit locuința pusa la dispoziție de angajator, că nu au predat echipamentul de lucru, însă pot dovedi contrariul cu martorii pe care ii propun și filmarea – planșe foto realizate în momentul în care au fost dați afară, din care rezultă că toate echipamentele și scuterele au rămas la locuința unde erau cazați.
După plecarea reclamanților, la aproximativ o săptămână, au fost somați să se întoarcă la muncă context în care, prin intermediul apărătorului lor au trimis o adresă scrisă pentru renegocierea condițiilor de muncă, însă angajatorul le-a răspuns în bătaie de joc, fapt care i-a determinat să trimită pe adresa de mail demisiile pentru neplata salariilor.
Cererile de demisie au fost ignorate de angajator care a demarat procedura cercetării disciplinare și a emis deciziile de concediere ce fac obiectul prezentei acțiuni cu pretenția că unicii vinovați de încetarea raporturilor de muncă sunt reclamanții.

Încetarea contractului de muncă prin concediere a fost comunicată reclamanților pe adresa de mail a fiecăruia în 9 aprilie 2024.
Prin concedierea abuzivă intimata a blocat în viitorul apropiat dreptul la muncă pe teritoriul României a cetățenilor pakistanezi care pot fi angajați fără acordul societății intimate dacă încetarea raportului de muncă a avut loc pentru neplata drepturilor salariate, fapt ce corespunde cu realitatea.

În conformitate cu dispozițiile din Ordonanța nr. 25/26 august 2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România art. 17 (1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepția celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE. (2) în situațiile prevăzute la alin. (1), străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obținut de angajator în condițiile prezentei ordonanțe. (3) Noul aviz de angajare se eliberează aceluiași angajator fără îndeplinirea condițiilor generate prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b), e) și f) și, după caz, fără îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) sau la art. 9 alin. (2) lit. a). (4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 și, după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9. (5) în situațiile prevăzute la alin. (1), cu condiția sa nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul Generat pentru Imigrări. (6) Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din inițiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părților ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, în condițiile prevăzute de legislația muncii, fără acordul societății intimate daca încetarea raportului de muncă a avut loc pentru neplata drepturilor salariate, fapt ce corespunde cu realitatea.

Văzând imposibilitatea reclamanților de a presta muncă în România în condiții legale, cel puțin până la soluționarea prezentului conflict de muncă, cei doi au cerut obligarea firmei angajatoare la plata daunelor morale în sumă de 10.000 lei, pentru recuperarea prejudiciului material și moral.

Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu și-a delegat reprezentant în instanță pentru expunerea poziției procesuale. La teri termene legale – în 9 septembrie, 18 noiembrie și 13 ianuarie anul curent instanța a pus în vedere pârâtei să depună la dosarul cauzei întreaga documentațiecare a stat la baza deciziilor de concediere, precum și raportul de activitate generat de aplicație utilizat de către fiecare din personalul său angajat aferent perioadei noiembrie-decembrie 2023, martie 2024, precum și statele de plată aferente acestor luni de activitate și dovada plății salariilor.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a normelor legale incidente, instanța de judecată a reținut că cei doi reclamanți au fost angajații firmei în funcția de vânzător la domiciliul clientului pe bază de comandă, adică livratori. Prin două decizii – ambele înregistrate în 8 aprilie 2024 – s-a dispus desfacerea contractelor individuale de muncă ale reclamanților prin desfacerea disciplinară a contractelor individuale de muncă începând cu data respectivă. S-a reținut ca abatere disciplinară pentru ambii reclamanți faptul că și-au părăsit locul de muncă fără a avea aprobarea șefului direct și/sau fără să anunțe, refuzul de a executa contractul de muncă începând cu data de 18 martie2024, absențe nemotivate începând cu 21 martie 2024 și faptul că nu și-au predat bunurile societății. Împotriva deciziei de concediere, în termen legal, reclamanții au formulat contestație, în motivarea careia au arătat că prin concedierea abuzivă intimata a blocat în viitorul apropiat dreptul la muncă pe teritoriul României a cetățenilor pakistanezi care pot fi angajați fără acordul societății intimate dacă încetarea raportului de muncă a avut loc pentru neplata drepturilor salariale.

Instanța retine că, deși încă de la primul termen de judecată a solicitat pârâtei depunerea dosarului de cercetare disciplinară, aceasta a depus documetele solicitate la cel de-al treilea termen, după ce instanța a dispus aplicarea unei amenzi judiciare administratorului societății, reținând în sarcina pârâtei o conduită procesuală pasivă, deși conform Codului muncii probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Instanţa reţine că, în virtutea raportului de subordonare, angajatul este obligat să respecte atât obligaţiile prevăzute expres prin actele normative, regulamente de ordine interioară, contractul colectiv de muncă şi cel individual, fişa postului, cât şi dispoziţiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuţiilor de coordonare, îndrumare şi control.

Pârâtei i s-a solicitat de către instanță la trei termene consecutive depunerea documentelor prin care se face dovada plăți salariilor, însă aceasta nu a înțeles să dea curs solicitărilor instanței, depunând la dosarul cauzei extrase de cont din care reiese doar alimentarea contului societății cu anumite sume, neexistând nicio explicație alături de această mențiune și nici dovada virării salariilor către contestatori.
Cuantumul sumelor cu care a fost alimentat contul pârâtei coincide cu valorile menționate pe documentele atașate extraselor de cont depuse, dar care nu fac dovada plății salariilor reclamanților.
Întrucât societatea pârâtă nu a făcut dovada plății drepturilor salariale, coroborat cu înscrisurile existente la dosar, instanța a obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale restante, precum și a tuturor celorlalte drepturi cuvenite în baza contractelor de muncă, zile de concediu și ore suplimentare, începând cu luna noiembrie, respectiv decembrie 2023 și până în luna martie 2024, în baza orelor de muncă prestate și evidențiate în aplicație.
În ce priveşte cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune morale pentru imposibilitatea reclamanților de a presta muncă în România, instanța a reținut că măsura concedierii în sine a fost de natură să afecteze viaţa personală şi profesională a reclamanților, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt cetățeni pakistanezi, nu sunt vorbitori de limba română şi având în vedere şi caracterul nelegal al măsurii luate, a apreciat ca îndeplinite condiţiile legale din Codul Muncii și a admis în parte cererea şi sub acest aspect, urmând a obliga pârâta la plata către fiecare reclamant a unei despăgubiri morale de 1.000 lei.

Astfel, săptămâna trecută instanța a admis în parte contestația formulată de cei doi livratori și a anulat decizia de concediere în cazul acestora. În plus a obligat firma angajatoare la plata către reclamanți a drepturilor salariale restante, precum și a tuturor celorlalte drepturi cuvenite în baza contractelor de muncă, zile de concediu și ore suplimentare, începând cu luna noiembrie respectiv decembrie 2023 și până în luna martie 2024, în baza orelor de muncă prestate și evidențiate în aplicație. Firma a mai fost obligată la emiterea unei decizii de încetare a contractelor individuale de muncă din inițiativa angajaților pentru neplata drepturilor salariale și la plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei în favoarea fiecărui reclamant. Decizia, luată în 17 aprilie, e atacabilă cu apel în zece zile de la comunicare.

Nici un comentariu

Actual de Cluj